Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 91/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 18972/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.91
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - P. M. F.
JUDECĂTOR - F. T.
JUDECĂTOR - M. V. T.
GREFIER - E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI și inculpatul U. A., fiul lui V. și C., născut la 15 Iunie 1986, aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.2097/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (două fapte), prev. și ped. de art.208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.i) C.pen cu aplicarea art.41 alin 2 și art.37 alin 1 lit.b) C. pen. și art.320 ind.1 alin.7 C. proc. pen.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a) și lit. b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.
Conform art.350 alin.1 C.proc.pen, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului U. A. iar potrivit art. 357 alin.2 lit.a) C.proc.pen. coroborat cu art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 30.07.2013 la zi.
În temeiul art. 118 alin 1 lit. e) C pen, s-a confiscat de la inculpat suma de 596,83 lei dobândită prin valorificarea bunurilor aparținând părții vătămate.
Sub aspectul laturii civile, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă D. Rochmistriuc A. a sumei de 4000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și nerecuperat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat U. A., în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu N. M. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr._/4.12.2013, aflată la fila 12 dosar, lipsă fiind intimata parte civilă D. Rochmistriuc A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.172 alin.7 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursurile declarate P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și de inculpatul U. A. în stare de judecată și acordă cuvântul procurorului de ședință în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține recursul declarat în cauză împotrivasentinței penale nr.2097/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, hotărâre ce se apreciază ca fiind nelegală, motivat de faptul că instanța de fond, în mod greșit, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 596,83 lei dobândită prin valorificarea bunurilor aparținând părții vătămate, în temeiul art.118 alin 1 lit. e) Cod penal, deși inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 4.000 lei 4000 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și nerecuperat.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinicie conform criticii invocate.
Avocat N. M., apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea în parte, în latură penală, a sentinței primei instanțe și, pe fond, rejudecând cauza, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Astfel, se solicită, pe de o parte, reducerea cuantumului sancțiunii stabilite de instanța de fond, sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, urmare aplicării disp. art.72, art.74 și art.76 Cod penal, precum și schimbarea modalității de executare, respectiv fără privare de libertate, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor reale în care s-a acționat dar și celor personale ale inculpatului, care a uzat de procedura simplificată prev. de art.3201 Cod proc. penală.
În ceea ce privește recursul declarat de unitatea de parchet, se lasă la aprecierea instanței soluția asupra acestei căi de atac.
Recurentul inculpat U. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.2097 din data de 21 octombrie 2013 a Judecătoriei Ploiești, în baza art.208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. i) C.pen cu aplicarea art.41 alin 2, art. 37 alin. 1 lit. b) C. pen și art. 320 ind.1 alin.7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul U. A., fiul lui V. și C., născut la data de 15.06.1986 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Ploiești, ., jud Prahova, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din perioada 26.06.-01.07.2013, și respectiv data de 26.07.2013, parte vătămată D. Rochmistriuc A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a) și lit. b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.
Conform art.350 alin.1 C.proc.pen, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului U. A. iar potrivit art. 357 alin.2 lit.a) C.proc.pen. coroborat cu art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 30.07.2013 la zi.
În temeiul art. 118 alin 1 lit. e) C pen, s-a confiscat de la inculpat suma de 596,83 lei dobândită prin valorificarea bunurilor aparținând părții vătămate.
Sub aspectul laturii civile, în baza art.14 și art. 15 rap. la art.346 C.proc.pen și coroborat cu art .1381 NCC, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. Rochmistriuc A. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 4000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și nerecuperat.
