Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 741/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 741/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-08-2014 în dosarul nr. 22917/200/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR_
DECIZIA PENALĂ NR. 741
Ședința publică din data de 01 august 2014
PREȘEDINTE – S. P. B.
JUDECĂTOR – T. L.
GREFIER – B. M. NĂVÎRCĂ
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de asigurătorul S.C. „G. A.” SA – Sucursala B., cu sediul în B., .-32, județul B., partea civilă I. O. M. domiciliată în B., ..11, Județul B., persoana vătămată I. L. și I. O. M. pentru persoana vătămată I. R.-I. – domiciliați în B., ..11, județul B., împotriva sentinței penale nr. 168/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria B..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 iulie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 01 august 2014, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor
dosarului reține următoarele;
Prin sentința penală nr. 168/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:
În baza art. 184 alin. 1 și 3, Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 3201 alin.7, Cod procedură penală din 1968, raportat la art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul G. F., fiul lui D. și G., născut la data de 16.09.1993 în mun.B., jud.B., domiciliat în mun.B., ., ., studii 12 clase, student la Facultatea de Medicină Dentară Iași, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, CNP-_, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită în dauna părții vătămate I. R.-I., fiul lui L. și M. O., domiciliat în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, raportat la art. 5, Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului prevăzută de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.404, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal din 1969.
În baza art. 19 cu referire la art. 397 Cod procedură penală și la art. 1349, 1357, 1387 și 1391 cod civil a fost obligat inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă auto . România la 646 lei despăgubiri civile către S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București și la 5000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și 25.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată I. R. I., constituită parte civilă prin reprezentant legal I. O.-M..
S-a respins acțiunea civilă formulată în nume propriu de părțile civile I. O.-M., fiica lui C. și A., născută la data de 01.09.1978 în mun.B., jud.B., domiciliată în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_ și I. L., fiul lui S. și M., născut la data de 28.01.1970 în mun.B., jud.B., domiciliat în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_, privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 274, Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.2683/P/2013 din 18.12.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 23.12.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, infracțiune prevăzută de art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței se reține că, inculpatul G. F. în data de 23.04.2013, în jurul orei 19:30, a condus autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe .. B., din direcția Mărăcineni către centru, iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere părții vătămate I. R.-I., de 11 ani, aflat împreună cu părinții săi în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, și l-a acroșat cu partea frontală a autovehiculului, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții victimei.
Partea vătămată I. R.-I., prin reprezentant legal, mama sa I. O.-M., s-a constituit parte civilă printr-un înscris (fila 11) cu suma de 45.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind tratamentul, intervențiile chirurgicale, deplasările efectuate precum și celelalte investigații și 80.000 pentru daune morale.
Mama parții vătămate, I. O.-M., s-a constituit la rândul ei parte civilă (fila 11) și conform precizării făcute în ședința publică din data de 21.01.2014, cu suma de 20.000 lei daune morale, pentru suferințele psihice proprii provocate de leziunile suferite de fiul său.
Tatăl parții vătămate, I. L., s-a constituit și el parte civilă printr-un înscris (fila 12) cu suma de 30.000 lei daune morale, pentru suferințele psihice provocate de leziunile suferite de fiul său.
În cauză a fost introdusă în calitate de asigurător de răspundere civilă auto, . România.
S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București s-a constituit parte civilă cu suma de 646 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei I. R.-I. în perioada 24-26.04.2013 (filele 51-54, dosar UP).
Înaintea începerii cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe și în consecință solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța, aplicând dispozițiile art. 3201, Cod procedură penală l-a audiat pe inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și constând în aceea că a ocolit coloana care aștepta la intersecția dintre Bulevardul Unirii și . a ajuns la trecerea de pietoni a acroșat doi pietoni aflați pe trecerea de pietoni că este de acord să despăgubească partea vătămată, dar în limita posibilităților, fiind student și are cheltuieli cu întreținerea sa.
A fost audiată în dovedirea pretențiilor civile, martora C. C.-G..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, declarațiile inculpatului date în cauză, declarația părții vătămate și a reprezentanților legali, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de schița locului accidentului, raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, declarațiile martorilor H. Ș. M. și G. F. și caracterizarea inculpatului prezentată în cuprinsul actului de sesizare, prima instanță a reținut următoarele:
Locul producerii evenimentului se află în mun. B. pe sensul de mers XXL către Centru. În zonă, circulația se desfășura pe două sensuri, fiecare sens fiind prevăzut cu câte trei benzi de circulație. Sensurile de mers sunt delimitate între ele prin scuar betonat, iar pentru benzile de circulație, există marcaj simplu discontinuu.
