Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 35445/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.842
Ședința publică din data de 16.09 2014
Președinte - N. E.
Judecător - L. T.
Grefier - R. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - S. Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de părțile civile D. E. N., D. I., D. D., D. G., toți domiciliați în comuna Vâlcănești, ., județul Prahova, S. C. și H. G., ambele domiciliate în comuna Măgureni, .. 46, județul Prahova, precum și inculpatul I. C., (fiul lui A. și S., născut la 11 mai 1972), domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței penale nr.341/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești
Prin această sentință, în baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 320 ind 1 alin 7 Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul ILĂ C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, victima I. D., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, fapta din data de 22.12.2008.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o perioada de 4 ani termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
În baza art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni, în termenul de încercare.
Potrivit art. 14 și art.15 rap. la art. 346 alin.1 Cod proc. penală, coroborat cu art. 998-999 cod civil și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-au admis în parte acțiunile civile exercitate în cauză, dispunându-se obligarea inculpatului Ilă C., alături de asiguratorul de răspundere civilă auto . SA, cu sediul în . Nord, nr. 10, Global City Business Park, clădirea O23, ., în limita plafonului legal, la plata despăgubirilor civile, respectiv:
-suma de 10.000 lei daune materiale și suma de 45.000 ei daune morale către partea civilă D. E. Nuțica, domiciliată în comuna Vîlcănești, ., județul Prahova;
- suma de câte 30.000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile S. C., domiciliată în comuna Măgureni, ..46, județul Prahova, H. G., domiciliată în comuna Măgureni, .. 217, județul Prahova, D. D., domiciliat în comuna Vâlcănești, ., județul Prahova, D. I., domiciliat în comuna Vâlcănești, ., județul Prahova și D. G., domiciliat în comuna Vâlcănești, ., județul Prahova.
De asemenea, s-a luat act că persoana vătămată S. Județean de Ambulanță Prahova nu s-a constituie parte civilă în cauză.
S-a luat act că S. Județean de Ambulanță Prahova nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art 193 alin 1 și 2 Cod proc.penală și art. 50 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul Ilă C. alături de asiguratorul de răspundere civilă auto . SA, la plata sumei de 1000 lei către partea civilă D. E. Nuțica, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, conform chitanța . nr. 23/23.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții părți civile, S. C., H. G., D. D. și D. G., personal și asistați de avocat ales D. D. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale nr.10/13.02.2014 aflată la fila 12 dosar, apelanta parte civilă D. E. Nuțica, personal și asistată de avocat ales S. S. din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/16.09.2014 aflată la fila 77 dosar, lipsă fiind apelantul inculpat I. C. pentru care a răspuns avocat ales Stasie M. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale . din 19.06.2014 aflată la fila 40 dosar, apelantul parte civilă D. I. pentru care a răspuns avocat ales D. D. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale nr.10/13.02.2014 aflată la fila 12 dosar, intimatul asigurător . SA pentru care a răspuns avocat ales G. V. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale nr._/18.06.2014 aflată la fila 41 dosar, precum și intimata persoană vătămată S. de Ambulanță Județean Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 05.09.2014 a depus prin serviciul registratură al instanței motive de apel, planșe foto, adeverință de venit pe anul 2014extras din rechizitoriul din 08.10.2012, înscrisuri medicale, 3 adrese emise de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, notificare și înștiințare de plată emise de Banca Raiffeisen Bank;
Avocat S. S. având cuvântul pentru apelanta parte civilă D. E. Nuțica solicită acordarea daunelor materiale reprezentând cheltuielile ocazionate cu lucrările stomatologice de către asigurător . SA, ca probe noi ce urmează a fi avute la soluționarea cauzei.
Avocat G. V. având cuvântul pentru asigurător . SA arată că în baza art.100 alin.4 lit.a Cod proc. penală se opune cererii apelantei părți civile D. E. Nuțica prin avocatul ales întrucât asigurătorul nu poate despăgubi astfel de cheltuieli.
Avocat Stasie M. având cuvântul pentru apelantul inculpat I. C. achiesează probei solicitată de apelanta parte civilă D. E. Nuțica având în vedere și concluziile raportului de expertiză medico legal efectuat în cauză.
Depune un set de înscrisuri reprezentând adeverință de salariat a soției Ilă C., contract de muncă pe perioadă determinată, prelungirea contractului de muncă (traduceri și original în limba italiană), copii de pe certificatul de naștere ale celor doi copii minori ai inculpatului, declarație pe propria răspundere a numitului M. B. M., contract individual de muncă, caracterizări, precum și concluzii scrise.
Curtea, în baza art.421 Cod proc. penală admite proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Avocat D. D. având cuvântul pentru apelanții părți civile S. C., H. G., D. D. și D. G. solicită să se admită cererea de acordare a daunelor materiale solicitate de partea civilă D. E. Nuțica prin avocatul ales.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu cererea de acordare a daunelor materiale solicitate de partea civilă D. E. Nuțica față de obiectul cauzei.
Curtea, având în vedere dispozițiile legale ce soluționează acțiunile penale, obiectul exercitat la al doilea grad de jurisdicție, se va respinge ca neîntemeiată proba solicitată de apelanta parte civilă D. E. Nuțica.
Reprezentantul Ministerului Public, avocat Stasie M. având cuvântul pentru apelantul inculpat I. C., avocat D. D. pentru apelanții părți civile S. C., H. G., D. D. și D. G., avocat S. S., având cuvântul pentru apelanta parte civilă D. E. Nuțica, G. V. având cuvântul pentru asigurător . SA, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat S. S. având cuvântul pentru apelanta parte civilă D. E. Nuțica solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând să se hotărască majorarea pedepsei aplicate inculpatului, acordarea daunelor morale și materiale și obligarea în solidar a inculpatului și asigurătorului la plata unei pensii de întreținere lunară pentru partea civilă D. E. Nuțica.
Apreciază că potrivit noului cod penal instanța poate aprecia asupra pedepsei aplicată într-un cuantum mic precum și asupra acordării daunelor morale.
În temeiul art.72 Cod penal anterior și art.74 NCP, arată că în opinia swa prima instanță nu a ținut cont de criteriile generale, de împrejurările concrete a pericolului concret și nici de atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală și în timpul judecății.
Așa cum s-a reținut în rechizitoriu inculpatul a fost în totalitate supravegheat.
Din punctul său de vedere culpa exclusivă în producerea accidentului este a inculpatului, motiv pentru care solicită reținerea culpei exclusive a acestuia, pentru că a încălcat linia continuă și a circulat cu o viteză foarte mare.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare cu suspendare nu este aplicată în mod corect deoarece nu a recunoscut fapta, nu a căutat, nu a luat legătura și nu a ajutat părțile civile. Îl nemulțumește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și solicită majorarea acestuia pentru că aceasta a influențat acordarea daunelor morale și materiale.
Pe latură civilă, cu privire la acordarea daunele materiale, instanța de fond nu a ținut cont că decedatul a avut obligații de plată cu banca prin împrumuturile care au rămas în sarcina soției sale care nu are venituri.
Solicită majorarea daunelor materiale de la 10 milioane lei la 20 milioane lei, diferența constând în aceea că defunctul, deși era pensionar, se ocupa cu creșterea și îngrijirea animalelor, comerțul cu sare, iar pierderile suferite de soția sa supraviețuitoare îl constituie lipsa aportului soțului său privind veniturile realizate prin creșterea animalelor, comerțul cu sare, achitarea datoriilor la banca Reifesenn.