Potrivit art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 400 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunța sentința respectivă, prima instanță a reținut următoarea situație:
Prin Rechizitorul nr. 7778/P/2013 din 20.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului U. A., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1- art. 209 alin.1 lit.i) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (două acte materiale) și cu aplicarea art. 37 lit. b) C pen.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul U. A., în perioada 26.06.-01.07.2013, respectiv 26.07.2013, pe poarta lăsată neasigurată o pătruns în curtea imobilului părții vătămate D. Rochmistric iar de aici prin escaladarea geamului locuinței (în perioada 26.06._13), respectiv, prin efracție, a intrat în locuința porții vătămate de unde a sustras țeavă din cupru de la centrala termica, centrala termica și trei calorifere din fonta, pe care le-a valorificat,
Situația de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței rezidă din următoarele mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale: (pentru fapta săvârșită în perioada 26.06._13): proces verbal de cercetare la fata locului și plase foto (f.14-33); raport de constatare tehnico științifică dactiloscopica nr._/30.07.2013 (f. 32-41); declarație martor M. V. (f. 47); dovada predare - primire (f. 48); adeverința nr. 3390/01.07.2013 (f. 49); ( pentru cea de a doua fapta comisa la data de 26.07.2013) :proces verbal de cercetare la fata locului și planșe foto (f. 53-71), declarație martor D. Morio (f. 73); declarație martor E. N. (f. 74); adeverința nr. 3740/26.07.2013 (f. 75); proces verbal de predare - primire încheiat cu D. M. și E. N., aceștia din urma au predat organelor de politie pentru doua dintre calorifere și centrala termica de culoare alba marca Junkers ( f. 76-77); declarație porte vătămata D. Rochmistriuc (f. 78); proces verbal de predare către partea vătămata o bunurilor recuperate (f. 79); proces verbal de reconstituire (f. 80-87); declarație învinuit U. A. (f. 89-90); declarație inculpat (f. 100-102), cazier judiciar (f. 95).
Instanța la primirea dosarului, prin rezoluție, în vederea decelării situației juridice a inculpatului a dispus emiterea unei adrese către IPJ Prahova în vederea atașării la dosar a fișei de cazier judiciar .
La termenul din data de 15.10.2013 în ședința publica, instanța, înainte de începerea cercetării judecătorești, în temeiul dispoz.art.320 ind.1 c.p.p a adus la cunoștința inculpatului dreptul pe care îl are de a solicita ca judecata să se facă în procedura simplificata, în măsura în care recunoaște fapta, așa cum a fost descrisa în actul de sesizare, își însușește probele administrate pe parcursul urmăririi penale și dorește sa se judece în baza acestor probe, fără a mai solicita administrarea altor probe noi cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
La același termen inculpatul prin apărător a învederat că dorește sa se prevaleze de procedura abreviata, întrucât își însușește probele ce au fost administrate în cursul urmăririi penale, recunoaște fapta și dorește sa se judece în baza acestor probe. În temeiul disp. art 322 C.proc.pen instanța a explicat inculpatului în ce consta învinuirea ce ii este adusa, acesta fiind de acord sa dea o declarație, consemnata în scris și atașata la dosar.
Raportat la declarația inculpatului care a recunoscut fapta așa cum a fost descrisa și în actul de sesizare, dar și fata de împrejurarea ca instanța s-a considerat lămurita asupra împrejurărilor ,,de facto,, ale cauzei, probele administrate pe parcursul urmăririi penale fiind lămuritoare și suficiente pentru ca în cauza sa se stabilească vinovăția inculpatului dincolo de orice dubiu rezonabil a încuviințat cererea formulata de către acesta și dând eficienta cuvenita disp. art 320 ind.1 al.4 C.proc.pen, a pășit la soluționarea cauzei în procedura simplificata.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, dat fiind împrejurării ca înainte de începerea cercetării judecătorești inculpat a ales sa se judece în procedura simplificata, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa în cauză instanța a reținut următoarele:
1. La data de 05.07.2013, partea vătămata D. Rochmistriuc a sesizat organele de politie cu privire la împrejurarea că în perioada 26.06 -05.07.2013, persoane necunoscute ou pătruns în locuința sa din mun. Ploiești, . geam lăsat neasigurat iar din interior au sustras țevile din cupru ce făceau legătura intre calorifere și centrala electrica.
Sesizarea părții vătămate o făcut obiectul dosarului înregistrat sub numărul 7778/P/2013.
Fiind sesizate, organele de politie s-au deplasat Io locația indicata de partea vătămata iar cu ocazia cercetării Ia fața locului, s-a constatat ca ,, accesul în imobil se face pe doua uși din lemn, fiind prevăzute cu yala îngropata și care nu prezentau urme forțare. De asemenea, una dintre ferestre a fost găsita deschisa, fără urme de forțare. Cu ocazia cercetării s-a constatat, de asemenea, ca țeava de cupru care face legătura intre calorifere și centrala termica lipsește".
