Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 406/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 1448/234/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 406/A
Ședința publică din 4 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul apelant M. E. (fiul lui M. E. și M. E., născut la data de 24 ianuarie 1942, în municipiul G., jud. Harghita, domiciliat în comuna Joseni, ., ., având CNP_), împotriva Sentinței penale nr. 171/05.06.2014, pronunțată de către Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror G. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților, precum și ale reprezentantei parchetului, au fost consemnate în încheierea din data de 19 noiembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 22.07.2013 sub nr._ inculpatul M. E. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 171/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria G..
În motivarea apelului, se critică hotărârea pe latura civilă și se solicită reținerea culpei comune a inculpatului și a victimei, în proporție de câte 50% în producerea accidentului, iar pe cale de consecință, reducerea la jumătate a despăgubirilor stabilite de prima instanță.
A fost asigurată asistența juridică prin apărători aleși.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control retine următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 171/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria G., s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 386 Cod procedură penală, s-a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerul Public referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului M. E. din infracțiunea de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 al. 1, 2 Cod Penal din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 192 al. 1, 2 Cod Penal.
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat pe inculpatul M. E., fiul lui M. E. și M. E., născut la data de 24 ianuarie 1942 în municipiul G., jud. Harghita, domiciliat în ., ., cetățean român, fără antecedente penale, având CNP_, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 al. 1, 2 Cod Penal din 1969 cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a Cod Penal din 1969 și art. 76, al.1, lit. d Cod Penal din 1969 și art. 5 alin. 1 Cod penal.
În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 din Codul penal din 1969, cu referire la art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969, adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3(trei) ani și 6(șase) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83-84 Codul penal din 1969, precum și asupra cazurilor de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, reglementate de prevederile art. 85 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 7 din legea 76/2008 s–a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, a fost informat inculpatul cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, 2, 4, 5 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998, art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă P. R.-A., domiciliată în municipiul Târgu M., ., jud. M., C.N.P._ și, în consecință:
- a fost obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea părții civile P. R.-A. suma de 90.000 ( nouăzeci mii lei) cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale
- a mai fost obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea părții civile P. R.-A. suma de 4.915 lei(patru mii nouă sute cincisprezece lei) cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, 2, 4, 5 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998, art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă P. J.-H., domiciliată în municipiul G., Cartierul B., ., ., C.N.P._ și, în consecință:
-a fost obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea părții civile P. J.-H. suma de 90.000 (nouăzeci mii lei) cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, 2, 4, 5 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998, art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă P. R.-A., domiciliată în municipiul G., Cartierul B., ., ., C.N.P._ și, în consecință:
- a fost obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea părții civile P. R.-A. suma de 90.000 ( nouăzeci mii lei) cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale
- a fost obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea părții civile P. R.-A. suma de 1.832,45 lei(o mie opt sute treizeci și doi lei și patruzeci și cinci bani) cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând prestație de întreținere datorată pe perioada 26 septembrie 2011-iunie 2014
- a mai fost obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea părții civile P. R.-A. câte 55,25 lei lunar în favoarea părții civile P. R.-A., reprezentând prestație lunară de întreținere, începând cu luna iulie 2014 și până la terminarea studiilor în cadrul Facultății de Științe Economice, Juridice și Administrative din cadrul Universității “P. M.” Târgu M., dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani de către partea civilă P. R.-A.
S-a respins acțiunea civilă pentru rest.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea statului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 25.09.2011, în jurul orelor 18:40, inculpatul M. E. se deplasa cu un atelaj încărcat cu fân, tras de un cal, ce tracta și o greblă mecanică, pe D.J. 13 B din satul Borzont, . direcția Praid spre Municipiul G..
În momentul în care a ajuns în dreptul imobilului nr. 105, inculpatul a efectuat un viraj la stânga, intenționând să intre cu atelajul în curtea imobilului în care locuiește.
Deși a observat din sens opus, la o distanță de circa 200-250 m circulând un vehicul(a observat lumina farului), apreciind că este vorba de o bicicletă, s-a angajat în efectuarea virajului la stânga, considerând în mod nejustificat că manevra poate fi efectuată în condiții de siguranță.