Pe benzile 1 și 2 de pe sensul de mers amintit anterior, înaintea intersecției cu . anumite lucrări în carosabil, motiv pentru care asfaltul era tăiat și înlocuit cu pietriș, pe o lățime de 1,80 metri, la o distanta de 1,30 metri de la bordura trotuarului din partea dreapta.
Intersecția este prevăzută cu semafoare, iar la data producerii evenimentului rutier acestea funcționau pe culoarea galben intermitent. Totodată, pe .. Prutului există trecere de pietoni semnalizată corespunzător prin indicator amplasat în mod vizibil și marcaje aplicate pe carosabil.
În data de 23.04.2013, inculpatul Gheorghelica F. s-a deplasat la sala de fitness Prozone din complexul ,,Galleria’’, unde s-a întâlnit cu un cunoscut de-al sau pe nume A., care mai era însoțit de două persoane de sex feminin. La plecare, în jurul orelor 19.30, s-a oferit să-l ducă pe A. la domiciliul acestuia, din localitatea Pogonele, ..
Pe sensul de mers XXL către . circula cu dificultate, din cauza porțiunii de carosabil unde se efectuau lucrări, astfel ca șoferii se deplasau în coloana, pe banda a treia (cea de lângă scuar) și opreau destul de frecvent pentru a acorda prioritate persoanelor angajate în traversare pe trecerea de pietoni de la intersecția cu .> În aceste condiții, inculpatul G. F. aflat la volanul autoturismului Renault, a ocolit coloana de mașini care se formase pe banda a treia și când a ajuns în apropierea intersecției, circulând cu o viteza neadecvata condițiilor de trafic din zona, a observat foarte târziu persoanele care traversau regulamentar, pe trecerea de pietoni. Deși a frânat, inculpatul nu a mai putut evita acroșarea victimelor I. R.-I., în vârsta de 11 ani și a tatălui său, I. L., de 43 ani.
Conform raportului de expertiza medico-legala cu examinarea persoanei nr. Al /77/1881/14.08.2013 eliberat de Serviciul de Medicină Legală B., partea vătămată I. R.-I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50- 55 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieții în pericol.
De asemenea, persoana vătămată I. L. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieții în primejdie.
După producerea evenimentului rutier, la ora 19.49, inculpatul Gheorghelica F. a fost testat cu aparatul Drager, care la poziția 5058 a indicat un rezultat de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat. Pentru acest motiv, a fost condus la S. Județean B., unde la orele 20.13, respectiv 21.13, i-au fost recoltate doua probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiza toxicologică nr.262 din 26.04.2013 eliberat de Serviciul de Medicina Legala B., inculpatului G. F. i s-a stabilit o alcoolemie de 0,40 gr.%o la prima proba, respectiv 0,25 gr.%o la a doua proba.
Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate (I. L.) cu declarațiile inculpatului și cu toate celelalte probe administrate în cauză respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului, din care rezultă dinamica producerii acestuia, în sensul că mașina condusă de inculpat a acroșat partea vătămată, în timp ce aceasta se deplasa regulamentar pe trecerea de pietoni. Modalitatea de producere a accidentului descrisă mai sus a fost confirmată și de martorii oculari H. S.-M. și G. F..
Instanța a reținut că, evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto G. F., care nu a respectat prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 potrivit cărora „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, cu referire la art. 53 alin.2 din același act normativ, care prevede că „Semnalul de culoare galbenă intermitent permite trecerea, conducătorul de vehicul fiind obligat să circule cu viteză redusă, să respecte semnificația semnalizării rutiere și a regulilor de circulație aplicabile în acel loc”.
Prima instanță a stabilit că în drept, fapta inculpatului G. F. care în timp ce conducea un autovehicul pe drumurile publice, nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate I. R.-I., de 11 ani, aflat împreună cu părinții săi în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, și l-a acroșat cu partea frontală a autovehiculului, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal din 1969 sau art.196 alin.1 și 4 Cod penal nou (vătămarea a două persoane) cu aplicarea dispozițiilor art.3 alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal.
Instanța fondului, reținând vinovăția inculpatului G. F. l-a condamnat pe acesta, în baza art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 3201, alin.7, Cod procedură penală din 1968, raportat la art. 5, Cod penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită în dauna părții vătămate I. R.-I., în data de 23.04.2013, considerând vechiul Cod penal ca fiind legea mai favorabilă.
