Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 413/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 386/43/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 413/A
Ședința publică din 8 decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: I.-C. B.
Judecător F. G.
Grefier D. M.
Cu participarea domnului procuror A. A., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial T. M.
Pe rol judecarea contestației la executare formulate de contestatorul S. M.-G. (fiul lui C. și M., născut la data de 03.06.1973 în G., județul G., domiciliat în București, sector 6, ., ., ., în prezent deținut în Penitenciarul Rahova) împotriva deciziei penale nr. 127/A din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel T. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al contestatorului S. M.-G., avocat B. G., lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Se constată că prin contestația formulată contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Se constată că a fost atașat dosarul nr._ al Curții de Apel T. M., împreună cu dosarele sale componente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat B. G. pentru contestatorul S. M. G. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, în sensul de lămurii dispozitivul sentinței penale nr. 127/A pronunțată de Curtea de Apel T. M. la data de 23 aprilie 2014. Contestația formulată este legată de aplicarea hotărârii Curții Constituționale privind aplicarea legii mai favorabile, această hotărâre nu era în vigoare la data pronunțării deciziei 127/A dar era în vigoare decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – privitoare la dezlegarea unor chestiuni de drept și aplicarea instituțiilor de drept autonome. Prin decizia penală nr. 127, instanța de apel a admis apelurile părților, a desființat în întregime sentința penală nr. 473/17.12.2012 a Tribunalului Harghita și în urma desființării acesteia a reținut cauza în rejudecare. În rejudecare, instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. M. G., prin aplicarea dispozițiilor noului cod penal, respectiv, menținând calificarea faptelor în ceea ce privește infracțiunile de falsificare de instrumente de plată și de titluri de valoare și respectiv punerea în circulație a unor instrumente de plată falsificate, din infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. 2 și 3 din vechiul cod penal, în infracțiunile de falsificare de titluri sau de instrumente de plată și respectiv punerea în circulație a instrumentelor de plată falsificate, prevăzute de art. 311 și respectiv 313 din noul Cod penal., cu aplicarea art. 35 din codul penal. Totodată, instanța de apel a constatat că, în ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și, în special, infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 din vechiul Cod penal, a intervenit prescripția răspunderii penale și a încetat procesul penal în baza art. 16 lit. e din noul Cod de procedură penală. A dispus totodată, condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă, privativă de libertate, de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru cele două infracțiuni de falsificare de instrumente de plată și de punere în circulație a unor instrumente de plată falsificate, respectiv bilete bancare la ordin, prevăzute de art. 311, 313 din codul penal și în urma aplicării concursului de infracțiuni, în baza art. 35 cod penal, a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare. În mod vădit și esențial există o contradicție gravă între motivare și dispozitivul acestei decizii. În primul rând, din moment ce hotărârea primei instanțe a fost desființată în întregime, orice referire legată de încadrarea juridică, chiar de motivarea acestei sentințe, în cuprinsul deciziei, este absolut neavenită și lovită de nulitate. Nu poți să faci referire la o hotărâre desființată chiar de către instanță și să motivezi, în urma rejudecării fondului, prin aceleași motivații reținute într-o hotărâre desființată. Acesta nu este un aspect formal ci este unul de esență, care dovedește că practic nu a existat o deliberare asupra noii încadrări juridice date faptelor, asupra tuturor criteriilor de individualizare, iar, legat de aceste criterii de individualizare, arată că în faza de apel au fost administrate probe noi, obiective, o expertiză contabilă și o expertiză grafologică, care dovedesc în mod indubitabil, în mod cert, coroborate și cu declarațiile inculpatului