Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1004/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 2706/281/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1004
Ședința publică din data de 21 octombrie 2014
Președinte – L. C.
Judecător – F. T.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul V. G., fiul lui A. și Mana, născut la data de 22.07.1969, în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței penale nr.1827 din data de 6 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-au dispus următoarele:
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.5 Cod penal, inculpatul V. G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal anterior referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.272 rap. la art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul inculpat V. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Luând că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că situația de drept și de fapt a fost corect reținută de judecătorul fondului, fiind confirmată de probele administrate în cauză, probe pe care apelantul inculpat și le-a însușit.
Totodată, judecătorul fondului a făcut o corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantificării cât și asupra modalității de executare.
Solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1827 din data de 6 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-au dispus următoarele:
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.5 Cod penal, inculpatul V. G., fiul lui A. și Mana, născut la data de 22.07.1969, în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP:_, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal anterior referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.272 rap. la art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr.6017/P/2013 din data de 27.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 31.01.2014, sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, la data de 24.05.2013, în jurul orelor 03.20, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Ploiești, județul Prahova, având o alcoolemie de aproximativ 2,40 g/l alcool pur în sânge.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii, protocol etilotest, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, proces verbal de recoltare și buletin examinare clinică, raport de expertiză medico legală nr._, alte înscrisuri, declarații inculpat V. G..
La termenul de judecată din data de 06.06.2014, după începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a pus în vedere inculpatului prevederile art.374, 375, 396 alin.10 Cod procedură penală, acesta declarând că dorește parcurgerea acestei proceduri, recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.
Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța de fond a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii de recunoaștere a vinovăției.
La dosarul cauzei s-au atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.11 dosar instanță) și fișa de cazier auto (f. 21 dosar instanță).
După analizarea probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, la data de 24.05.2013, în jurul orei 03,20, inculpatul V. G. a condus autoturismul marca Dacia Super N., cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Ploiești, a pierdut controlul asupra direcției, intrând pe calea de rulare a tramvaiului, unde a rămas suspendat.
Din procesul verbal de constatare întocmit de polițiști din cadrul Poliției municipiului Ploiești - Biroul Rutier, s-a reținut că în data 24.05.2013, la ora 03,20, organele de poliție au observat cum șoferul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ a pierdut controlul asupra direcției pe . care a intrat pe spațiul destinat rulării tramvaiului, rămânând suspendat. Polițiștii au procedat la testarea învinuitului cu aparatul etilotest, rezultatul înregistrat la ora 03,43 fiind de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat conform diagramei nr._/24.05.2013.
În continuare, același inculpat a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge (potrivit cererii de analiză și procesului verbal de prelevare nr._/ 24.03.2013 f.12-13 dup), stabilindu-se că la ora 04,05 inculpatul avea o alcoolemie de 2,40 g ‰ și la ora 05,05 o alcoolemie de 2,10 g ‰ (buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr.938 - 939/24.05.2013, fila 14 dup).
Inculpatul a solicitat în apărare efectuarea unei expertize medico-legale, privind calculul retroactiv al alcoolemiei. Conform raportului de expertiză medico-legal nr.2093/i/2013 privind calculul retroactiv al alcoolemiei efectuat de INML M. Minovici București, s-a stabilit că inculpatul V. G. ar fi avut o alcoolemie teoretică în descreștere de cea 2,40 g ‰ în data de 24.05.2013, ora 03,20. De asemenea, conform raportului s-a constatat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță ce denotă un consum de băuturi mai mare decât cel declarat.
Instanța de fond a mai reținut că inculpatul a adoptat încă de la început o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă, și a solicitat ca judecata să urmeze procedura recunoașterii învinuirii, potrivit declarației date în acest sens în fața primei instanțe.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de fond a constatat că suntem în prezența situației descrise de art.5 Cod penal, și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat, prima instanță a analizat influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, a verificat dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
A mai reținut că examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Înainte de a proceda la analiza, în drept, a faptei reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a subliniat faptul că încadrarea juridică se va face raportat la dispozițiile cuprinse în ambele coduri – Codul penal din 1969 și Codul penal actual, în ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în scopul de a determina cu acuratețe legea penală mai favorabilă.
Potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Potrivit art.336 alin.1 conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Modificarea textelor de lege cu privire la momentul prelevării mostrelor biologice nu produce efecte în cauză, astfel stabilirea legii penale mai favorabile se face în raport de teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile, consacrată și prin decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014.
Instanța de fond a reținut că aplicarea legii vechi sau noi nu înseamnă, în mod necesar, o pedeapsă mai mare. Pe de altă parte, tratamentul juridic similar nu înseamnă egalitatea pedepselor, răspunderea penală fiind influențată, în concret, de incidența altor cauze sau circumstanțe de atenuare sau de agravare.
S-a constatat de prima instanță că, în drept, fapta inculpatului V. G., de a conduce autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Ploiești, având în sânge o alcoolemie de circa 2,40 g ‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Astfel, potrivit acestui text legal, inclus în Capitolul VI al actului normativ, intitulat „Infracțiuni și Pedepse”, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 24.05.2013,in jurul orelor 03,20, pe . municipiul Ploiești, autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie de circa 2,40 g ‰ alcool pur în sânge.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a acestei infracțiuni și care îi întregește conținutul constitutiv, instanța de fond a reținut conducerea autovehiculului pe . municipiul Ploiești, drum public în accepțiunea prevăzută de art.6 punctul 16 din același act normativ (cale de comunicație terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulației publice).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că, deși inculpatul V. G. nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,40 g ‰.
