Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 60/234/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.104/A
Ședința publică din 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G., împotriva sentinței penale nr. 239 din 24 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, privind-o pe inculpata R. M., fiica lui G. și Catharina, născută la data de 01.03.1982 în municipiul Miercurea C., jud. Harghita, domiciliată în comuna Voșlăbeni, ., jud. Harghita, CNP_).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror V. O., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 31 Martie 2014, - încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie,- prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra apelului promovat în cauză, pentru data de azi, respectiv 9 Aprilie 2014.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 24 octombrie 2013, Judecătoria G. a pronunțat sentința penală nr. 239 prin care în baza art. 208 alin.1 și art. 209 al. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art.74 al. 1, lit. c și art. 76, al.1, lit. c) Cod Penal a condamnt-o pe inculpata R. M., la pedeapsa de 1(un) an și 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei R. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a C.P. cu aplicarea art. 74, al. 1, lit. a, b C.P. și art. 3201 C.P.P., prin sentința penală nr. 123/12.09.2012 a Judecătoriei G., în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 735/R/28.11.2012 a Curții de Apel Târgu M., s-a constatat a fi comise faptele în conformitate cu art. 33, lit.a Cod Penal și potrivit art. 34 al. 1, lit b, Cod Penal inculpata R. M. s-a dispus a executa pedeapsa mai grea, adică 1(un) an și 3(trei) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3(trei) ani și 3(trei) luni închisoare, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii și conform art. 359 Cod de procedură penală i s-a atras atenția inculpatei R. M. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare aveau ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată M. E., și conform art. 191 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 850 lei.
Instanța de fond la adoptarea acestei soluții a reținut că prin rechizitoriul nr. 692/P/2012 din data de 07.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei R. M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1 și art. 209 al. 1 lit. d Cod Penal.
Din actul de sesizare a reieșit următoarea situație de fapt:
În data de 20.05.2012, în jurul orelor 10:00, în timp ce partea vătămată M. E. se afla la domiciliul său, din ., jud. Harghita, a fost vizitată de inculpata R. M., care i-a spus că unul din cerceii pe care îi purta era desfăcut, oferindu-se, totodată, să îi scoată din ureche și să-i pună într-o cană din vitrina mobilierului.
Partea vătămată a fost de acord, astfel că, învinuita i-a desfăcut cerceii din ureche și s-a apropiat de corpul de mobilier din bucătărie, după care a mers în celelalte încăperi, pentru a scotoci prin dulapuri.
Partea vătămată, văzând ușa deschisă la celelalte încăperi, a mers să verifice ce se întâmpla, moment în care a văzut-o pe inculpata scotocind prin dulap și i-a cerut să plece.
Inculpata a refuzat să plece, continuând să scotocească prin încăperile locuinței.
Realizând faptul că inculpata încerca să sustragă bunuri, partea vătămată s-a întors în bucătărie și a căutat cerceii, în cana, din vitrina mobilierului, ocazie cu care a constatat lipsa acestora.
Inculpata R. M. a revenit în bucătăria locuinței și în momentul în care partea vătămată i-a reproșat că i-a sustras cerceii, a prins-o de mână și a început să-i vorbească, pe ton ridicat, susținând că o cumnată de a ei ar fi sustras cerceii, refuzând în continuare să părăsească locuința părții vătămate.
Alarmat de strigătele părții vătămate, martorul C. I., care locuia la imobilul 478 (vecin cu partea vătămată) a mers la domiciliul părții vătămate, unde a găsit în bucătărie pe partea vătămată, care striga la inculpata că i-a furat bunuri.
Martorul i-a cerut inculpata, care o ținea pe partea vătămată de mână, să plece din locuința acesteia, inculpata conformându-se.
După plecarea inculpatei, partea vătămată i-a spus martorului că aceasta i-a sustras o pereche de cercei, din aur.
În data de 23.05.2012, martorul R. R., soțul inculpatei, a mers la Casa de amanet „Golden Gate” din Mun. G., unde a amanetat cerceii sustrași de soția sa R. M., pentru suma de 171,68 lei, conform contractului de amanet nr. 2570.