S. și ale celorlalți inculpați, că înscrisurile care se pretinde că ar fi fost falsificate de către inculpatul S., înscrierile false nu au fost realizate de către el, și, mai mult decât atât, împotriva înțelegerii derivate din contractul comercial încheiat între societățile administrate de inculpatul S. – OWI ROMINVEST SRL și ROMINVEST SRL B. cu societatea parte civilă AMEROM SA G., din acest contract și din contractele anterioare, că înțelegerea dintre părți era de a prezenta aceste bilete la ordin, pentru a fi trase la bancă, doar după notificarea și acordul expres al emitentului, respectiv societățile administrate de inculpatul S.. Aceste bilete la ordin au fost respinse de către bancă nu pentru lipsa de disponibil, ci pentru faptul că lipsea mandatarea emitentului, și tocmai acest element și al condiției părților, respectiv mandatarea girantului, mandatul dat către beneficiar pentru a prezenta aceste bilete la bancă. În această situație ne aflăm în lipsa oricărui element de latură subiectivă, în ceea ce privește aceste două infracțiuni, având în vedere că cel care a realizat scrierea, falsificarea în elementele infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Nu pot fi realizată ca element material această infracțiune sub forma intenției directe prin facerea acestei înscrieri de către inculpat, de către autorul acestor manopere care ulterior au fost folosite în accepțiunea acuzei pentru a induce în eroare societatea parte civilă. Deși, aceste bilete la ordin, conform conduite stabilite între părți, trebuiau să fie folosite de către partea civilă numai dacă acestea erau predate pe baza unui proces verbal în care se stipula în mod expres, ca un accesoriu la contractul încheiat între părți, condițiile în care aceste bilete la ordin puteau fi folosite și ca instrumente de plată, bilete care au fost preluate de partea civilă exclusiv ca și garanții și nu ca și instrumente de plată. Între dispozitivul hotărârii și motivele ei în legătură cu aceste două infracțiuni la care se face referire în mod expres, practic instanța reia aceleași motivații din hotărârea pe care a desființat-o, respectiv menționează că se impune menținerea în esență a soluțiilor primei instanțe. Să preiei o motivare dintr-o hotărâre pe care chiar tu ai desființat-o, consideră că este o gravă eroare și este o contradicție între această motivare, care este practic o nemotivare și dispozitivul hotărârii. În ceea ce privește criteriile de individualizare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, apreciază că de asemenea există nelămuriri esențiale. Consideră că, atât timp cât s-a aplicat principiul aplicării legii penale mai favorabile, pe instituții autonome, pentru că la momentul pronunțării deciziei era în vigoare Decizia înaltei Curți de casație și Justiție, nu își produsese nici un efect și nici măcar nu era pronunțată decizia Curții Constituționale privind aplicarea globală, iar din acest punct de vedere în mod corect a procedat instanța de apel, pentru că deciziile Înaltei Curți sunt obligatorii până când își încetează efectul în cazul de față, la publicarea deciziei Curții Constituționale, deci în mod corect instanța de apel a apreciat că subzistă concursul de infracțiuni. În ceea ce privește individualizarea, deși a reținut, în aplicarea legii mai favorabile, articolele 5 și 6 din Noul Cod penal, nu le-a dat însă nicio eficiență, dimpotrivă, a agravat situația inculpatului în aplicarea legii mai favorabile, ceea ce reprezintă o contradicție gravă, o eroare judiciară care nu poate fi înlăturată decât pe reindividualizarea pedepsei. Astfel, arată că limitele de pedeapsă, în baza noului cod penal pentru aceleași infracțiuni, cu aceeași calificare, sunt mult reduse. În reglementarea din Codul penal din 1969, limitele de pedeapsă erau de la 2 la 12 ani, iar în noua reglementare de la 2 la 7 ani, în mod evident un regim sancționator mult mai blând, care impunea, în mod ferm și imperativ, ca în procedura de individualizare a pedepsei, aceasta să se reflecte în pedeapsa rezultantă, evident o pedeapsă într-un cuantum mai mic și cu privire la modalitatea de executare, evident neprivativă de libertate care se impunea a fi aplicată inculpatului. Agravându-se situația inculpatului în urma aplicării legii penale mai favorabile, se pune întrebarea cu ce a fost mai favorabilă dacă a dus la aplicarea unei pedepse mai grave și cu un regim sancționator mai sever. În