Cu privire la daunele morale, în opinia sa, față de Ordinul CSA din 22.11.2011 i s-a acordat 45.000 lei și solicită majorarea la cel puțin 50.000 lei. În mod deosebit insistă asupra cererii părții civile D. E. Nuțica prin care a solicitat să i se acorde o plată bănească periodică cu titlu de întreținere - prestație periodică de întreținere în cuantum de 1200 lei lunar.
Prima instanță a apreciat eronat că partea civilă D. E. Nuțica nu s-a adresat în acest sena mai întâi Casei de Pensii, care de altfel i-a acordat pensie de urmaș timp de 6 luni de zile, apoi a încetat urmând să îndeplinească limita de vârstă și decizia este depusă la dosar.
Să se aibă în vedere că soția supraviețuitoare nu are nici un venit, este casnică și la momentul decesului soțului său, a rămas cu o pensie de urmaș în cuantum de 750 lei lunar timp de 6 luni și solicită 1200 lei prestație de întreținere periodic. Arată că renunță la acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat D. D. având cuvântul pentru apelanții părți civile S. C., H. G., D. D. și D. G., descendenții persoanei vătămate D. M., arată că în latură penală, pedeapsa aplicată inculpatului nu reprezintă limita prevăzută de lege, acesta nu a ajutat și practic a ignorat copii victimei. De asemenea a ingonarat repararea prejudiciului, nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu s-a prezentat decât la un singur termen de judecată, drept pentru care, apreciază că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
În latură civilă, cu privire la sumele acordate de asigurător, arată că acestea sunt derizorii în raport cu prejudiciul nepatrimonial suferit de părțile civile, suma aceasta fiind de 6600 lei.
Instanța de fond face referire la faptul că s-ar raporta la un ordin al asigurătorului, însă nu specifică acest ordin având în vedere că accidentul s-a produs la data de 22.12.2011, iar prejudiciul se stabilește la nivelul anului 2011, iar instanța de fond stabilește o sumă foarte mică.
Consideră că prima instanță trebuia să aibă în vedere particularitățile specifice pentru fiecare copil în parte al victimei, care sunt căsătoriți, cu copii, băieții aflându-se în permanență în preajma tatălui lor precum și nepoții de asemenea. Durerea lor pentru pierderea tatălui este dublată văzând că mama lor este lipsită de ajutorul soțului său. Solicită acordarea daunelor morale de la 300.000 euro pentru fiecare descendent solicitate inițial, la 50.000 euro pentru fiecare în parte.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, majorarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, și pe latură civilă, acordarea daunelor morale de la 10 milioane lei la 50.000 euro pentru fiecare parte civilă. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată și depune câte un memoriu formulat de părțile civile S. C., H. G., D. G., D. I. și D. D.. Depune la dosar memorii formulate de părțile civile pe care le reprezintă.
Avocat Stasie M. având cuvântul pentru apelantul inculpat I. C., critică pe cale apelului sentința penală nr.341/31.01.2014 întrucât a apreciat ca fiind parțial nelegală și netemeinică prin prisma următoarelor argumente:
Instanța de fond în mod greșit a reținut culpa doar a inculpatului Ilă C. la producerea accidentului de circulație din data de 22.12.2011, ca urmare a nerespectării dispozițiilor prev. de art.47, 48 și 49 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, precum și ale art.77 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rep., întrucât, conform raportului de expertiză auto efectuată în cauză, la obiectul „crearea stării de pericol și posibilitatea de evitare a accidentului rutier de către cei doi conducători auto” se menționează că „impactul frontal putea fi evitat dacă victima D. M. ar fi condus autoturismul Dacia într-o poziție centrată pe bandă și nu în apropierea marcajului axial”.
De asemenea, din cercetarea la fața locului s-a constat că în autoturismul Dacia 1310 marca Break_ se aflau bulgări de sare vrac și patru saci cu sare în locul banchetei din spate ce cântăreau 250 Kg. Astfel, s-a constatat că în urma impactului, spătarul scaunului dreapta față a fost pliat către bord din cauza încărcăturii din spatele acestuia.
În acest context, s-a apreciat prin proba de specialitate, coroborată de expertiza medico legală că existența mărfii pe locul canapelei spate, fără nici o altă ancorare, coroborată cu starea tehnică a autoturismului, puteau pune în pericol în orice situație viața ocupanților scaunelor față ale autoturismului.
Instanța de fond a respins solicitarea inculpatului de a se reține și culpa victimei precizând că încălcarea disp.art.41 „ vehiculele când circulă pe drumurile publice trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile”, precum și transportarea unor cantități considerabile de sare 250 Kg, nu au avut un rol determinant la producerea evenimentului rutier, sens în care s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului I. C..
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea apelului în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod proc. penală cu consecința desființării în parte a sentinței penale criticate, urmând a se reține culpa comună la săvârșirea evenimentului rutier.
Solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de părțile civile față de majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru motivele arătate.
Precizează că inculpatul a fost prezent la urmărirea penală și la primul termen de judecată la instanța de fond, după care și-a angajat avocat ales și prevederile art.364 alin.3 și 4 NCP dă dreptul inculpatului să formuleze o cerere de judecare în lipsă.
Nu s-a prezentat în fața instanței de judecată la celelalte termene pentru că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, este plecat în Italia pe o perioadă nedeterminată de timp pentru a munci.
La dosar există o adresă emisă de preotul ortodox din care rezultă că soția supraviețuitoare și membrii familiei sale nu sunt ortodocși și nu există cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării și consideră că acestea au fost solicitate în scopul îmbogățirii fără justă cauză.
De asemenea, la dosar se află decizia de pensionare a părții civile D. E. Nuțica și în acest caz nu mai poate primi pensie de întreținere având posibilitatea să obțină venituri și din creșterea animalelor astfel cum reiese din susținerile părților civile.
Arată că este de acord cu daunele morale astfel cum au fost acordate părților civile, dar nu crede că toți copii defunctului se aflu în întreținerea aceștia pentru că sunt majori, căsătoriți și cu familii întemeiate.
În baza art.1371 Noul Cod Civil solicită să se rețină culpa comună atât a inculpatului cât și a defunctului în ceea ce privește producerea accidentului, iar cu privire la latura civilă a cauzei consideră că daunele materiale au fost acordate în mod corect prin sentința atacată raportat la toate înscrisurile depuse la dosar.
Solicită ca nefondat respingerea apelului formulat de părțile civile și nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat G. V. având cuvântul pentru asigurător . SA solicită respingerea apelului ca nefondat formulat de partea civilă D. E. Nuțica întrucât data producerii accidentului este 22.11.2012 și este aplicabil noul cod penal iar potrivit Ordinului CSA nr.5/2010 s-a făcut vorbire de prevederile Ordinului nr.14/2011, potrivit cu care limita maximă de despăgubiri diferă și nu ne aflăm într-o cauză în care a avut loc o catastrofă.
În temeiul art.524 Noul Cod Civil solicită respingerea cererea de acordare a prestației lunare solicitată de partea civilă D. E. Nuțica pentru că aceasta nu a dovedit că se află în stare de nevoie.