Martorul a declarat că inculpata i-a spus că a găsit cerceii pe drum, prin .> În cauză a mai fost audiat fiul părții vătămate, respectiv martorul C. P., care a declarat că inculpata mergea, frecvent, la domiciliul mamei sale, în vârstă de 82 de ani, sustrăgând din locuința acesteia diferite bunuri de valoare redusă, motiv pentru care nu a reclamat aceste fapte organelor de poliție și doar i-a cerut acesteia să nu mai meargă la locuința părții vătămate.
Cu privire la caracteristicile cerceilor, martorul a declarat că aceștia nu au fost cântăriți vreodată, însă a estimat greutatea acestora la 2 grame.
. a comunicat organelor de poliție că cerceii sustrași de inculpată și amanetați de martorul R. R., au fost scoși din gestiunea societății, motiv pentru care cerceii nu au putut fi ridicați și restituiți părții vătămate în vederea restabilirii situației anterioare.
Fiind audiată de organele de poliție, inculpata R. M. a recunoscut faptul că a sustras cerceii, din locuința părții vătămate, profitând de faptul că aceasta nu vede bine, însă nu și modalitatea în care a procedat. Aceasta a susținut că a sustras bunurile cu aproximativ 2 luni înainte, iar, la data de 20.05.2012 a mers la locuința părții vătămate doar pentru a vinde ciorapi, ocazie cu care aceasta a acuzat-o de furtul cerceilor, iar martorul C. P. i-a cerut să plece.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata a dat o nouă declarație, susținând că nu își însușeșea declarația consemnată de organele de poliție, întrucât nu corespundea cu cele relatate de ea, arătând totodată că, deși a semnat declarația, întrucât nu a fost școlarizată, nu a putut citi conținutul acesteia.
În fața procurorului, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu o cunoaște pe partea vătămată și nici nu a fost în locuința acesteia vreodată, iar cerceii amanetați, de soțul ei, au fost sustrași de fiul celor doi, R. G., care nu împlinise vârsta de 14 ani, la data săvârșirii faptei.
Această din urmă declarație era însă contrazisă în totalitate, în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria G., de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, motiv pentru care a fost apreciată ca nesinceră.
Pentru starea de fapt reținută în rechizitoriu au fost expuse următoarele mijloace de probă:
- Plângere parte vătămată,
- Declarație parte vătămată,
- Declarații martori,
- Contract de amanet nr. 2570 din 23.05.2012, avize de însoțire a mărfii, notă intrare recepție, situație stoc
- Declarații învinuită.
În faza actelor premergătoare persoana vătămată M. E. a declarat că se constituie parte civilă, în cauză, cu suma de 500 lei, neconstituindu-se parte civilă în cursul urmăririi penale. Persoana vătămată M. E. nu s-a constituit parte civilă, nici în cursul judecății, până la citirea actului de sesizare, deși a fost citată cu mențiunea de a preciza dacă se constituia parte civilă în cauză și cu ce sumă pentru termenele din 28.02.2013, 28.03.2013.
Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost administrate următoarele mijloace de probă: audierea inculpatei R. M., au fost audiați martorii C. I., C. P., N.(fostă SZEKELY) R., R. G., R. R., raport de expertiză grafică_/11.10.2013 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Harghita.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
Conform declarației inculpatei, dată în faza actelor premergătoare, la data de 28.06.2012 (f. 23), aflând cu ocazia unei vizite la partea vătămată M. E., care nu vedea bine, că aceasta a pus într-o căniță pentru cafea, aflată în vitrina dulapului de bucătărie, o pereche de cercei, a profitat de faptul că partea vătămată nu vedea bine și și-a pus în buzunar perechea de cercei, după care a plecat acasă.
Cei doi cercei erau din aur, aveau agățătorile stricate și cântăreau un gram și un cent.
În ziua următoare a mers la G. cu cei doi cercei și i-a vândut la un magazin care vindea aur, situat în municipiul G., lângă firma DIGI TV, primind suma de 170 lei.