Cu aceeași ocaziei au fost ridicate prin fotografiere patru urme papilare astfel: o urma papilara o fost ridicata de pe unul dintre caloriferele situate în prima camera; o a doua urma papilara o fost ridicată de pe caloriferul din a treia camera, iar alte doua urme papilare au fost ridicate de pe suprafața centralei termice amplasata în holul de Ia intrare în imobil.
Din raport de constatare tehnico științifica dactiloscopica nr._/30.07.2013, reiese ca urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării de la fata locului au fost create de inc. U. A..
Fiind audiat, inculpatul o recunoscut comiterea faptei de furt din locuința, declarând ca. Ia sfârșitul lunii iunie 2013, în timp ce se afla pe . de fier vechi o văzut o casă nelocuită fapt ce l-a determinat să pătrundă în curtea acesteia, pe ușa lăsata neasigurată. Cu scopul de a găsi fier vechi a încercat ușa locuinței și pentru ca era închisa o pătruns în acesta pe un geam lăsat deschis după ce în prealabil o rupt plasa de țânțari. Din interior, inculpatul o declarat ca o sustras țeava de cupru care făcea legătura intre calorifere și centrala termica, bunuri pe care Ie-a îndoit și Ie-a pus . rafie, acestea fiind vândute la un centru de colectare fier vechi.
În urma cercetărilor, organele de politie au identificat centrul de colectare fier vechi unde inculpatul a vândut țeava din cupru.
Fiind audiat, M. V., gestionar, a declarat ca în ziua de 01.07.2013, Io centru s-a prezentat inculpatul având asupra lui mai multe bucăți de țeava, pe care i Ie-a vândut contra sumei de 86 lei, fiind întocmita adeverința nr._.
În data de 30.07.2013, s-a procedat Ia predarea organelor de politie de către M. V. a unor fragmente de țeava sustrasa.
2. La data de 26.07.2013, partea vătămata D. Rochmistriuc a sesizat organele de politie cu privire la împrejurarea ca, în aceeași zi, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa din mun. Ploiești, . forțarea ușii de la intrare au sustras centrala termica și trei calorifere.
Sesizarea părții vătămate o făcut obiectul dosarului înregistrat sub nr. 8587/P/2013.
La fata locului organele de politie ou constatat faptul că, cele trei calorifere și centrala termica lipsesc, ocazie cu care s-a întocmit și un proces verbal de cercetare la fața locului.
Din procesul verbal de cercetare întocmit cu aceasta ocazie rezulta că nu au fost găsite urme papilare.
Cercetările penale au condus Io identificarea autorului furtului în persoana inculpatului U. A., care fiind audiat, o recunoscut ca bunurile au fost sustrase de el în acea zi.
Inculpatul U. A. a declarat că, în ziua de 26.07.2013, a rămas fără bani moment în care s-a hotărât sa meargă din nou la casa din . sustrage centrala termica și caloriferele.
A pătruns în casă prin forțarea ușii după care a tras de centrala care se afla în bucătărie, fixată de perete, și de cele trei calorifere din fontă amplasate în baie, hol și .. Mai întâi a luat centrala termica pe care a vândut-o lui E. N. după care s-o întors și a luat și caloriferele pe care Ie-o vândut la un centru de fier vechi.
Fiind audiat, în calitate de martor, numitul E. N. o confirmat ca în data de 26.07.2013, a cumpărat fără sa cunoască proveniența bunului, centrala termica de la inculpat pentru suma de 300 lei, centrala pe care a restituit-o la dota de 30.07.2013 organelor de politie. Același martor mai arata că în aceeași zi l-a ajutat pe inculpat sa transporte mai multe calorifere Ia un centru de colectare fier vechi, adeverințele fiind întocmite pe numele sau întrucât inculpatul nu avea asupra sa cartea de identitate.
Fiind audiata, numita D. Moria, gestionar la centrul de colectare fier vechi . Albastra SRL, o declarat că în ziua sus menționata la centru a venit inculpatul însoțit de E. N. și împreuna au oferit spre vânzare trei calorifere din fonta, plătind suma de 210 lei.