La aplicarea legii mai favorabile, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege, închisoarea de le 3 luni la 2 ani sau amenda (art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal din 1969) respectiv închisoarea de la 4 luni la 1 an și 4 luni (art. 196, alin.1 și 4, Cod penal).
La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de rezultatul acesteia, dar și persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, recunoscând săvârșirea infracțiunii, aflându-se la prima incidență cu legea penală.
În baza 71 alin. 2, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 și a dispozițiilor Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executare, deoarece inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a realizat pericolul faptei sale și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81, Cod penal, raportat la art. 5 Cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că dispozițiile art. 81, Cod penal din 1969, sunt mai favorabile decât dispozițiile art. 83, Cod penal, sub aspectul obligațiilor ce pot fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71, alin. 5, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a, b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 404 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal din 1969, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
La soluționarea laturii civile, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul conducea autovehiculul respectiv, care era asigurat pentru răspundere civilă auto la . România, fiind aplicabile dispozițiile art. 49-54 din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.
S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București prin adresa nr._/12.12.2013 s-a constituit parte civilă cu suma de 646 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 24-26.04.2013.
În dovedirea pretențiilor sale, spitalul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, fișa decontului de cheltuieli.
Față de probele administrate de unitatea spitalicească și de concluziile raportului de expertiză medico – legală nr. Al / 77 / 1881 / 14.08.2013 eliberat de Serviciul de Medicina Legala B., care a concluzionat că partea vătămată I. R.-I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și pot data din 23.04.2013, acțiunea civilă formulată de această parte civilă a fost considerată întemeiată și deoarece există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și cheltuielile medicale efectuate cu tratamentul părții vătămate, în baza art.19 cu referire la art.397 Cod procedură penală și la art.1349, 1357, 1387 și 1391 Cod civil a fost obligat inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă auto . România la 646 lei despăgubiri civile către S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București.
Partea vătămată I. R.-I., prin reprezentant legal, mama sa I. O.-M., s-a constituit parte civilă (fila 11) cu suma de 45.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind tratamentul, intervențiile chirurgicale, deplasările efectuate precum și celelalte investigații și 80.000 pentru daune morale.
În dovedirea pretențiilor sale partea vătămată, prin reprezentant legal a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raportul de expertiză medico – legală nr. Al / 77 / 1881 / 14.08.2013 eliberat de Serviciul de Medicina Legala B., scrisoare medicală eliberată de S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București și a fost audiată martora C. C.-G..
Din aceste probe instanța de fond a reținut că partea vătămată, prin reprezentantul legal a efectuat cheltuieli însemnate atât în perioada de spitalizare, cât și ulterior cu tratamentele medicale necesare recuperării și că a efectuat două intervenții chirurgicale, inițial la data de 24.04.2013 pentru „reducerea închisă și osteosinteză în dublu X, cu 4 broșe” și la data de 20.05.2013 pentru „extragerea materialului de osteosinteză”, intervenții care au necesitat deplasări la București, atât pentru efectuarea lor cât și pentru controale periodice, cheltuieli care se ridică la suma de aproximativ 5000 lei.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral urmare accidentului, că a avut nevoie de un număr însemnat de zile de îngrijiri medicale, că locul leziunilor (femurul stâng) a produs o stare accentuată de disconfort, pentru partea vătămată care este copil, aceasta fiind imobilizat mult timp la pat și că ulterior a avut interdicția de a călca cu piciorul operat (fila 24 scrisoarea medicală) că a fost supus la două intervenții chirurgicale, efectuate sub anestezie generală, motiv pentru care a apreciat că obligarea inculpatului, în aceleași condiții, și la 25.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale este menită să acopere prejudiciul suferit de aceasta, fără ca această reparație morală să constituie o îmbogățire fără just temei.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că acțiunea civilă formulată de partea vătămată, prin reprezentantul legal, în ceea ce privește daunele materiale și morale, este întemeiată parțial și a admis-o în baza art. 19 cu referire la art.397, Cod procedură penală și la art.1349, 1357, 1387 și 1391 Cod civil obligând inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă auto . România și la 5000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și 25.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată I. R. I..