După începerea urmăririi penale, cu ocazia audierii în calitate de învinuită, la data de 13.09.2012 (f. 16-17), R. M. a recunoscut că și-a însușit perechea de cercei, aparținând părții vătămate M. E., arătând însă că aceștia cântăreau 1,86 grame și au fost amanetați la casa de amanet aparținând S.C. GOLDEN GATE IFN, contractul de amanet, fiind întocmit pe numele soțului său R. R. și primind suma de 171 lei.
În fața procurorului și în fața instanței inculpata a declarat că nu a fost, niciodată, în locuința părții vătămate M. E. și de fapt fiul acesteia a sustras perechea de cercei de la partea vătămată, amanetând-o ulterior, folosind buletinul tatălui său. Aceste declarații au fost considerate de către instanță ca fiind nesincere.
Astfel, martorul C. I. a declarat că a văzut-o pe inculpată, în locuința părții vătămate, iar partea vătămată i s-a plâns că inculpata i-a furat cerceii din aur.
Martorul C. P. a declarat că inculpata R. M. o vizita pe partea vătămată.
Persoana vătămată M. E. a declarat că perechea de cercei a dispărut în timpul vizitei inculpatei. în casa ei.
Era, de asemenea, surprinzător cum a descris inculpata, cu atâta acuratețe, perechea de cercei, aparținând părții vătămate în declarațiile din 28.06.2012 și 13.09.2012, în condițiile în care ar fi fost sincere declarațiile ulterioare, date în fața procurorului și în fața instanței, în care a negat sustragerea cerceilor și amanetarea acestora. Masa acestora și suma obținută, pentru amanetare, erau aceleași cu cele menționate în contractul de amanet nr. 2570 din 23.05.2012. Surprinzătoare apăreau, în această situație, și susținerile inculpatei, din cuprinsul declarației, date în fața procurorului, în sensul că a dorit să plătească contravaloarea cerceilor, fiului părții vătămate, respectiv din cuprinsul declarației date în fața instanței, în sensul că a achitat suma de 500 lei drept contravaloare a cerceilor părții vătămate, fiului acesteia, în condițiile în care nu ar fi sustras și amanetat perechea de cercei.
Susținerile inculpatei, privind neamanetarea cerceilor, au fost combătute și de declarațiile martorei N.(fostă SZEKELY R.), conform cărora un bărbat și o femeie, de etnie rromă, au oferit spre amanetare perechea de cercei, nu o femeie și un copil, iar datele menționate în contractul de amanet le-a preluat din buletinul bărbatului. Prin declarația aceleiași martore au fost combătute și susținerile martorului R. R., în sensul că nu s-a deplasat, împreună cu inculpata, la casa de amanet în vederea amanetării cerceilor.
De asemenea, declarația martorului R. G. în sensul că ar fi primit perechea de cercei, de la partea vătămată odată cu 6 cuburi de zahăr vărsate, în căușul palmei sale, de către partea vătămată dintr-un pahar de palincă, nu a putut fi considerată sinceră, fizic nefiind posibil să încapă 6 cuburi de zahăr și o pereche de cercei într-un pahar mic de palincă.
S-au reținut fi nesincere și susținerile sale, în sensul că a amanetat perechea de cercei, la Miercurea C., în condițiile în care casa de amanet era situată în G..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, în concordanță cu dispozițiile art. 63 C.proc.pen., instanța a constatat că, în luna mai 2012, inculpata a sustras din locuința persoanei vătămate M. E., situată în ., jud. Harghita, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau a-și exprima voința, datorită vârstei înaintate și acuității vizuale scăzute, o pereche de cercei, din aur, amanetată la data de 23.05.2012, în baza contractului de amanet 2570 încheiat între S.C. GOLDEN GATE IFN S.R.L. și soțul acesteia, R. R., pentru suma de 171 lei.
În drept, fapta inculpatei R. M. care în luna mai 2012, a sustras din locuința persoanei vătămate M. E., situată în ., jud. Harghita, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau a-și exprima voința datorită vârstei înaintate și acuității vizuale scăzute, o pereche de cercei din aur, s-a reținut a constitui infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin.1 și art. 209 al. 1 lit. d Cod Penal.