Organele de politie au recuperat doua dintre calorifere, care au fost predate în ziua de 30.07.2013.
Fiind audiat în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut și detaliat modalitatea de săvârșire a faptelor, fiind cooperant cu organele de cercetare penală.
În fata instanței inculpatul a ales să se judece în procedura simplificata, astfel ca raportat la probele ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv : (pentru fapta săvârșită în perioada 26.06._13): proces verbal de cercetare la fata locului și plase foto (f. 14-33); raport de constatare tehnico științifică dactiloscopica nr_/30.07.2013 (f. 32-41); declarație martor M. V. (f. 47); dovada predare - primire (f. 48); adeverința nr 3390/01.07.2013 (f. 49); ( pentru cea de a doua fapta comisa la data de 26.07.2013) :proces verbal de cercetare la fata locului și planșe foto (f. 53-71), declarație martor D. Morio (f. 73); declarație martor E. N. (f. 74); adeverința nr 3740/26.07.2013 (f. 75); proces verbal de predare - primire încheiat cu D. M. și E. N., aceștia din urma au predat organelor de politie pentru doua dintre calorifere și centrala termica de culoare alba marca Junkers ( f. 76-77); declarație parte vătămata D. Rochmistriuc (f. 78); proces verbal de predare către partea vătămata o bunurilor recuperate (f. 79); proces verbal de reconstituire (f. 80-87) și pe care inculpatul și le-a însușit, instanța a considerat că sunt lămuritoare și suficiente pentru a stabili vinovăția inculpatului dincolo de orice dubiu.
1.În drept, s-a reținut că fapta inculpatului U. A. care în perioada 26.06.-01.07.2013, respectiv 26.07.2013, pe poarta lăsată neasigurată o pătruns în curtea imobilului părții vătămate D. Rochmistriuc A. iar de aici prin escaladarea geamului locuinței (în perioada 26.06._13), respectiv, prin efracție, a intrat în locuința porții vătămate de unde a sustras țeavă din cupru de la centrala termica, centrala termica și trei calorifere din fonta, pe care le-a valorificat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art208 alin 1-209 alin 1 lit.i) C pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen (două acte materiale), și cu aplicarea art. 37 lit. b C pen.
Elementul material al infracțiunii a fost realizat prin acțiunea de luare a unor bunuri mobile din detenția părții vătămate – D. Rochmistric, în scopul însușirii pe nedrept. Astfel, acțiunea inculpatului de a scoate din sfera de folosita a parții vătămate acele bunuri cu scopul însușirii pe nedrept, echivalează cu deposedarea și trecerea în sfera de folosință a inculpatului. Fapta a fost comisă în formă calificată, întrucât inculpatul a acționat în timpul prin efracție.
Urmarea imediată a realizării elementului material o reprezintă deposedarea părții vătămate de bunurile sustrase, aducându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, corelativ împosedării pe nedrept a inculpatului cu aceleași bunuri. Instanța reține că există o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpat și prejudicierea patrimoniului părții vătămate, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a C.pen., având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atât cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat. Din fisa de cazier reiese ca inculpatul U. A. nu se afla la primul contact cu legea penala, acesta a mai fost condamnat definitiv pentru infracțiuni contra patrimoniului.
Potrivit fisei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art 208 alin 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) C pen cu aplic. art. 41 al 2 C pen și cu aplic art .75 lit. c) C pen, prin sentința penală nr.2551/13.12.2007 a Judecătoriei Ploiești, fiind arestat la data de 27.06.2008, eliberat la 02.12.2009 cu rest de 370 zile.
Față de acesta situație, s-a reținut că inculpatul o săvârșit infracțiunea de furt calificat în stare de recidiva mare postexecutorie, fapt pentru care în cauza au fost reținute și dispozițiile art. 37 alin 1 lit. b) C.pen
Instanța, în lumina dispozițiilor art. 52 și art. 72 C.pen., a individualizat pedeapsa aplicabilă inculpatului având în vedere atât scopul ca mijloc represiv și educativ cât și gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită de acesta, precum și dispozițiile art. 320 ind. 1 alin 7 C. pr. pen. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările concrete, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului. Pericolul social concret al faptei comise rezidă în tocmai din modul de săvârșire a infracțiunii, precum și prin raportare la mobilul avut în vedere de inculpat .