Instanța a reținut că mama parții vătămate, I. O.-M., s-a constituit parte civilă (fila 11) a precizat oral în ședința publică din data de 21.01.2014, cu suma de 20.000 lei daune morale, pentru suferințele psihice proprii provocate de leziunile suferite de fiul său, iar tatăl parții vătămate, I. L., s-a constituit parte civilă (fila 12), cu suma de 30.000 lei daune morale cu aceeași motivare.
Prima instanță a reținut că părțile civile menționate, I. O.-M. și I. L., nu au fost vătămate prin acțiunea inculpatului, iar faptul că acestea au asistat la suferințele părții vătămate – parte civilă fiul lor, nu este de natură a conduce la concluzia că se poate reține ca fiind născut în favoarea lor un drept de despăgubire.
În principiu, relațiile de familie presupun participarea la toate evenimentele atât pozitive, cât și negative din sânul acesteia a tuturor membrilor, fiind de esența acestei instituții sprijinul și obligația legală (în cazul părinților) pe care trebuie să și-l asigure unii altora în cazul unor situații cu impact negativ. Nu este necesară compensarea cu sume de bani a realizării acestor obligații sociale și pe cale de consecință nu se poate stabili ca fiind un prejudiciu de natură morală faptul că membrii familiei se sprijină între ei. Este cert că părinții au fost afectați ca urmare a accidentului în care partea vătămată – parte civilă a fost implicat, însă tot atât de adevărat este faptul că și aceștia vor beneficia de daunele morale pe care este îndreptățit a le primi ultimul, fiind aceasta un rezultat al relațiilor de familie menționate.
În aceste condiții, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile I. O.-M. și I. L. privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile pentru daune morale proprii.
Față de culpa infracțională a inculpatului, instanța, în baza art. 274, Cod procedură penală, judecătoria l-a obligat pe acesta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au exercitat apeluri partea civilă I. O. M., persoanele vătămate I. L. și I. R. I.-prin reprezentanți legali precum și asiguratorul de răspundere civilă . București prin Sucursala B., criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelurilor declarate de părțile civile și persoana vătămată s-a susținut cu privire la despăgubirile cerute de părțile civile I. O.-M. și I. L., în nume propriu și pentru persoana vătămată minoră I. R. I., că cele acordate de instanța fondului sunt prea reduse și nu reflectă suferințele fizice și psihice ce i-au fost cauzate prin accidentul rutier produs de inculpat, traume care subzistă și în prezent, cu atât mai mult cu cât minorul necesită în continuare investigații medicale iar actualmente nu se cunoaște dacă membrul ce i-a fost afectat se va mai dezvolta normal.
De asemenea, prin accidentul produs din culpa inculpatului s-au generat suferințe psihice majore și părinților.
În consecință, cu prilejul dezbaterilor, apelanții-părți civile au cerut majorarea cuantumului daunelor morale la 100.000 lei pentru persoana vătămată minoră I. R. I. și admiterea cererilor de daune morale, cereri care le-au fost respinse ca neîntemeiată în mod eronat.
În apelul său asigurătorul . – Sucursala B. a susținut că suma despăgubirilor materiale acordate, nu poate depăși salariul minim pe economie, stabilit pe bază de documente justificative, astfel că este prea ridicat cuantumul acestora cerând diminuarea până la limita justificării numai cu înscrisuri iar nu depoziții de martori.
Totodată, a susținut că este prea ridicat și cuantumul daunelor morale de 25.000 lei acordate victimei I. R.-I., și se impune diminuarea lor ținând seama de jurisprudența în materie, cele acordate fiind excesive și constituie o îmbogățire fără justă cauză, ținându-se seama și de prevederile Ordinului CSA 14/2011.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de criticile formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin 2, Cpp, din actele și lucrările dosarului constată că este fondat numai apelul declarat de părțile civile I. O. M. și I. L. ca reprezentanți legali ai fiului lor minor, nefiind fondate apelurile declarate în nume propriu de către cele 2 părți civile și cel declarat de asigurător, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Situația de fapt reținută de instanța de fond rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică dată faptei este legală cu toate consecințele prevăzute de lege referitoare la stabilirea răspunderii penale și individualizarea judiciară a pedepsei.
În latură civilă, față de probele administrate la urmărirea penală și cu prilejul cercetării judecătorești, în raport de jurisprudența în materie și față de consecințele faptei comise de inculpat, Curtea constată că este insuficient cuantumul daunelor morale acordate minorului-persoană vătămată I. R. I..