Din fișa de cazier a inculpatei a reieșit că aceasta a fost condamnată, prin sentința penală nr. 123/12.09.2012 a Judecătoriei G., în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 735/R/28.11.2012 a Curții de Apel Târgu M., la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a C.P. cu aplicarea art. 74, al. 1, lit. a, b C.P. și art. 3201 C.P.P.
Inculpata a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, recunoscând, inițial, săvârșirea faptei, pentru ca, ulterior, să nege săvârșirea acesteia.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și 52 Cod pen., și anume: limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, dispozițiile părții generale a Codului penal, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 al. 1, lit. c C.P., respectiv prezentarea sa în fața autorității.
Apreciind că în cauză erau îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta exista, constituia infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, instanța a dispus condamnarea acesteia, urmând a face aplicarea art. 76, al.1, lit. c) Cod Penal, în sensul că a redus pedeapsa sub minimul special, prevăzut de textul de lege incriminatoriu.
Ca atare, în raport de împrejurările menționate mai sus, în conformitate cu art. 52 și 72 Cod penal, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1(un) an și 3(trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 și art. 209 al. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art.74 al. 1, lit. c și art. 76, al.1, lit. c) Cod Penal, era de natură să atingă scopul preventiv al sancțiunii.
În baza art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei R. M. pentru săvârșirea infracțiunii concurente prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a C.P. cu aplicarea art. 74, al. 1, lit. a, b C.P. și art. 3201 C.P.P., prin sentința penală nr. 123/12.09.2012 a Judecătoriei G., în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 735/R/28.11.2012 a Curții de Apel Târgu M., a constatat a fi fost comise faptele în conformitate cu art. 33, lit.a Cod Penal și conf. art. 34 al. 1, lit b, Cod Penal inculpata R. M. s-a dispus a executa pedeapsa mai grea, adică 1(un) an și 3(trei) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat, având în vedere cauza S. și P. contra României, că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuia să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, a relevat existența unei nedemnități, în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cp- 64 lit. a teza a II-a, lit.b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat i-au fost interzise, pe durata executării pedepsei. În ceea ce privea dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărea un scop legitim, nu respecta principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3, Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpată, aceasta nu era nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
În temeiul art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3(trei) ani și 3(trei) luni închisoare, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal, conf. art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii și conf. art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatei R. M. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare avea ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată M. E., având în vedere că aceasta nu s-a constituit parte civilă, în cauză, ulterior începerii urmăririi penale și, anterior, citirii actului de sesizare, conform art. 15, al. 2 C.P.P.
În baza art. 191 al. 1 Cod de procedură penală a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 850 lei.
Această soluție a instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu recurs de către P. de pe lângă Judecătoria G., ce a solicitat ca, în urma reformării parțiale a hotărârii judecătorești criticate, să fie admisă acțiunea civilă exercitată în cauză, inculpata urmând a fi obligată să achite părții civile M. E. suma de 500 lei, cu titlu de despăgubiri. S-a învederat că:
Referitor la latura civilă, instanța, în mod eronat, a respins acțiunea civilă formulată de parte vătămată, în faza actelor premergătoare, pentru următoarele motive:
- Potrivit art. 74 din C.pr.p, ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găsește în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanța de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
Art. 76, alin.2 prevedea că înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă.
Totodată, art. 77 C.pr.p. arată că ascultarea părții vătămate se face conform dispozițiilor privitore la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică, în mod corespunzător, ceea ce însemna că instanța ar fi trebuit să procedeze la ascultarea părții vătămate, la locul unde se afla, și să îi aducă la cunoștință dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal.
- Cu toate că partea vătămată nu s-a prezentat în fața instanței, la toate termenele, a participat fiul părții vătămate, respectiv martorul C. P., care a arătat că partea vătămată nu se putea prezenta în fața instanței, întrucât era grav bolnavă și nici nu putea formula pretenții în scris, fiind nevăzătoare de gradul I, aspecte care nu au fost consemnate în cuprinsul încheierii.