Prima instanță a stabilit culpa exclusivă a inculpatului și potrivit art.28 alin.2 din Ordinul CSA nr.5/2010 despăgubirile morale se vor stabili în cote egale ținând seama că prevederile art.1371 alin.1 Noul Cod Civil erau în vigoare .
Privitor la daunele morale solicitate de părțile civile, acestea trebuie dovedite cu înscrisuri justificative, apreciind că suma acordată de prima instanță este una rezonabilă, deși dreptul la viață și la sănătate nu pot fi evaluate în bani.
În consecință, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă D. E. Nuțica.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă o participare a defunctului din culpă la mărirea prejudiciului și consideră că sumele acordate părților civile de prima instanță cu titlu de daune morale sunt sume rezonabile. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat S. S. având cuvântul în replică pentru apelanta parte civilă D. E. Nuțica, solicită respingerea apărării formulată de inculpat ca neîntemeiată întrucât nu s-au precizat motivele pentru care acesta nu s-a interesat și nu a ajutat părțile civile.
Precizează că 4 din membrii familiei victimei aparțin cultului ortodox și numai părțile civile D. E. Nuțica și D. D. aparțin cultului adventist de ziua a șaptea. Pe de altă parte s-a probat cu martori că la înmormântare s-au consumat carne de porc și băuturi alcoolice, înmormântarea fiind făcută în ziua sărbătorii creștinești de C..
Partea civilă D. E. Nuțica, având personal cuvântul, face precizarea că numai victima, ea și fiul său D. D. sunt adventiști de ziua a șaptea, iar restul familiei sunt ortodocși și a făcut la rândul său pomeni de împărtășanie, fără preot și fără băutură. Ceilalți 4 copii ai săi sunt de religie ortodoxă, înmormântarea victimei s-a făcut fără preot, iar apoi au urmat 6-7 mese de împărtășanie și numai la pomana de 1 an participă pastorul cultului de adeventiști de ziua a șaptea. Înmormântarea soțului său a avut loc în ziua de C. și au participat toate rudele familiei sale care sunt ortodoxi.
Respectarea cultului de adventiști de ziua a șaptea a fost în sensul că înmormântarea a fost făcută fără preot și fără colivă, în rest, pomenile ulterioare s-au realizat potrivit datinii ortodoxe. Cele 6-7 mese de împărtășanie potrivit cultului din care face parte s-au făcut fără băutură și carne de porc, iar la pomana de 1 an a participat pastorul cultului și mai multe persoane pentru care a cheltuit suma de 20 milioane lei, sumă la care au participat toți copii săi. Nu a păstrat bonurile doveditoare acestor cheltuieli pentru că nu au avut cunoștință de acest lucru.
Avocat S. S. având cuvântul în continuare pentru apelanta parte civilă D. E. Nuțica solicită a se avea în vedere că la pomeni s-au consumat băuturi alcoolice, carne de porc, potrivit declarațiile martorilor audiați, iar față de reținerea culpei exclusive a inculpatului, în opinia sa, așa cum a reținut instanța de fond, acesta are culpă exclusivă în producerea accidentului pentru că a circulat cu viteză foarte mare, a încălcat linia comună și a pătruns pe contrasens producând tragicul accident în care și-a pierdut viața defunctul D. M..
Avocat D. D. având cuvântul pentru apelanții părți civile S. C., H. G., D. D. și D. G., solicită respingerea apelului declarat de inculpat în ceea ce privește reținerea unei eventuale culpe a victimei, culpa să fie exclusivă a sa în producerea accidentului întrucât sunt înscrisuri doveditoare la dosar.
Nici din concluziile expertizei efectuate în cauză nu se poate reține că rezultatul accidentului ar fi fost același dacă în mașina victimei nu erau sacii de sare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea în parte a apelului declarat de părțile civile în sensul că s-a reținut în mod nejustificat de instanța de fond prevederile art.320 ind.1 Cod proc. penală, în rest sentința atacată fiind întemeiată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului avându-se în vedere modalitatea de executare, făcându-se o justă individualizare.
În raport de circumstanțele reale relevate de probele administrate în cauză, culpa inculpatului în producerea accidentului este întemeiată față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Criticile referitoare la latura civilă a sentinței sunt nefondate, cuantumul daunele morale fiind acordate în măsura dovedirii lor, corespunzătoare consecințelor.
Față de solicitarea părții civile D. E. Nuțica de acordare a unei pensii lunare de întreținere solicită a se constata că suma acordată la acest termen este mai mare decât cea solicitată la instanța de fond.
Pentru considerentele referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul I. C..
Avocat Stasie M. având cuvântul în replică pentru inculpatul I. C. precizează că s-a îndreptat această eroare a judecătorului fondului printr-o încheierea de îndreptare eroare materială aflată la dosar.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr.341/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul ILĂ C., fiul lui A. și S., născut la data de 11.05.1972 în ., domiciliat in Ploiești, ., . 2, ., pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev.și ped. art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 comb. cu. art. 320 ind. 1 alin 7 Cod proc. penală, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, fapta din data de 22.12.2008.
Conform art. 71 Cod penal 1969 s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de 64 lit. a și b din același cod, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative.
În baza art. 81- 83, art.71 alin.5 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea suspendat condiționată executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, privind revocarea, respectiv anularea beneficiului.
Potrivit art. 14 și art.15 rap. la art. 346 alin.1 Cod proc. penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-au admis în parte acțiunile civile exercitate în cauză, dispunându-se obligarea inculpatului Ilă C., alături de asiguratorul de răspundere civilă auto . SA, cu sediul în . Nord, nr. 10, Global City Business Park, clădirea O23, ., în limita plafonului legal, la plata despăgubirilor civile, respectiv:
-suma de 10.000 lei daune materiale și suma de 45.000 ei daune morale către partea civilă D. E. Nuțica, domiciliată în comuna Vîlcănești, ., județul Prahova;
- suma de câte 30.000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile S. C., domiciliată în comuna Măgureni, ..46, județul Prahova, H. G., domiciliată în comuna Măgureni, .. 217, județul Prahova, D. D., domiciliat în comuna Vâlcănești, ., județul Prahova, D. I., domiciliat în ., județul Prahova și D. G., domiciliat în ., județul Prahova.
De asemenea, s-a luat act că persoana vătămată S. Județean de Ambulanță Prahova nu s-a constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul Ilă C. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1700 lei către stat, iar alături de asiguratorul de răspundere civilă auto . SA și la plata sumei de 1000 lei, cu același titlu către partea civilă D. E. Nuțica.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
La data de 22.12.2011, în jurul orelor 18.00, inculpatul Ilă C. a conds autoturismul marca Opel Astra, nr._, proprietatea lui M. B. M., pe DN 1A, deplasându-se din direcția Vălenii de M. către Ploiești, în condițiile unui carosabil acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică netedă, uscată, vizibilitate bună la lumina farurilor și neafectată de fenomene meteo.
Ajungând la km 95+9 m, în localitatea Lipănești, pe un sector de drum în aliniament, la ieșirea dintr-o curbă largă spre stânga, acesta a încălcat marcajul axial continuu (tăind curba) și pătrunzând pe contrasens, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1310 Break nr._, condus din sens opus, de victima D. M..