Astfel, sub un prim aspect este de observat că accidentul rutier a fost produs din culpa exclusivă a inculpatului care fără nicio justificare a intrat în depășire și circulând cu o viteză neadecvată, a accidentat partea civilă I. L. care se afla în momentul impactului împreună cu victima I. R. I. în vârstă de 11 ani, pe trecerea de pietoni, acesta din urmă fiind grav accidentat.
Urmare impactului cu victima minoră, acesteia i-au fost cauzate grave leziuni traumatice corporale, respectiv: traumatism cranio-cerebral cu pierderea cunoștinței, traumatism la membrul inferior drept, fractură femurală și în zona genunchiului, excoriații multiple la nivelul feței.
Toate aceste leziuni au necesitat intervenție chirurgicală, iar în final i-a fost făcută reducerea cu 1/3 distală a diafizei femurale și osteosinteză cu 4 broșe în ,,x’’ -leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale (filele 22, 23 dosar de urmărire penală).
Aceste urmări ale faptei culpabile grave a inculpatului, care au cauzat accentuate suferințe fizice, psihice și morale, gravitatea lor fiind sporită și de vârsta de numai 11 ani a victimei, șocată în mod efectiv de impactul produs de autoturismul condus de inculpat trebuie să fie compensate pentru ca prejudiciul cu caracter nepatrimonial produs în mod indiscutabil din culpa exclusivă a inculpatului să fie acoperit în conformitate cu art.19 alin.1 și 5 cod pr.pen.
În atare situație rezultă că într-adevăr cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța de fond se impune a fi majorat la 50.000 lei, sumă considerată de Curte aptă să contribuie cel puțin parțial la repararea pagubei cu caracter nepatrimonial cauzate minorului -victima accidentului.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile I. O. M. și I. L. în nume propriu, Curtea le consideră întemeiate deoarece nu le-au fost cauzate urmare impactului eventuale suferințe fizice și psihice care să justifice acordarea unor daune morale în nume propriu, astfel cum în mod corect a stabilit și judecătorul fondului.
De asemenea, nu este fondat nici apelul declarat de asigurătorul . – Sucursala B. deoarece despăgubirile materiale și morale acordate părților civile și victimei rezultă din probele administrate și urmările fizice și psihice cauzate victimei, neavând nicio relevanță salariul minim pe economie și invocarea pretinsei îmbogățiri fără just temei invocate de apelantul asigurător și nici faptul că întinderea pagubei a fost dovedită atât prin înscrisuri cât și prin depoziții de martori-mijloace de probă admisibile în procesul penal și în condițiile în care dispozițiile Ordinului CSA nr.14/2011- invocat de apelantul asigurător se aplică numai în situația în care despăgubirea se acordă de acesta, pe baza dosarului de daună, fără intervenția unei instanțe de judecată.
Pentru toate considerentele expuse și în raport de disp. art. 421pct. 1 lit. b Cpp vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de asigurător și cele două părți civile în nume propriu.
Apelul declarat de părțile civile I. O. M. și I. L. în calitate de reprezentanți legali ai persoanei vătămate I. R. I. este fondat și urmează a fi admis ca atare în baza art. 421 pct. 2 lit. a cod pr.pen. cu consecința desființării în parte, în latură civilă a sentinței penale apelate și rejudecând cauza în acțiunea civilă exercitată de victima minoră va majora cuantumul daunelor morale acordate de la 25.000 lei la 50.000 lei, sumă la care va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă . România .
Celelelate dispoziții ale sentinței vor fi menținute, fiind legale și temeinice.
Văzând și disp. art. 275 alin. (2) și (3) Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de apelanții-părți civile I. O. M. și I. L. împotriva sentinței penale nr. 168 pronunțată la 18 februarie 2014 de Judecătoria B. pe care o desființează în parte în latură civilă și în consecință:
Rejudecând cauza în latură civilă, majorează despăgubirile acordate pentru daune morale persoanei vătămate I. R. I. prin reprezentanții săi legali părți civile I. O. M. și I. L. de la 25.000 lei la 50.000 lei și obligă pe inculpatul G. F. alături de asigurătorul de răspundere civilă . România la plata acestora.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de asigurătorul de răspundere civilă . România-Sucursala B. și de părțile civile I. O. M. și I. L.-în nume propriu, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelanții asigurător și părți civile I. O. M. și I. L. la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 1 august 2014.
Președinte Judecător
S. P. B. T. L.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. TL-tehnored.BN
5ex./18.09.2014
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judec. fond D. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1251/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 519/2014. Curtea de... → |
|---|