Și cu ocazia audierii în calitate de martor a numiților C. P. și C. I., aceștia au arătat, din nou, că partea vătămată nu putea deplasa din cauza boli, care s-a agravat la sfârșitul anului 2012, precum și faptul că era nevăzătoare de gradul I, acesta fiind și motivul pentru care s-a reținut agravanta prev. de art. 209 alin.1 lit. d, atât de către procuror, cât și de judecător.
Față de cele expuse anterior, s-a considerat că, în cauză, era incident cazul prevăzut la art. 385/9 pct,17/2 din C. pr. pen, în sensul că hotărârea era contrară legii, motiv pentru care în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu privire la dispozițiile privitoare la latura civilă, rejudecarea cauzei în limitele arătate și, în cazul în care partea vătămată înțelegea să se constituie parte civilă, în procesul penal, admiterea acțiunii civile formulate de acesta.
Deși inițial această cale de atac a fost calificată a fi recurs (ea fiind exercitată cu stricta respectare a disp. art. 385/1 și următoarele din vechiul Cod de procedură penală), după . noului Cod de procedură penală, aceasta a fost recalificată a fi apel, cu stricta respectare a disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr.255/2013.
Analizând apelul astfel declarat cu stricta respectare a disp. art. 412, 416-419 C.pr.pen se constată că acesta are caracter fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Probele administrate cu imparțialitate și interpretate cu obiectivism în cauză, au demonstrat, dincolo de orice dubiu, că inculpata R. M., profitând de vârsta înaintată a victimei M. E. și de afecțiunile grave prezentate de aceasta, a sustras în data de 20 mai 2012, de la aceasta o pereche de cercei, confecționați din aur, în valoare de 500 Ron. Sustrăgând acest bun de la victimă, inculpata, însoțită de soțul său, l-a valorificat la o casă de amanet din mun. G., dar cu toate că în speță vinovăția sa a fost corect stabilită, latura civilă a cauzei nu a primit dezlegarea necesară. Victima, datorită vârstei înaintate și afecțiunilor prezentate, trebuia, conform prevederilor procesual penale în vigoare la data soluționării speței, audiată la domiciliul său. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în faza actelor premergătoare și-a exprimat, în mod neechivoc, voința de a fi despăgubită. Este neîndoios faptul că prin conduita ilicită a inculpatei R. M., parte vătămată a înregistrat un prejudiciu în cuantum de 500 lei, pe care este îndreptățită, conf. disp. art. 14 din vechiul Cod de procedură penală rap la art. 998,999 din vechiul Cod civil, să-l recupereze.
Pe cale de consecință, conf. disp. art. 421 pct.2 lit. a Cod pr. pen. va admite apelul promovat de P. de pe lângă Judecătoria G., împotriva sentinței penale nr. 239/24 octombrie 2013 a Judecătoriei G..
Va desființa, parțial, sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
Va admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. E. și, pe cale de consecință, o va obliga pe inculpata R. să-i achite acestei părți civile suma de 500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Va menține restul dispozițiilor din sentința penală criticată, ce nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, potrivit disp. art. 275 alin 3 C. pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de P. de pe lângă Judecătoria G., împotriva sentinței penale nr. 239/24 octombrie 2013 a Judecătoriei G..
Desființează parțial sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
Admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. E. (domiciliată în ., jud.Harghita) și, pe cale de consecință, o obligă pe inculpata R. M. (fiica lui G. și Catharina, născută la data de 01.03.1982 în municipiul Miercurea C., jud. Harghita, domiciliată în comuna Voșlăbeni, ., jud. Harghita, CNP_) să-i achite acestei părți civile suma de 500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală criticată, ce nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Suma de 200 lei, cu titlu de onorariu pentru avocat din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2014.
Președinte, Judecător
I.-C. B. M. R. C.
Grefier,
C. G.
Red MRC 17.04.2014
Teh PK 25.04.2014/3 ex
Jud fond. P. V.R.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 78/2014.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 251/2014. Curtea de... → |
|---|