Impactul a avut drept consecințe, avarierea celor două autoturisme, decesul acestuia din urmă și vătămarea corporală a inculpatului, care a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, fiind internat diagnosticul de TCC minor grad 0, fractură piramidă nazală, contuzie toraco-abdominală și escoriații buză inferioară.
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că în interiorul autoturismului marca Dacia 1310, condus de victimă, se aflau pe locul banchetei din spate, un număr de 4 saci de rafie plini cu sare vrac și mai mulți bulgări de sare, marfă care în urma coliziunii a fost proiectată spre banchetele din față ale autoturismului .
Analizându-se probe biologică de sânge recoltată, prin BAT nr. 2792 din 23.12.2011 s-a stabilit că la momentul producerii evenimentului rutier, inculpatul Ilă C. prezenta o alcoolemie de 0 g/l.
Prin Raportul medico-legal de necropsie nr. 658 M/23.12.2011 s-a concluzionat că moartea victimei D. M., în vârstă de 61 ani a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne consecutive prin ruperea cordului în cadrul unui politraumatism complex cu focare de fractură, leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier iar între acestea și deces există o legătură directă de cauzalitate.
Prin declarațiile date, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, inculpatul Ilă C. a susținut că premergător producerii evenimentului rutier, circula cu o viteză de aproximativ 50 km/h, iar in momentul ieșirii din curba largă, la stângă, a observat cum un autoturism, care circula din sens opus, se afla aproape de axul drumului, balansându-se, în cele din urmă pătrunzând pe sensul său de mers, fapt ce a determinat coliziunea cu acesta, cele două autoturisme rămânând într-o poziție aproape perpendiculară pe axul drumului.
Apărările formulate, s-au înlăturat față de raportul de expertiză tehnică auto nr. 776 din 21.08.2012, prin care s-a stabilit că starea de pericol a fost creată de inculpatul Ilă C., prin depășirera vitezei cu circa 30 km/h și „tăierea ” curbei, respectiv . accidentul putea fi evitat de acesta dacă nu încălca axul drumului materializat prin marcaj continuu, cu circa 1 m, acțiune care a creat starea de pericol iminent, dacă viteza de deplasare ar fi fost cea legală, de 50 km/h, adică aproape cu 30 km mai mică, și nu de 79 km/h, urmările ar fi fost mai reduse (energia cinetică de impact fiind proporțională cu pătratul vitezei).
S-a concluzionat, de asemenea, că impactul frontal putea fi evitat și dacă victima D. M. ar fi condus autoturismul Dacia într-o poziție centrală pe bandă și nu în apropierea marcajului axial, că preimpact că acesta a circulat cu 60 km/h, iar față de valoarea egală a celor două cu vitezele de impact, inculpatul I. C. nu a apucat să frâneze, urmele de frânare neidentificându-se la locul faptei pentru nici unul dintre autovehiculele în cauză.
Cât privește, existența mărfurilor vrac și în saci pe locul canapelelor spate, fără nici o ancorare, coroborată cu starea tehnică a autoturismului, s-a opinat că puteau pune în pericol în orice situație viața ocupanților scaunelor față ale autoturismului, astfel că în urma impactului frontal, victima D. M. a fost prinsă în menghină, între deformările părții față a autoturismului condus și aceștia (circa 100 kg), care din cauza efectului dinamic (4,78 g, pragul decelației suportabile la nivelul gâtului), au acționat ca o forță de 478 kg.
Față de aceste concluzii de specialitate, prima instanță a înlăturat, ca fiind și declarațiile martorilor N. M. și C. T., propuși de partea civilă D. E. Nuțica, cu motivarea că prima cuprinde aspecte ulterioare producerii accidentului ce nu au legătură cu împrejurările producerii acestuia, iar secunda a fost dată date „pro causa”.
Astfel, coroborându-se proba științifică cu celelalte probe administrate în cauză, s-a reținut că accidentul putea fi evitat de inculpatul Ilă C. dacă nu încălca axul drumului materializat prin marcaj continuu cu cca 1 m, acțiune care a creat starea de pericol iminent și dacă viteza de deplasare ar fi fost cea legală, de 50 km/h, adică cu aproape 30 km mai mică, el nerespectând deci, normele înscrise sub art. 35 alin 1, art. 41 alin 1, art. 47, art. 48, art. 49 alin 1 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 77 alin 2 din Regulamentul de aplicare al acesteia.
Pe de altă parte, s-a constatat că impactul frontal putea fi evitat și dacă victima D. M. ar fi condus autoturismul Dacia într-o poziție centrală pe bandă și nu în apropierea marcajului axial, deci cu nerespectarea prevederilor art. 41 alin 1 din OUG nr.195/2002 republicată.
Ca urmare, la stabilirea raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, s-a pornit de la premisa coexistenței între cauză și condiții, atât a faptelor ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele ilicite care au făcut posibilă, care au mediat acțiunea cauzală.
S-a avut în vedere și faptul că în stabilirea corectă a antecedenței cauzale, trebuie analizată ponderea fiecărei contribuții umane sau împrejurare din nexul cauzal la producerea rezultatului, a legăturii concrete pe care contribuțiile au avut-o la producerea acestuia, prin folosirea criteriul sine qua non, izolându-se ipotetic fiecare aspect, spre a se determina caracterul necesar sau înlesnitor al fiecăruia.
Astfel, s-a constatat că acțiunea inculpatului reprezintă o condiție sine qua non, este o contribuție esențială, este cauza principală ce a generat rezultatul și fără de care acesta nu s-ar fi produs.
Privind într-o asemenea manieră raportul de cauzalitate, s-a apreciat că acțiunea victimei D. M. de a fi condus autoturismul Dacia într-o poziție centrală pe bandă și nu în apropierea marcajului axial nu se înscrie în rândul elementelor cu rol cauzal, deoarece în lipsa faptei inculpatului Ilă C., care a pătruns cca 1 m pe sensul opus de mers și a depășit limita legală de viteză decesul acesteia nu s-ar fi produs, iar pe de altă parte conduita sa nu a contribuit precumpănitor la realizarea efectului socialmente periculos, fiind doar un factor care a influențat producerea evenimentului.
S-a reținut astfel, că în antecedența cauzală a rolului sacilor cu sare aflați pe bancheta din spate a autoturismului condus de victima D. M., acțiunea constituie un eveniment exterior (în condițiile în care vinovăția autorului este dovedită), insuficient pentru a înlătura total vinovăția (cum este cazul în speță), nu este de natură să înlăture vinovăția autorului, răspunderea fiind angajată pentru culpa cea mai ușoară iar situația în care nu ar fi existat sacii cu sare, decesul acesteia nu s-ar fi produs având caracter de probabilitate și nu de certitudine.