acest sens, desigur că este o contradicție, o nelămurire gravă, vădită, între ceea ce s-a reținut prin aplicarea art. 5,6 Cod penal ca lege penală mai favorabilă, prin schimbarea încadrării juridice în legea nouă cu regim sancționator evident mai blând și ceea ce s-a aplicat ca rezultantă, pedeapsa, copiată practic, și ca motivare și ca individualizare, din hotărârea instanței de fond, hotărâre desființată de către aceeași instanță care rejudecat. Sub aspectul criteriilor de individualizare, dacă s-a făcut trimitere la ele, nu s-a făcut corecta încadrare după care criterii de individualizare, pentru că, în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, dacă s-a făcut referire în motivare la existența acestora, trebuia să facă referire la încadrarea acestora, respectiv art. 72, 74 și 76 din vechiul Cod penal situație care impunea un cu totul alt regim sancționator. În primul rând, cele mai favorabile inculpatului sunt circumstanțele de fapt și de aspectul esențial dovedit prin cele două mijloace de probă obiective administrate în fața instanței de apel, respectiv expertiza contabilă care concluzionează că nu există nici un prejudiciu cauzat prin cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul și, pe de altă parte, în ceea ce privește latura subiectivă, nu a existat nici un fel de manifestare a voinței inculpatului S. de a falsifica acele bilete la ordin, pentru că toată scrierea și prezentarea lor, toate manoperele care țin de punerea în circulație, nu au fost exercitate sub nicio formă de către inculpatul S. ci de către reprezentantul părții civile. Pentru aceste motive consideră că există contradicție între ceea ce au stabilit probele, ceea ce s-a stabilit ca situație de fapt, deci altul săvârșește aceste activități care în accepțiunea acuzei au caracter infracțional și altul răspunde pentru acestea, ceea ce evident este o formă de angajare a răspunderii cu totul în afara legii și totodată, o contradicție, o nelămurire evidentă care influențează pedeapsa aplicată inculpatului, constituind în final, o eroare judiciară. Consideră că argumentele expuse se încadrează, ca motiv de contestație la executare în prevederile art. 598 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, fiind vorba despre nelămuriri care afectează în mod esențial hotărârea atacată. Referitor la cel de-al doilea motiv de contestație, critică hotărârea instanței de apel, pe temeiul prevederilor art. 600 din noul Cod de procedură penală, legat de modul de soluționare a laturii civile. După ce se reține în mod corect că eventualul prejudiciu în cuantum de 4.144.490, 37 lei cauzat ., a fost săvârșit prin înșelăciune, faptă pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției, reține totodată și îl obligă pe inculpatul S. M. G. în solidaritate cu părțile responsabile civilmente – societățile comerciale administrate de acesta, la plata acestui prejudiciu, după cum s-a constatat și prin susținerile părții civile, prin începuturile de dovadă produse de partea civilă, au constituit obiectul unei alte infracțiuni pentru care s-a dispus încetarea procesului penal. Totodată, o nelămurire gravă, este că față de ceilalți inculpați, pentru același prejudiciu, s-a disjuns soluționarea laturii civile tocmai pentru considerentul că pentru fapta prin care a fost cauzat a intervenit prescripția răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal. Este o diferență de tratament evident, în aceeași cauză, într-o situație în care faptul cauzator de prejudiciu are aceeași natură, operează solidaritatea pasivă dintre ceilalți inculpați și inculpatul S., cu toate acestea numai el a fost obligat la plata prejudiciului cauzat printr-o faptă pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, cu atât mai mult cu cât, pentru cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat, expertiza lămurește foarte clar că prin aceste fapte nu s-a cauzat nici un prejudiciu, aspect confirmat și de partea civilă care chiar prin plângerea inițială și prin declarațiile ulterioare a susținut în mod constant că acest prejudiciu a fost cauzat prin înșelăciune, cu pretinsa inducere a sa în eroare cu privire la respectarea obligațiilor comerciale derivate din contractul comercial din părțile responsabile civilmente și partea civilă. Din această privință apreciază că ne aflăm în prezența motivului de contestație la executare prevăzut de dispozițiile art. 600 Cod procedură penală.