Astfel, s-a constatat că inculpatul a acționat premeditat, acest aspect atrăgând atenția asupra unei persoane care în mod deliberat și în orice fel de conjunctură acționează antisocial pentru a își câștiga existența.
F. de împrejurarea ca inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura simplificata, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 320 ind.1 alin.7 C.procedura penala, instanța a apreciat ca inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
Din conținutul fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu se afla la primul contact cu legea penala, acesta a mai fost condamnat definitiv pentru infracțiuni contra patrimoniului, săvârșind fapta din prezenta cauză în stare de recidivă mare postexecutorie, astfel ca situația juridică a inculpatului denotă un comportament indezirabil, greu de influențat în mod pozitiv pe viitor, acesta recurgând la săvârșirea de fapte antisociale pentru a procura sumele de bani necesare asigurării traiului de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât și la data săvârșirii faptei ce face obiectul prezentei cauze nu avea un loc de muncă, așa încât s-a apreciat ca în ceea ce îl privește este evidenta lipsa de conștientizare a gravitații faptelor, inculpatul fiind dispus să cauzeze un prejudiciu părții vătămate pentru îndeplinirea scopului propus.
Este adevărat ca pe parcursul urmăririi penale și a judecății inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa în cuprinsul actului de sesizare însă nu poate fi subestimat ca prin atitudinea manifestată înainte de cercetarea în cauza și conduita indezirabila, manifestarea sa procesuala nu poate fi considerată decât un formalism, instanța apreciind ca pe viitor un astfel de comportament al inculpatului va putea fi reiterat. F. de toate aceste aspecte instanța a constatat ca inculpatul nu conștientizează a gravitatea faptelor, aspect decelat și din modalitatea de a acționa în comiterea faptelor antisociale.
Infracțiunea săvârșită fiind îndreptată împotriva patrimoniului, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a ținut cont și de întinderea prejudiciului cauzat precizat de către partea vătămată la suma de 4000 lei, sub acest aspect neprezentând importanță dacă prejudiciul a fost sau nu recuperat, raliindu-se sub acest aspect jurisprudenței în materie care a statuat ca în infracțiunile contra patrimoniului cuantumul prejudiciului este de esența individualizării sancțiunii penale.
Instanța a învederat că înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, astfel încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate ) și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Modul de comitere a infracțiunii, prin efracție, în timpul nopții, dintr-o locuință, persoana inculpatului care a mai fost sacționat administrativ pentru fapte de același gen, sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuie să fie riguros evaluate de către instanță în alegerea pedepsei care va fi aplicată inculpatului.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în Codul penal român.
Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta săvârșită, raportat la modul de săvârșire a acesteia și la circumstanțele personale ale inculpatului U. A. precum și la cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate, este de o gravitate medie, instanța apreciind că pentru inculpat, resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse, executate în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 74/2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căruia prevederile art.71 alin. 2 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen..
Astfel, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
La individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut seama, în principal de comportamentul avut de către inculpat în societate anterior comiterii acestei fapte, de situația sa juridică reflectată de conținutul fișei de cazier judiciar, de posibilitatea realizării scopului pedepsei, apreciind că numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei se vor realiza scopurile punitiv, preventiv și educativ ale pedepsei.
Pe parcursul urmăririi penale și în fata instanței inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv și având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile analizate cu ocazia luării măsurii arestării preventive și nici nu au intervenit altele noi care ar fi de natura a atrage revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, instanța dând eficiență disp. art. 350 alin. 1 C.proc.pen. a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, acesta fiind evident ca se bucura de prezumția de nevinovăție pe tot parcursul procesului penal pana la soluționarea definitiva a cauzei, căci principiul astfel cum este statuat de lege este corolar al principiilor ce guvernează statul de drept.
În privința laturii civile a procesului penal instanța a reținut că partea vătămată D. Rochmistriuc A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpat, arătând în faza urmăririi penale că bunurile recuperate sunt degradate și nu mai pot servi scopului pentru care au fost achiziționate.
Potrivit art. 14 c. proc. pen. acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea părții vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit legii civile prin plata de despăgubiri bănești.