În drept, fapta inculpatului Ilă C. care, la data de 22.12.2011, în jurul orelor 18.00, a condus autoturismul marca Opel nr._, pe DN 1A, din direcția Vălenii de M. către Ploiești și la Km 95+9 m în localitatea Lipănești, din cauza nerespectării normelor de circulație rutieră – art. 47, 48, 49 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată și art. 77 alin. 2 din Regulamentul de aplicare alacesteia, a produs un accident de circulație în care a decedat victima D. M., s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și sancționată de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de a conduce autoturismul marca Opel, înmatriculat cu numărul_, pe DN 1A, din direcția Vălenii de M. către Ploiești cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei (respectiv art. 47, 48, 49 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, și art. 77 alin. 2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 republicată). Urmarea imediată a faptei a constat în decesul victimei D. M. (leziunile produse acestora fiind incompatibile cu viata), iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin raportul de expertiză medico-legală (care a constatat realitatea traumatismelor, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabilă a traumatismului și gravitatea acestuia).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă cu prevedere, în accepțiunea art.19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, deoarece era accesibil oricui prevederea rezultatului posibil al conduitei imprudente de a pătrunde pe contrasens, deci și inculpatului, dar acesta nu a acceptat rezultatul, ci a sperat în mod ușuratic că acesta nu se va produce.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal 1969, limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat potrivit dispozițiilor art. 181 Cod penal 1969 (fapta a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, prejudiciul produs a fost grav), urmarea produsă (decesul victimei), raportându-se de asemenea în procesul de individualizare al sancțiunii și la experiența de viață și instruirea socio-profesională a inculpatului la data producerii accidentului.
Sub acest aspect, s-a considerat că în mod evident, fapta prin natura sa este o infracțiune gravă, însă față de circumstanțele personale, constând în conduita bună anterior comiterii faptei și lipsa antecedentelor penale, o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, este de natură să asigure scopurile prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Referitor la pedeapsa accesorie, instanța a reținut că potrivit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), obligatorie conform art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Așa fiind, față de natura faptei săvârșite, apreciată ca reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, s-a dispus interzicerea exercițiului drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b, (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată conform art. 81 alin.1 Cod penal 1969 pe durata unui termen de încercare, calculat potrivit art.82 .
S-a argumentat că nu este necesară executarea în regim de detenție, simpla condamnare a inculpatului Ilă C., constituind un avertisment asupra gravității și consecințelor nefaste ale faptei stabilite în sarcină.
În plus, dincolo de acest rol al condamnării, s-a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât măsura ar altera relațiile de familie și ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate în raport cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
De asemenea, în baza art. 395 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art.84 Cod penal a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că a fost învestită cu soluționarea acțiunilor civile exercitate de părțile civile D. E. Nuțica, soția supraviețuitoare și S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G., descendenții de gradul I, ai victimei D. M., solicitându-se obligarea inculpatului Ilă C., alături de asigurătorul de răspundere civilă, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 10.000 euro daune materiale, 150.0000 daune morale și 800 lei rentă viageră (prima) și câte 300.000 euro cu titlu de daune morale(ultimii cinci).
Sub ultimul aspect, s-a constatat că din conținutul poliței de asigurare de răspundere civilă RCA, a rezultat că la data producerii evenimentului rutier cauzator de prejudiciu, autoturismul marca Opel Astra C. cu nr._ condus de inculpatul I. C. era asigurat la . SA, asigurator de răspundere civilă, a cărei răspundere urmează a fi angajată în temeiul contractului de asigurare în contextul disp. art. 49 - 57 din Legea nr.136/1995, însa în limita plafonului maximal prev. de Ordinul CSA în vigoare, (22.12.2008), raportat la data producerii accidentului.
Referitor la întinderea obligației de despăgubire ce incumbă fiecărui asigurator în temeiul contractului de asigurare s-a considerat că societățile de asigurare răspund în limita prejudiciului generat prin fapta asiguratului .
Pe de altă parte, în soluționarea laturii civile a cauzei instanța s-a raportat la dispozițiile art. 998 din Codul civil care prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar repararea acestuia, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere. Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Asupra cuantificării prejudiciului moral, s-a observat că nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, toate subordonându-se conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care le pretinde.
Coroborându-se probele administrate( declarațiile martorilor Bănculescu Tănțel și C. D. și înscrisuri le depuse la dosar), față de situația de fapt reținută, s-a apreciat că între fapta inculpatului I. C. și decesul victimei D. M., există legătură directă de cauzalitate, astfel încât aceasta a produs efecte complexe, generându-se atât prejudicii patrimoniale, cât și nepatrimoniale părților civile, respectiv soțului și descendenților victimei.
În fine, s-a avut în vedere și principiul reparației integrale a prejudiciului ce guvernează materia răspunderii civile delictuale pentru a se înlătura toate consecințele dăunătoare ale faptelor ilicite și culpabile, în scopul restabilirii pe cât posibil a situației anterioare producerii acestora.
În consecință, pentru argumentele expuse, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și următoarele Cod civil, respectiv fapta ilicită a inculpatului(suprimarea vieții victimei, prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de partea civilă D. E. Nuțica(constând în efectuarea de cheltuieli cu spitalizarea și înmormântarea victimei, pomenirile specifice) și moral, (dispariția bruscă din viața familiei a soțului, respectiv tatălui D. M.), suferite de părțile civile, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de decesul victimei), vinovăția dovedită a inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior în considerentele hotărârii, care a acționat din culpă.
Astfel, în primul rând s-a reținut că este de necontestat faptul că, în momentele de durere prilejuite de moartea soțului său D. M., în condiții tragice, partea civilă D. E. Nuțica nu a avut în vedere preconstituirea de probe scrise care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de înmormântarea și pomenile creștinești care au urmat.
Ca urmare, apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale solicitate de aceasta, prioritar s-au avut în vedere înscrisurile depuse la termenul din data de 26.03.2013 (facturi, chitanțe), care fac dovada efectuării unor cheltuieli, dar și declarațiile martorilor Bănculescu Tănțel și C. D., care au atestat sumele de bani cheltuite de partea civilă D. E., cu ocazia înmormântării victimei, pomenilor și ritualurilor ortodoxe, numărul de persoane participante la pomenile organizate.
S-a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumei pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul de pomeniri organizate de la momentul decesului victimei și până în prezent, sumă în care s-a inclus și contravaloarea autoturismului Dacia 1310 proprietatea victimei, distrus în urma evenimentului rutier.
Referitor la creditele contractate de victimă în perioada vieții și nerambursate până la momentul survenirii decesului, s-a apreciat că nu reprezintă prejudicii aflate în legătură de cauzalitate cu evenimentul rutier și nu pot fi supuse reparației pe această cale, deoarece conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate.
Pentru aceste argumentele suma pretinsă de partea civilă D. E. Nuțica cu titlu de despăgubiri materiale s-a considerat ca fiind exagerată, astfel încât s-a admis în parte acțiunea civilă promovată, dispunându-se obligarea inculpatului Ilă C., alături de asiguratorul de răspundere civilă auto . SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 10 000 lei.
În ceea ce privește prejudiciul nepatrimonial produs părților civile, s-a argumentat că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite si culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umana, respectiv sentimentele de dragoste si afecțiune, cum este cazul în speță.
De aceea în cauză, acordarea daunelor morale este pe deplin justificată în raport de urmările produse, decesul victimei D. M., consecințele pe care acest eveniment tragic le-a avut asupra părților civile, pierderea soțului și respectiv tatălui părților civile implicând profunde suferite psihice, generate de lezarea sentimentelor de afecțiune existente între membrii familiei, de sprijinul moral si material pe care părțile civile și victima si-l ofereau în familie, consecințe pe plan psihic prelungite pe viitor, fiind lipsiți iremediabil de afecțiunea și sprijinul moral al acestuia.
Așa fiind, s-a constatat că în mod evident, în cazul celor 6 părți civile s-a produs un prejudiciu moral și datorită schimbărilor survenite în condițiile lor de existenta, de suferințele psihice determinate de decesul unei persoane foarte apropiate și de modificarea cursului firesc al vieții pe care părțile civile o duceau anterior săvârșirii faptei de către inculpat.