Infracțiunea este săvârșită în formă continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei, în cauză fiind vorba de pătrunderea pe calea de rulare a tramvaiului, unde a rămas suspendat.
Prima instanță a constatat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere nivelul alcoolemiei, 2,40 g ‰ alcool pur în sânge, în condițiile în care pragul instituit de lege este de 0,80 g ‰, și împrejurarea că autoturismul a fost condus de inculpat pe . municipiul Ploiești și a blocat calea de rulare a tramvaiului, chiar dacă a avut loc în timpul nopții.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpatul V. G. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.
S-a mai reținut de instanța de fond că, potrivit art.13 alin.1 din Codul penal din 1969, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Conform art.5 alin.1 din Codul penal în vigoare la data judecării apelului (!), în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin urmare, prima instanță a constatat că textul alin.1 al art.5 reia dispoziția art.13 alin.1 din Codul penal din 1969, astfel că în această materie regimul aplicabil rămâne același. Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs etc.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la pedeapsă, pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.
A apreciat instanța de fond că, din perspectiva incidenței circumstanțelor atenuante judiciare, singurele care pot fi reținute în cauză, se remarcă faptul că noul Cod penal restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante judiciare, în sensul că prevede în mod restrictiv un număr de două circumstanțe, clar indicate, spre deosebire de Codul penal vechi care doar exemplifica anumite împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante.
Cu referire la efectele circumstanțelor atenuante, prima instanță a reținut că, în prezența acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, astfel cum prevedea vechiul Cod penal, efectul lor fiind limitat în noul Cod penal la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut vedere, atât criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal din 1969, cât și cele prevăzute de art.74 din Codul penal, reținând limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul și contribuția inculpatului în activitatea infracțională, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita acestuia.
Referitor la conduita anterior săvârșirii infracțiunii, prima instanță a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar ulterior săvârșirii infracțiunii, atitudinea sa sinceră de recunoaștere a săvârșirii faptei, că este angajat în cadrul SGU Ploiești în funcția de conducător auto și este cunoscut ca o persoană care își îndeplinește cu conștiinciozitate obligațiile profesionale, având relații foarte bune cu colegii de serviciu, este căsătorit și are în întreținere un copil minor, fiind integrat din punct de vedere social.
Aspectele menționate cu privire la conduita inculpatului atât înainte de săvârșirea faptei, cât și ulterior nu au fost reținute de către instanța de fond ca și circumstanțe atenuate, fiind contrabalansate de gradul ridicat al alcoolemiei, însă instanța s-a îndreptat către o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege.
Prin urmare, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum peste minimul special prevăzut de lege și redus în condițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, și anume, o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
Având in vedere reținerea ca favorabilă inculpatului a legii vechi, prima instanță, în temeiul art.71 alin.2 Cod penal din 1969, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Instanța de fond s-a orientat, la aplicarea pedepsei, către pedeapsa închisorii, cu executarea în regim neprivativ de libertate, nefiind exclusă aplicarea unei alte modalități de individualizare judiciară a executării pedepsei, deoarece sunt întrunite cerințele legale prevăzute de art.81 alin.1 lit.b sau art.861 alin.1 lit.b din Codul penal din 1969, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și, respectiv art.83 ori art.91 din Codul penal, referitoare la amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
S-a apreciat de prima instanță că suspendarea condiționată a executării pedepsei, prev. de art.81 Cod penal anterior este mai favorabilă ca modalitate de executare, având în vedere că nu trebuie impuse inculpatului anumite obligații pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare. În plus, la împlinirea termenului de încercare persoana condamnată este reabilitată de drept în situația în care nu săvârșește o altă infracțiune pe perioada termenului de încercare.
Având în vedere că pedeapsa este mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în raport de persoana sa, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (nu este cunoscut cu antecedente penale), de atitudinea sinceră avută încă de început, precum și de posibilitățile sale de îndreptare (este integrat din punct de vedere social), instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, care a conștientizat consecințele negative ale faptei sale, astfel că, în baza art.81 Cod penal anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art.82 Cod penal anterior.
De asemenea, prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal anterior, cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. G., arătând că motivele le va expune și dezvolta în fața curții de apel.
Deși a fost legal citat și a semnat personal citația (fila 8 dosar apel), inculpatul nu s-a prezenta la instanța de apel și nici nu a depus la dosar, în scris, motivele pentru care a formulat apel.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 Cod procedură penală și în raport de aspectele de nulitate absolută prevăzute de art.281 Cod procedură penală, constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale, așa cum acestea au fost expuse pe larg mai sus, coroborate cu declarațiile date de inculpatul V. G..
Curtea mai reține că și legea mai favorabilă a fost identificată corect de prima instanță, iar fapta săvârșită de inculpat, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea reține că aceasta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal anterior, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, așa cum au fost reținute de prima instanță, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, dedusă din gradul foarte ridicat de alcoolemie, respectiv 2,60 g ‰, potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legală nr.2093/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit la data de 14.10.2013 de INML M. Minovici București.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. G. împotriva sentinței penale nr.1827/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. G., fiul lui A. și Mana, născut la data de 22.07.1969, în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței penale nr.1827/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.10.2014.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
4 ex./10.11.2014
Dosar fond –_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond - S. V. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1167/2014. Curtea... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