Temeiul de drept al obligației de reparare este dat de răspunderea civilă delictuală, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1381 C.civ privind răspunderea pentru fapta proprie.
În cadrul procesului penal infracțiunea are întotdeauna valențele unei fapte ilicite dacă a produs un rezultat păgubitor pentru partea vătămată și odată dovedită prin condamnarea inculpatului, care a înțeles să se judece în procedura abreviată și a fost de acord cu acoperirea integrală a prejudiciului în cuantumul indicat de către partea civilă, sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale: existența faptei, a prejudiciului și raportul de cauzalitate.
Așa fiind, instanța penală a trebuit să aprecieze doar întinderea prejudiciului, fiind în principiu irelevantă forma de vinovăție a inculpatului, deoarece răspunderea civilă delictuală intervine și în cazul celei mai ușoare culpe (culpa levissima).
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate.
În acest sens instanța a apreciat că suma pretinsă de partea civilă nu este exagerată, având în vedere faptul că inculpatul a pătruns de două ori în locuința acesteia, a recunoscut că a sustras mai multe bunuri - centrala termică, țevi de cupru și calorifere pe care le-a valorificat contra unor sume modice, obținând în aceste condiții suma de 596 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri atât P. de pe lângă Judecătoria Ploiești cât și inculpatul U. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, P. de pe lângă Judecătoria Ploiești a susținut că sentinței primei instanțe este nelegală, motivat de faptul că în mod greșit, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 596,83 lei dobândită prin valorificarea bunurilor aparținând părții vătămate, în temeiul art.118 alin 1 lit. e) Cod penal, deși inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 4.000 lei 4000 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și nerecuperat.
La rândul său, inculpatul U. A. a criticat latura penală a cauzei, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond, respectiv reducerea cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, urmare aplicării disp. art.72, art.74 și art.76 Cod penal, precum și schimbarea modalității de executare, fără privare de libertate, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor reale în care s-a acționat dar și celor personale ale inculpatului, care a uzat de procedura simplificată prev. de art.3201 Cod proc. penală.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod proc. penală constată că recursurile sunt fondate, cel al inculpatului, numai în parte, însă.
Astfel, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de către prima instanță după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, în condițiile în care inculpatul U. A. a aplicat și pentru procedura prev. de art. 3201 Cod pr. penală.
Instanța a reindividualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, făcând o aplicare corectă a disp.art.72 Cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol scăzut al faptelor săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acestora, precum și a persoanei inculpatului care, în pofida solicitării sale, nu merită o pedeapsă și mai ușoară decât cea aplicată de către prima instanță.
Totuși, Curtea constată că, așa cum a învederat și reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, că măsura confiscării banilor și obligarea inculpatului către partea civilă a sumei ce reprezintă valoarea bunurilor furate este nelegală în raport cu prevederile art.118 lit.e) Cod penal și constituie, totodată o dublă obligare a inculpatului la plata aceleiași sume de bani.
D. urmare, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d) Cod pr.penală rap. la art.3859 alin.1 pct.172 Cod pr. penală vor fi admise recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul U. A., aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.2097/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Va fi casată în parte, în latură penală, sentința atacată, în sensul că se vor înlătura dispozițiile art.118 alin1. lit.e) Cod penal privind confiscarea de la inculpatul U. A. a sumei de 596,83 lei, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.38517 alin.4 Cod pr. penală rap. la art.383 alin.2 Cod pr. penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U. A. durata reținerii și arestării preventive începând cu data 30.07.2013, la zi.
Având în vedere și disp.art.192 alin.3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI și inculpatul U. A., fiul lui V. și C., născut la 15 Iunie 1986, aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.2097/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Casează în parte, în latură penală, sentința atacată, în sensul că înlătură dispozițiile art.118 alin1. lit.e) Cod penal privind confiscarea de la inculpatul U. A. a sumei de 596,83 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 30.07.2013, la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune la plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
P. M. F. F. T. M. V. T. Fiind în concediu medical,
semnează președintele completului de judecată
Grefier
E. F.
Red. M.V.T./Tehnored.E.F.
5 ex./12.02.2014
Dos. fond_ Jud. Ploiești
Jud. fond L. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1251/2014.... → |
|---|
