Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 406/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 7791/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.406
Ședința publică din data de 16 aprilie 2014
PREȘEDINTE – E. Z.
JUDECĂTOR – V. M.
GREFIER - B. M. NĂVÎRCĂ
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de părțile civile ASOCIAȚIA S. KARATE DO DIN ROMÂNIA cu sediul în Moreni, .. 30, .. 1, . și S. M. domiciliată în Moreni, .. 30, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 2539 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală, art. 1381 Cod civil, art. 1385 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. M. în contradictoriu cu inculpatul M. N., domiciliat în municipiul Ploiești, . B, județul Prahova.
A fost obligat inculpatul M. N., alături de asigurător la plata către partea civilă S. M. a următoarelor sume: 14.000 lei cu titlu de daune materiale, 50.000 lei cu titlu de daune morale, la ambele sume adăugându-se dobânda legală de la data producerii accidentului până la plata efectivă.
S-a constatat că a fost soluționată acțiunea civilă în ceea ce privește părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță Prahova si S. Județean de Urgență Ploiești.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de Asociația S. Karate Do, cu sediul în Târgoviște, Unirii, .. 45, județul Dâmbovița.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M. N. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 16 aprilie 2014, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2539 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._/281/2012, în baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală, art. 1381 Cod civil, art. 1385 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. M. în contradictoriu cu inculpatul M. N., domiciliat în municipiul Ploiești, . B, județul Prahova.
A fost obligat inculpatul M. N., alături de asigurător la plata către partea civilă S. M. a următoarelor sume: 14.000 lei cu titlu de daune materiale, 50.000 lei cu titlu de daune morale, la ambele sume adăugându-se dobânda legală de la data producerii accidentului până la plata efectivă.
S-a constatat că a fost soluționată acțiunea civilă în ceea ce privește părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță Prahova si S. Județean de Urgență Ploiești.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de Asociația S. Karate Do, cu sediul în Târgoviște, Unirii, .. 45, județul Dâmbovița.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M. N. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 657/08.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul penal nr._/281/2012, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 184 alin.2 si alin.4 Cod penal, coroborat cu disp. art 320/1 alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. N., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din data de 19 iulie 2010, părți vătămate/părți civile S. M. si Asociația S. Karate Do din România, la pedeapsa de 1 (un) an si 4 (patru) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an si 4 (patru) luni închisoare într-un termen de încercare de 3 ani si 4 luni, în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta până la expirarea termenului prevăzut de lege.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 rap. la art 14 si art. 15 coroborat cu art 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Prahova, nu s-a constituit parte civilă.
Conform disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 14 si art. 15 coroborat cu art. 346 Cod procedură penală, a fost admisă în totalitate acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Ploiești si obligat inculpatul M. N., alături de asiguratorul de răspundere civila auto . în limita plafonului legal, la plata sumei în cuantum de 1849,95 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate S. M. (conform înscrisului atașat la fila 51-52 dosar).
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei în cuantum 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și pentru inculpat și de la comunicare pentru părțile vătămate/ părți civile si asigurător.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2013 .„
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală și art. 347 Cod procedură penală, s-au disjuns acțiunile civile alăturate celei penale, privind pe părțile civile S. M., Asociația S. Karate Do și inculpatul M. N. și s-a dispus formarea dosarului nr._ cu termen de judecată la data de 06.05.2013.
Partea vătămată S. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale, 10.000 euro daune materiale și 10.000 euro pentru pierderea parțială a capacității de muncă, la aceste sume urmând a se acorda dobânda legală.
În sarcina inculpatului M. N., care la data de 19.07.2010, în jurul orei 21:25, în timp ce conducea autoturismul marca „Renault Espace”, cu numărul de înmatriculare PH-_, din cauza nerespectării normelor de circulație rutieră a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporala a părții vătămate S. M., suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viata în primejdie.
Având în vedere că răspunderea penală nu exclude răspunderea civilă, apreciind ca fiind întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond a reținut următoarele:
Articolul 998 din Codul civil, prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În continuare, instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Art. 50 din același act normativ, prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare […] persoanelor păgubite prin vătămare corporala […], iar art. 54 prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului.