S-a menționat și faptul că, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată, iar în cazul infracțiunilor contra persoanei, la evaluarea cuantumului trebuie să se țină seamă de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.
În atare situație, s-a apreciat că daunele morale solicitate nu pot fi acordate la nivelul sumelor indicate de părțile civile, respectiv în sumă de 1.500.000 euro și de câte 300.000 euro, deoarece s-ar eluda scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea valorică a acestui prejudiciu, acestea neputând constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Ca urmare, constatându-se îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 si art.15 rap. la art. 346 alin.1 Cod proc. penală anterior coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, s-au admis în parte acțiunile civile formulate în cauză, sub acest aspect, fiind obligat inculpatul Ilă C., alături de asiguratorul de răspundere civilă auto . SA, în limita plafonului legal, la plata daunelor morale în sumă de 45 000 lei către partea civilă D. E. Nuțica, precum și în sumă de câte 30.000 lei către fiecare dintre părțile civile S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G..
Cererea părții civile D. E. Nuțica privind obligarea acordarea unei rente viagere în cuantum de 800 lei lunar, s-a reținut că în situația în care cei îndreptățiți la despăgubire au drept la pensie de urmaș, ei trebuie să se adreseze mai întâi asigurărilor sociale pentru stabilirea pensiei și numai dacă pensia nu acoperă integral prejudiciul încercat prin pierderea susținătorului, pot sesiza instanța judecătorească printr-o acțiune complementară cu caracter subsidiar.
De aceea, nefăcându-se dovada că s-ar fi adresat asigurărilor sociale in vederea stabilirii cuantumului pensiei de urmaș, s-a respins acest capăt de cerere.
În fine, reținându-se culpa procesuală la declanșarea procedurii judiciare, în baza art. 193 alin. 1 și 2 Cod proc. penală și art. 50 din Legea nr.136/1995, prima instanță a dispus obligarea inculpatului I. C., alături de asiguratorul de răspundere civilă auto . SA, la plata sumei de 1000 lei (având in vedere admiterea in parte a acțiunii civile) către partea civilă D. E. Nuțica, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, conform chitanța . nr. 23/23.01.2014).
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apeluri, părțile civile D. E. Nuțica, S. C., H. G., D. D., D. I., D. G. și inculpatul I. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Căile de atac exercitate de apelanții părți civile D. E. Nuțica, S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G., astfel cum au fost motivate în scris și susținute oral, pentru împrejurările de fapt și de drept detaliate în partea introductivă a prezentei decizii, sub un prim aspect au vizat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. C., susținându-se că atât cuantumul cât și suspendarea condiționată a executării acesteia, nu corespund criteriilor de individualizare înscrise sub art.74 Cod penal având în vedere pe de o parte, culpa exclusivă stabilită în sarcina acestuia la producerea evenimentului rutier, iar pe de alta, conduita ulterioară adoptată pentru înlăturarea consecințelor prejudiciabile patrimoniale produse soțului supraviețuitor și copiilor victimei D. M..
Al doilea motiv de reformare, vizează greșita determinare a cuantumului daunelor materiale stabilite în folosul părții civile D. E. Nuțica, arătându-se că pe de o parte, printr-o greșită apreciere și incompletă analiză a probelor administrate netemeinic s-au admis cererile formulate numai în parte, deși s-a făcut dovada că pentru înmormântarea și pomenirea victimei, a efectuat cheltuieli în cuantum de 20.000 lei, iar pe de altă parte, se impunea și obligarea inculpatului alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata rentei viagere, suma de 1200 lei fiind necesară pentru completarea veniturilor și menținerea standardului social și material de care a fost lipsită prin decesul acesteia.
La rândul lor, părțile civile S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G. au criticat întinderea daunelor morale stabilite la primul grad de jurisdicție, considerate ca fiind insuficiente pentru compensarea prejudiciului personal nepatrimonial suferit prin decesul tatălui lor, victima D. M., de a cărui afecțiune și sprijin material au fost lipsiți în mod ireversibil din culpa exclusivă a inculpatului I. C., consecință a infracțiunii de ucidere din culpă comisă la data de 22.12.2011.
Ca urmare, apelanții părți civile au solicitat desființarea sentinței primei instanțe, în parte în latură penală și civilă, pronunțarea unei noi hotărâri la al doilea grad de jurisdicție, iar pe fond, înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie anterior menționate, respectiv, majorarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului I. C., înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a acesteia și dispunerea executării în regim privativ de libertate.
Referitor la acțiunile civile exercitate în cauză, s-a solicitat majorarea despăgubirilor materiale de la suma de 10.000 lei la suma de 20.000 lei, a daunelor morale de la suma de 45.000 lei la suma de cel puțin 50.000 lei și stabilirea unei rente viagere în cuantum de 1200 lei lunar pentru apelanta parte civilă D. E. Nuțica, respectiv majorarea cuantumului daunelor morale pentru fiecare dintre părțile civile S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G., de la suma de câte 50.000 euro.
Prin apelul declarat, inculpatul I. C. a criticat greșita stabilire a situației de fapt, susținându-se că în raport de documentația întocmită de organele de poliție și concluziile raportului de expertiză tehnică auto, se impunea a se reține că în producerea impactului dintre cele două autovehicule, și decesul victimei D. M., acesta din urmă a avut o culpă concurentă și egală.
Aceasta întrucât s-a dovedit și faptul că la rândul său a condus autoturismul Dacia 1310 Break nr._, în imediata apropiere a marcajului axial al drumului public, iar pe de altă parte, transporta mărfuri vrac în saci pe locul canapelelor din spate, fără nici o ancorare, împrejurare care indiferent de conduita în trafic a altui conducător auto, la o eventuală manevră de depășire sau frânare, i-ar fi pus viața în pericol.
S-a solicitat admiterea apelului, desființare în parte în latură penală a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, reținându-se culpa concurentă a victimei D. M., să se diminueze în mod corespunzător și sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale, soției supraviețuitoare și fiilor acestuia, constituiți părți civile în procesul penal.
Apelurile nu sunt fondate.
Verificând sentința primei instanțe pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de apelanții părți civile D. E. Nuțica, S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G. și inculpatul I. C., precum și sub toate aspectele, conform art.317 și art.318 Cod proc. penală, rezultă că starea de fapt s-a stabilit corect la primul grad de jurisdicție, găsindu-și corespondent în probele administrate ce au fost corect analizate și just apreciate.
S-au avut astfel în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de schița și planșele fotografice întocmite de Poliția IJP Prahova S. Rutier, procesul verbal de verificare tehnică a celor două autoturisme implicate în evenimentul rutier, raportul medico-legal autopsie nr. 484/05.09.2008 emis de SNL Prahova, raportul de expertiză tehnică auto nr. 776/21.08.2012 întocmit de expertul judiciar N. N. din cadrul Biroului Județean de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova, declarațiile martorilor C. T., N. M. declarații parte civilă D. E. Nuțica, Bănculescu Tănțel, C. D., înscrisurile depuse de părțile civile în dovedirea pretențiilor solicitate, (acte medicale și cheltuieli efectuate pentru înmormântarea și pomenirea victimei), toate coroborate cu declarațiile făcute de inculpatul I. C. .