În concluzie, pentru toate aceste motive solicită instanței să admită contestația, să lămurească dispozitivul deciziei penale nr. 127/A din 23.04.2014 a curții de Apel T. M. din dosarul nr._ și în urma lămuririi să dispună reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul de a dispune o pedeapsă fără privare de libertate și totodată, desființarea mandatului de executare a pedepsei emis pe seama inculpatului S. în baza respectivei decizii. Cu privire la latura civilă solicită instanței să dispună disjungerea acesteia, la fel cum în mod corect s-a făcut și față de ceilalți inculpați.
Reprezentantul D.N.A, arată că în ceea ce privește motivele invocate astăzi de domnul avocat, în opinia parchetului sunt chestiuni care țin de fondul cauzei și sub nicio formă nu pot face obiectul unei contestații la executare. Chestiunea invocată oral cât și cele invocate în scris, referitor la individualizarea pedepsei rezultante sau pe latura civilă, cele referitoare la obligarea, în solidar, la plata despăgubirilor către partea civilă, pur și simplu nu sunt chestiuni care țin de executare. Motivul invocat de apărare, și anume cel prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, vorbește de nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută. Hotărârea atacată este foarte clară, atât pe latura penală cât și cu privire la latura civilă, respectiv în ceea ce privește modul de executare, iar, de asemenea, în opinia parchetului nu există nici vreun impediment, vreo împiedicare la executare. În ceea ce privește latura penală lucrurile sunt clare, iar în ceea ce privește latura civilă, contrar celor susținute de domnul avocat, consideră că nu există nici un fel de impediment la executare. Chestiunile care țin de obligarea despăgubirilor civile, nu sunt chestiuni care sunt legate de executare. Executarea presupune executarea efectivă, deci dacă există nelămuriri cu privire la executarea efectivă, ceea ce nu este cazul. Așa fiind, consideră că această contestație este inadmisibilă și solicită instanței să o respingă ca atare. De asemenea, solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare.
Domnul avocat B. G. solicită acordarea cuvântului în replică.
Instanța respinge solicitarea domnului avocat motivat de faptul că fiecare și-a expus punctul de vedere, era previzibilă poziția parchetului, domnul procuror nu a spus ceva ce ar fi putut fi considerat ca imprevizibil, sunt de așteptat ambele puncte de vedere, atât cel al apărării cât și cel al parchetului, instanța va delibera și va da soluția.
CURTEA DE APEL
Prin contestația la executarea deciziei penale nr. 127/A din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel T. M. în dosarul nr._, contestatorul S. M.-G. a solicitat în baza art. 598 lit. c și art. 600 Cod pr. pen. lămurirea dispozitivului acestei decizii.
În motivare, a criticat omisiunea reindividualizării pedepsei aplicate, în ciuda recalificării faptei potrivit noului cod penal ca lege mai favorabilă, și obligarea sa la plata despăgubirilor civile, deși cu privire la infracțiunea de înșelăciune s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescreierii răspunderii penale și deși probele administrate demontsrau inexistența prejudiciului.
Contestația la executare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia atacată s-au admis apelurile declarate în cauză și în rejudecarea cauzei s-au dispus, cu privire la contestator, următoarele:
În conformitate cu art. 5 Cod penal și art. 386 alin. 1 Cod pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, din prevederile reținute de prima instanță sub imperiul Codului penal din 1969, astfel:
1.Pentru inculpatul S. M. G., în infracțiunile de:
- falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prev. și ped. de art.311 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, și condamnă pe inculpat pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g Cod penal, de a ocupa o funcție în administrația unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an.