Astfel, raportat la prevederile art. 998-999 Cod civil, prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de acordare a despăgubirilor solicitate de partea vătămată S. M.: fapta ilicită – infracțiunea săvârșită de către inculpat; prejudiciul este cert și nu a fost reparat încă; există legătură de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, iar vinovăția a fost stabilită în forma intenției.
S-a apreciat întemeiată în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată -parte civilă S. M..
Sub aspectul cererii de constituire de parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune materiale, instanța de fond a apreciat parțial dovedită raportat la mijloacele de probă administrate în cauză.
Din declarația martorului C. A. I. coroborată cu declarația martorului M. G. M., a rezultat că partea vătămată a avut cheltuieli în urma accidentului de aproximativ 14.000 lei, cheltuind aproximativ 3-4 mii lei din surse proprii si 10.000 lei, pe care i-au primit din partea nașilor.
Astfel, raportat la cele declarate de martori, statuând și în echitate, precum și față de împrejurarea că ar fi excesiv a-i pretinde părții vătămate a face dovada tuturor cheltuielilor și a cuantumului lor exact prin înscrisuri, a acordat părții civile S. M., suma de 14.000 lei cu titlu de daune materiale.
Prin urmare, s-a dispus obligarea inculpatului M. N. alături de asiguratorul . la plata către partea civilă S. M., a sumei de 14.000 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale către partea civila S. M., instanța de fond a constatat că în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită – infracțiunea săvârșită de inculpat, prejudiciul este cert și nereparat încă, și constă în consecința negativă, din punct de vedere psihic, suferită de partea civila ca urmare a atingerii aduse dreptului la vieții, integrității corporale si sănătății, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul produs, vinovăția fiind stabilită sub forma intenției directe.
Sub aspectul prejudiciului moral, s-a reținut că acesta decurge din traumele psihice suferite de către partea civilă, ca urmare a leziunilor suferite, care au afectat în mod negativ participarea acesteia la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară săvârșirii faptei ilicite a inculpatului, așa cum rezultă și din declarațiile celor doi martori.
În privința reparării prejudiciului, s-a reținut că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), atât pentru prejudiciile previzibile cât și pentru cele neprevizibile, conform art.1084 și 1085 Cod civil.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate pecuniar. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, s-a apreciat că în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu și statuând în echitate, suma de 40.000 lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă S. M. și a obligat în acest sens inculpatul M. N., alături de asigurătorul . la plata acestor sume către partea civilă S. M. cu titlu de daune morale.
Acordarea integrală a sumelor solicitate de părțile civile – 500.000 euro, a fost apreciată ca fiind exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, nu s-a acordat suma de 10.000 euro, solicitată de partea civilă S. M. ca urmare a pierderii parțiale a capacității de muncă, având în vedere că această susținere nu a fost dovedită.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de Asociația S. Karate Do în calitate de proprietar al autoturismului avariat condus de victima, respectiv de partea vătămată S. M., a fost respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, raportat la dispozițiile Decizei în interesul legii nr. 1/2004 s-a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Codul de procedură penală si ale art. 998 din Codul civil, se stabilește ca instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșită de un conducător auto, este investită să judece acțiunea civilă, alăturata celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât si cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte aparținând acesteia.
Or, în speța de față autoturismul avariat nu aparținea părții vătămate S. M., ci unei terțe persoane. Mai mult, aceasta din urma are la dispoziție exercitarea unei acțiuni izvorâte din raporturile contractuale stabilite între asiguratorul de răspundere civilă si proprietarul autovehiculului asigurat, responsabil de producerea evenimentului.
Raportat la acestea, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de Asociația S. Karate Do.
S-a luat act că acțiunea civilă cu privire la Serviciul Județean de Ambulanță Prahova și S. de Urgență Ploiești a fost soluționată.
Împotriva aceste sentințe au formulat apel în termen legal, părțile civile Asociația S. Karate Do Din România – Moreni și S. M., care prin apărător ales a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive.
Partea civilă Asociația S. Karate Do Din România – Moreni, arată că soluția primei instanțe este greșită prin aceea că trebuia pusă în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, fapt ce încalcă evident principiul contradictorialității, dreptul la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil.