Efectuând propriul examen asupra mijloacelor de probă anterior menționate în cadrul controlului jurisdicțional se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la data de 22.12.2011, în jurul orelor 18,00, inculpatul I. C. a condus autoturismul marca Opel nr._ (proprietatea persoanei fizice M. B. M.) pe drumul național 1A, deplasându-se din direcția Văleni de M. către municipiul Ploiești, iar pe raza localității Lipănești, la Km 95+9m, a intrat în coleziune frontală cu autoturismul marca Dacia 1310 Break nr._, condus de victima D. M. în vârstă de 51 de ani, care se deplasa pe cealaltă bandă de circulație, din sens opus .
Urmare impactului, s-a produs atât avarierea celor două autoturisme și vătămarea corporală a inculpatului I. C., care a suferit leziuni corporale (TTC minor grad zero, fractură piramidală nazală contuzie toraco abdominală), dar și decesul conducătorului auto D. M., rezultatul letal intervenind imediat și datorându-se hemoragiei interne prin ruptura cordului în cadrul unui politraumatism complet cu focare de fractură, produs prin lovire cu și de corpuri cu planuri dure, respectiv, prin comprimarea în sistem menghină între deformările părții față a autovehiculului și sacii de sare, transportați pe bancheta din spate a acestuia (circa 100 Kg) și fără nici o ancorare.
Prima instanță a reținut în mod justificat că în producerea evenimentului rutier și respectiv a morții victimei D. M., culpa aparține exclusiv inculpatului I. C., deoarece din coroborarea documentației privind cercetarea locului faptei (proces verbal, schiță și planșe judiciare), cu expertiza tehnică auto efectuată în cauză, s-a dovedit cu certitudine că starea de pericol a fost creată de acesta, el deplasându-se într-o zonă cu limitare de viteză la 30 Km/h și în condiții de trafic rutier la lumina farurilor, la momentul ieșirii din curbă largă la stânga, cu o viteză de 71 Km/h, toate determinând încălcarea marcajului axial continuu și . regulamentar circula autovehiculul condus de primul).
Chiar dacă expertul tehnic auto a menționat că atât existența mărfurilor vrac și în saci pe locul canapelei spate, fără nici o ancorare, cât și starea tehnică a autoturismului victimei puteau pune în pericol, în orice situație viața ocupanților scaunelor față, deci și a conducătorului auto, în deplin acord cu judecătorul fondului se apreciază că în antecedența cauzală o astfel de circumstanță exterioară și caracter de probabilitate nu-i atrage culpa concurentă în producerea evenimentului rutier deoarece coliziunea frontală a celor după autovehicule a fost inițiată și s-a datorat prealabil inculpatului apelant I. C., care nu a respectat normele de circulație restrictive impuse în art.35 alin.1, art.41 alin.1, art.47-49 alin.1 din OUG nr.195/2002 modificată, și art.72 alin.2 din Regulamentul de aplicare a acesteia.
De asemenea, nici nerespectarea dispozițiilor art.41 alin.1 din legea specială, de către victima conducător auto, nu înlătură culpa exclusivă a apelantului deoarece nu s-a contestat și prin schița locului faptei s-a determinat în mod clar că ambele autovehicule s-au deplasat în apropierea liniei mediene ce delimita cele două benzi de circulație a carosabilului, iar în aceste circumstanțe, inculpatul a circulat cu viteză dublă față de limita impusă pe tronsonul respectiv, ceea ce în final a condus la tăierea axului și pătrunderea pe contrasens.
Față de cele ce preced, critica invocată prin apelul exercitat de inculpatul I. C. se apreciază ca neîntemeiată, constatându-se că prin probe specifice determinării culpei în cazul accidentelor de circulație, s-a dovedit că și sub aspectul obiectiv aceasta a comis fapta reținută în sarcină din culpă exclusivă, ignorând regulile de circulație anterior menționate, în condițiile instruirii socio-profesionale, dacă viteza de deplasare a autovehiculului în data de 22.12.2011, în jurul orelor 18,00, pe drumul național 1A, la Km 95+9m, s-ar fi situat în limita legală de 30 Km/h, ar fi putut evita tăierea curbei și . s-a concluzionat în final în expertiza întocmită în cauză.
Așadar, condamnarea acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, privind pe victima D. M., este legală.
Pedeapsa de 2 ani închisoare, situată la limita minimă specială înscrisă sub textele incriminatorii, a cărei executare s-a suspendat condiționat potrivit art.81-83 Cod penal 1969, se apreciază ca fiind justă și conformă criteriilor de individualizare prev. de art.74 Cod penal.
Chiar dacă fapta stabilită în sarcină a fost comisă din culpă exclusivă, reinserția socială a acestuia și rezervarea ordinii publice, pot fi realizate fără majorarea cuantumului stabilit prin sentința atacată și fără includerea acestuia în sistem instituționalizat privativ de libertate având în vedere jurisprudența internă în materie, datele personale constând în buna reputație avută în comunitate și la locul de muncă până la vârsta de 43 de ani, conduita sinceră adoptată în cursul procesului, unite cu circumstanțele ce au favorizat producerea evenimentului rutier, respectiv deplasarea autoturismului condus de victima D. M. contrar disp.art.41 alin.1 din OUG nr.195/2002, proba de specialitate opinând că impactul frontal ar fi putut fi evitat și dacă acesta s-ar fi aflat într-o poziție centrală pe bandă și nu în apropierea marcajului axial.
Prin urmare, motivul de reformare invocat de apelanți părți civile D. E. Nuțica, S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G., prin care s-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei de 2 ani închisoare, înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată, a executării acesteia și prin executarea în regim privativ de libertate, se va respinge ca neîntemeiat.
Nici criticile referitoare la rezolvarea acțiunilor civile exercitate în procesul penal, formulate de cele 6 părți civile nu sunt justificate.
În cadrul controlului jurisdicțional ierarhic se constată că admiterea acestora în parte, ca și cuantumurile determinate, s-au stabilit printr-o completă analiză și corectă apreciere a probelor administrate în cauză dar și cu respectarea întocmai a principiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală a inculpaților trimiși în judecată, pentru pagubele patrimoniale și personale nepatrimoniale, consecință directă sau indirectă a infracțiunilor stabilite în sarcină.
Sumele de 45.000 lei, respectiv de câte 30.000 lei acordate cu titlu de daune morale soției supraviețuitoare partea civilă D. E. Nuțica, și descendenților de gradul întâi, părțile civile S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G., reprezintă o suficientă și justă compensație a prejudiciilor afective suferite de aceștia prin decesul defunctului D. M., în cadrul evenimentului rutier din data de 22 decembrie 2011, produs din culpa exclusivă a inculpatului I. C..
Cum pe larg s-a argumentat în considerentele hotărârii atacate, la determinarea acestora, judecătorul fondului a ținut seamă pe de o parte, de raporturile de afinitate și rudenie existente între aceștia și victimă, moartea intempestivă și violentă la vârsta de 51 ani, când atât pe plan psihic cât și material prezenta suficiente garanții de acordare a sprijinului patern și marital, iar pe de alta, de valorile menționate în Ghidul pentru soluționarea daunelor morale - Studiu privind practica națională și europeană în materie, sinteza și recomandările anexe, ca urmare a vătămării sănătății și integrității corporale sau a decesului persoanelor fizice, întocmit în anul 2011 de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Și la exercitarea controlului ierarhic judiciar se apreciază că cererile părților civile în sensul majorării cuantumurilor la suma de 50.000 lei (soția supraviețuitoare) și la sumă de câte 50.000 euro pentru fiecare din descendenții de gradul întâi (totalizând deci 250.000 euro), sunt excesive, știut fiind că în mod notoriu atât instanțele interne cât și europene au acceptat cu caracter de principiu că atari sume se stabilesc luându-se în considerare ca să nu reprezinte o îmbogățire fără just temei și nici o amendare excesivă ori dublă sancționare a inculpatului.