- punere în circulație de valori falsificate prev. și ped. de art.313 alin.2 Cod penal și art.5 Cod penal, și condamnă pe inculpat pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g Cod penal, de a ocupa o funcție în administrația unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an.
Dispune contopirea acestor pedepse, în baza art. 33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal din 1969, în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g Cod penal, de a ocupa o funcție în administrația unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an.
În conformitate cu prev. art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 Cod penal, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), d (dreptul de a alege) și g (de a ocupa o funcție în administrația unei societăți comerciale) Cod penal.
Menține dispoziția primei instanțe, de deducere din pedeapsa închisorii a duratei reținerii de 24 de ore din 12.12.2006.
- înșelăciune prev. și ped. de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a și art.5 Cod penal, și dispune încetarea procesului penal pentru această infracțiune ca urmare a prescrierii răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. f Cod pr. pen.;
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.47 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal din 1968 și art.5 Cod penal, și dispune încetarea procesului penal pentru această infracțiune ca urmare a prescrierii răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. f Cod pr. pen..
În baza art. 397 alin. 1, 5 rap. la art. 25 alin. 1, 5 Cod pr. pen.:
-Obligă pe inculpatul S. M. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . G. și . B. (sediu) să plătească suma de 4.144.490,37 lei despăgubiri civile părții civile S.C. Amerom S.A. G., cu dobânda legală de la data de 19.12.2005 până la data plății efective, respingând în rest pretențiile civile față de aceste părți.
-Lasă nesoluționată acțiunea civilă în ce îi privește pe ceilalți inculpați și părți responsabile civilmente.
-Menține măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 39/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial G., cu excepția sechestrului asupra bunurilor ., ridicat prin s.p. nr. 262/14.05.2007 a Tribunalului G..
În baza art. 274 alin. 1, 2, art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. obligă pe inculpatul S. M. G. să plătească statului suma de 1450 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în faza urmăririi penale și în primă instanță.
Potrivit art. 598 lit. c Cod pr. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Art. 600 Cod pr. pen. reglementează aplicarea prevederilor referitoare la contestația la executare în latura civilă a cauzei.
Contestatorul nu invocă ivirea vreunui motiv de împiedicare a executării deciziei, ci redacatarea ei într-un mod pe care nu îl înțelege.
Neînțelegerea inculpatului este, totuși, pur subiectivă deoarece dispozițiile deciziei sunt clare și neechivoce, atât cu privire la condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată și de punere în circulație de valori falsificate, la pedepse în limitele legale, cât și cu privire la suma pe care trebuie să o achite părții civile, ca urmare a prejudiciului cauzat prin săvârșirea celor două infracțiuni.
De altfel, în cursul dezbaterilor contestatorul s-a repliat de pe poziția inițială, în care invoca nelămuriri cu privire la hotărâre, și a criticat în special caracterul deficitar al motivării deciziei. Instanța nu analizează acum măsura în care și această critică este una subiectivă, mărginindu-se să constate că ea excede cazurilor care justifică o contestație la executarea hotărârii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 598 lit. c și art. 600 Cod pr. pen. va respinge ca nefondată contestația la executare și în baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. va obliga contestatorul să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 598 lit. c și art. 600 Cod pr. pen. respinge ca nefondată contestația la executarea d.p. nr. 127/A/23.04.2014 a Curții de Apel Tg. M. formulată de contestatorul S. M.-G. (fiul lui C. și M., născut la data de 03.06.1973 în G., județul G., domiciliat în București, sector 6, ., ., ., în prezent deținut în Penitenciarul Rahova).
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 8.12.2014.
Președinte, Judecător,
I. C. B. F. G.
Grefier
D. M.
Red. Tehnored.-I.B. 29.12.14
Imprimat D.M. 29.12.2014 – 5 ex.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 253/2014. Curtea de... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 6/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