Cât privește critica formulată de partea civilă S. M., se susține că prin cererea de constituire de parte civilă, confirmată de o declarație notarială autentificată, și-a exprimat fără echivoc solicitarea ca inculpatul M. N. să fie obligat alături de asigurător la plata despăgubirilor civile, inclusiv a cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocat însă din dispozitivul hotărârii nu reiese că instanța ar fi luat act că partea civilă nu ar fi solicitat asemenea cheltuieli.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței și obligarea inculpatului M. G. alături de asigurător la plata diferenței reprezentând daune morale până la concurența sumei de 500.000 euro, precum și dobânda legală de la data producerii accidentului și până la plata efectivă a despăgubirilor, precum și menținerea dispozițiilor instanței cu privire la suma de 14.000 lei, ce reprezintă titlu de daune materiale.
Curtea, examinând hotărârea atacată, conform art.420 alin.8 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut instanța de fond în cadrul procesului penal, partea vătămată S. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale, 10.000 euro daune materiale și 10.000 euro, pentru pierderea parțială a capacității de muncă, solicitând și acordarea dobânzii aferente acestor sume.
În latură penală, pe situația de fapt, s-a reținut că inculpatul M. N. la data de 19 iulie 2010 în jurul orei 21,25 în timp ce conducea autoturismul marca Renault Espace”, din cauza nerespectării normelor de circulație rutieră a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate S. M., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50 – 55 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
În atare situație, răspunderea penală antrenează și răspunderea civilă a inculpatului, prima instanță apreciind ca fiind întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În continuare, s-a mai reținut că potrivit art.49 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Pe baza probelor administrate în cauză în dovedirea pretențiilor civile, instanța a apreciat ca fiind întemeiată în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată S. M. în procesul penal și a constatat că se justifică obligarea inculpatului M. N., alături de asigurătorul . să-i plătească acesteia suma de 14.000 lei cu titlu de daune morale, cheltuieli efectuate de aceasta cu tratamentul stabilit pentru recuperarea medicală.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, inculpatul a fost obligat alături de asigurător la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, sumă care de asemenea, în opinia instanței de control judiciar este o sumă rezonabilă și în măsură a acoperi prejudiciul moral suferit de partea vătămată în urma accidentului de circulație.
De aceea, cuantumul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune imposibil de a fi echivalate pecuniar.
Ca atare, suma stabilită de instanța de fond are un caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care îi permite acesteia să-și asigure anumite avantaje și înlăturarea rezultatului dezagreabil al faptei ilicite.
În consecință, sumele stabilite de instanța de fond cu titlu de despăgubiri materiale și morale au fost corect apreciate, sunt sume rezonabile și nu se impune majorarea acestora, așa cum s-a solicitat.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de Asociația S. Karate Do, în calitate de proprietarul autoturismului avariat și care a fost condus de victimă în momentul producerii accidentului, în opinia Curții, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond.
Pentru a proceda astfel, instanța s-a raportat la dispozițiile deciziei în interesul Legii nr.1/2004 care a arătat că în aplicarea disp.art.14 din Codul de procedură penală și art.998 Cod civil, se stabilește ca instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă, săvârșite de un conducător auto, este investită să judece acțiunea civilă alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte, aparținând acestea.
În speța de față, autoturismul avariat nu aparținea părții vătămate S. M., ci unei terțe persoane, situație în care aceasta din urmă are la dispoziție exercitarea unei acțiuni izvorâte din raporturile contractuale stabilite între asigurătorul de răspundere civilă și proprietarul autovehiculului asigurat, responsabil de producerea evenimentului, motiv pentru care în mod temeinic și legal prima instanță a respinsa ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de Asociația S. Karate Do din România.
Pentru considerentele arătate pe larg mai înainte, Curtea constată că apelurile declarate de părțile civile Asociația S. Karate Do Din România – Moreni și S. M. se privesc ca fiind nefondate și vor fi respinse în consecință, conform art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantele vor fi obligate la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile ASOCIAȚIA S. KARATE DO DIN ROMÂNIA, cu sediul în Moreni, ..30, ., . și S. M., cu același domiciliu, împotriva sentinței penale nr. 2539 din data de 3.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantele la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte Judecător
E. Z. V. M.
Grefier
B. M. Năvîrcă
Red.VM
Tehnred. EV
8 ex./13.05.2014
dos.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.I. B.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