Cât privește despăgubirile materiale solicitate de partea civilă D. E. Nuțica, se reține de asemenea, că admiterea acestora în parte este corectă, având în vedere că rezolvarea acțiunii civile în procesul penal este supusă legii civile, situație în care orice pretenție formulată trebuie dovedită, ca fiind certă, lichidă și exigibilă la momentul judecății cauzei în primă instanță.
În plus, mai este de observat și faptul că, potrivit disp.art.1393 Cod civil dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la o pensie reparația este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămarea sau moartea victimei, depșește cuantumul ajutorului ori pensiei acordate și ținându-se seamă de cota parte la care aceasta ar fi contribuit la asigurarea întreținerii părții civile, astfel încât, să se ajungă la o restabilire a standardului material și social de care a fost lipsită, culpă a inculpatului trimis în judecată.
Prin cererea de constituire de parte civilă formulată în scris, apelanta D. E. Nuțica a solicitat obligarea inculpatului I. C. alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata sumei de 10.000 euro daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și parastasele efectuate pentru pomenirea victimei suma de_ lei contravaloarea autoturismului distrus în cadrul evenimentului rutier, suma de 2000 euro împrumutată la data de 23.12.2011 necesară înmormântării soțului său și suma de_ lei datorie contractată de acesta conform contractului de credit încheiat la 08.03.2011 cu Banca Raiffeinsen SA.
S-a solicitat de asemenea, obligarea în același condiții și la plata unei rente viagere în cuantum de 800 lei lunar începând cu data de 22.12.2011 data survenirii decesului și în continuare până la împlinirea vârstei de pensionare și stabilirea pensiei de urmaș.
Având în vedere argumentele de fapt și de drept anterior menționate, se reține că întemeiat cererile formulate s-au admis în parte, deoarece astfel cum impune legea civilă prin înscrisurile depuse în cursul cercetării judecătorești (facturi, chitanțe), și declarațiile martorilor Bănculescu Tănțel și C. D., partea civilă D. E. Nuțica a dovedit că prin decesul intempestiv al soțului său, raportat la gradul avansat de uzură al autoturismului distrus în evenimentul rutier din 22.12.2011 și cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomenirea acestuia, a suferit un prejudiciu material în sumă de cel mult 10.000 lei.
Concluzia primei instanțe se reține ca fiind justificată, atâta timp cât s-au avut în vedere, în egală măsură, împrejurarea că în contextul unor asemenea evenimente afectate emoțional major, nu întotdeauna soțul supraviețuitor sau rudele victimei depun diligențe pentru efectuarea cumpărăturilor ori achitarea altor taxe, prin înscrisuri, identificarea în cadrul documentației depuse de partea civilă și achiziționarea altor bunuri care nu sunt necesare precum și faptul că victima aparținea unui alt cult decât acela ortodox și care potrivit ritualurilor nu implică efectuarea unor cheltuieli majore ulterior înhumării acesteia, comemorarea realizându-se numai pentru oficii religioase.
Susținerile părții civile în sensul că nu toți membrii familiei și celelalte rude ar fi adepți ai aceluiași cult religios, situație ce a impus complementar organizarea unor parastase potrivit cultului creștin ortodox, potrivit legii civile reprezintă chletuieli voluptorii și deci, nu întrunesc condițiile de necesitate impuse de prevederile art.1392 Cod civil, astfel încât să se dispună obligarea inculpatului și asigurătorului de răspundere civilă la acoperirea acestora.
Nici suma de 10.282 lei, împrumut contractat de victimă conform contractului de credit nr.RBRO_/08.03.2011 încheiat cu creditorul Banca Raiffeisen SA, nu întrunește condițiile cumulativ cerute de prevederile art.1381-art.1391 din același cod ce atrag repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, determinată de culpa stabilită în sarcina inculpatului.
Potrivit jurisprudenței interne atari datorii nu fac parte din categoria pagubelor aflate în direct raport de cauzalitate cu decesul unei persoane într-un accident de circulație, ci constituie pasiv succesoral, ce urmează a fi suportat potrivit legii civile de succesibilii ce vor accepta moștenirea rămasă de pe urma defunctului D. M..
În fine, Curtea reține că și în ce privește și principiul general ce guvernează întinderea răspunderii civile delictuale, respectiv repunere întreținuților pe cât posibil în situația socială și materială deținută la momentul decesului întreținătorului, judecătorul fondului a făcut o justă apreciere a probelor administrate și interpretare a prevederilor art.1393 Cod civil.
Prin decizia depusă în xerocopie la primul grad de jurisdicție, s-a dovedit că la data de 22.12.2011, victima D. M. avea calitatea de pensionar, drepturi stabilite începând cu 28.12.2010 și în cuantum de 757 lei lunar, ceea ce determină concluzia că, în condițiile în care la data decesului toți cei 5 copii erau majori și aveau familii constituite separat, acesta contribuia la întreținerea părții civile D. E. Nuțica cu suma de cel mult 375 lei lunar.
În această situație, chiar dacă apelanta nu a înțeles să depună la dosar decizia prin care s-a constituit dreptul la pensia de urmaș, întrucât chiar prin cererea de constituire de parte civilă (fila 74-77 dosar fond), în fața primei instanțe a recunoscut că beneficiază de o sumă de 275 lei lunar, stabilită cu acest titlu de asigurările sociale, în lipsa altor înscrisuri sau probe prin care să se dovedească cu certitudine alte venituri constante realizate de victimă, respingerea acordării unei rente viagere în sumă de 1700 lei lunar în sarcina de plată a inculpatului și asigurătorului de răspundere civilă, este corectă.
Rezultând așadar că sentința primei instanțe este dreaptă și conformă legii, atât în ce privește soluționarea acțiunii penale pornită împotriva inculpatului I. C. cât și a acțiunilor civile exercitate de părțile civile D. E. Nuțica, S. C., H. G., D. D., D. I. și D. G., apelurile declarate de aceștia se vor respinge în baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc. penală, ca nefondate.
Văzând și prevederile art.275 alin.2 Cod procedură penală, privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii căilor ordinare de atac,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de părțile civile D. E. N., D. I., D. D., D. G., toți domiciliați în comuna Vâlcănești, ., județul Prahova, S. C. și H. G., ambele domiciliate în comuna Măgureni, .. 46, județul Prahova, precum și inculpatul I. C., (fiul lui A. și S., născut la 11 mai 1972) - Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței penale nr.341/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondate.
Obligă fiecare apelant- parte civilă și pe apelantul inculpat la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.09. 2014.
Președinte, Judecător,
N. E. L. T.
Grefier,
R. V.
Red.NE /Tehnored.RV / 2 ex./17.10.2014
Dosar fond -_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond – M. L. N.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 539/2014. Curtea de... → |
|---|