Cu ocazia deplasării pe D.J. 13 B cu atelajul încărcat cu fân, tras de un cal, și inițierii și efectuării manevrei de virare la stânga, deși începuse să se întunece, nu a respectat prevederile art. 35 al. 1 din O.U.G. 195/2002, art. 112, 116 al. 1, 117 al. 1, lit. a, al. 2, art. 165, al. 1, lit. f, g, i din HOTĂRÂREA Nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv:
Art. 35 al. 1 din O.U.G. 195/2002:
(1) Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
ART. 112
Conducătorii de vehicule semnalizează cu mijloacele de avertizare luminoasă, sonoră sau cu brațul, după caz, înaintea efectuării oricărei manevre sau pentru evitarea unui pericol imediat.
ART. 116
(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să semnalizeze schimbarea direcției de deplasare, depășirea, oprirea și punerea în mișcare.
ART. 117
(1) Conducătorii vehiculelor cu două roți, precum și ai celor cu tracțiune animală ori ai celor trase sau împinse cu mâna sunt obligați să efectueze următoarele semnale:
a) brațul stâng întins orizontal atunci când intenționează să schimbe direcția de mers spre stânga sau de a depăși;
--------------------------------------------------------------------------------------------------
(2) Semnalele prevăzute la alin. (1) trebuie efectuate cu cel puțin 25 m înainte de efectuarea manevrelor.
ART. 165
(1) Conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat:
--------------------------------------------------------------------------------------------------
f) să semnalizeze schimbarea direcției de mers cu brațul și să se asigure că din față sau din spate nu circulă vehicule cărora le poate pune în pericol siguranța deplasării;
g) de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală stângă
--------------------------------------------------------------------------------------------------
i) să nu transporte obiecte care depășesc în lungime sau în lățime vehiculul, dacă încărcătura nu este semnalizată ziua cu un steguleț de culoare roșie, iar noaptea sau în condiții de vizibilitate redusă cu un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, montat în partea din spate a încărcăturii.
Deși martorul M. S. a declarat că inculpatul avea asupra lui o brichetă pe care era aplicat și un led care emitea o lumină albă, tot acesta a declarat că aceasta nu se putea observa prea bine, iar această susținere nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă administrat în cauză.
În fapt, lumina observată de învinuit provenea de la farul motocicletei marca MZ-ETZ, cu nr. de înmatriculare_, condusă de victima P. A., ce se deplasa cu o viteză de 66,96 Km/h și se afla la o distanță de aproximativ 46-47 m față de atelaj în momentul inițierii manevrei.
Virajul atelajului a fost efectuat într-un interval de timp de circa 2,56 secunde.
Atât din planșa foto anexă procesului verbal de cercetare la fața locului cât și din declarațiile martorilor M. S., MAKO A., MAKO M., rezultă faptul că prin manevra efectuată de inculpat a fost ocupată toată partea carosabilă a drumului.
La lumina farului, victima a putut observa prezența obstacolului de la o distanță de circa 30 m și pentru a încerca să evite coliziunea cu acesta a frânat brusc, motiv pentru care s-a dezechilibrat, a căzut pe carosabil pe partea stângă și după ce a alunecat pe acesta, a intrat în coliziune cu partea din spate dreapta a atelajului ce se afla perpendicular pe ambele benzi, în urma impactului violent victima suferind vătămări corporale mortale.
Atât victima cât și învinuitul nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului.
Din cuprinsul Raportului medico-legal de necropsie nr. A-3/80/GH din 27.09.2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Miercurea C., a rezultat că moartea victimei P. A. a fost violentă și a fost cauzată de hemoragia internă datorată leziunii organelor interne în cadrul unui politraumatism prin accident rutier cu traumatism toracic acut închis(hemoperitoneu, zdrobirea parenchimului hepatic), fracturi costale bilateral și . membrelor superioare și inferioare drepte.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit la data de 11.03.2013 de către expert tehnic inginer B. A. din cadrul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Harghita au rezultat următoarele aspecte:
-cauza principală a producerii accidentului a fost nerespectarea de către inculpat a prevederilor legislației rutiere în vigoare cu privire la acordarea priorității de trecere pentru motocicleta condusă de victimă, care se deplasa în sens contrar, respectiv cele referitoare la dotările atelajelor în cazul circulației pe un drum public în condiții de întuneric
-victima a încălcat prevederile legale cu privire la limita de viteză admisă în localitate, circulând cu o viteză de 66,96 Km/h, în condițiile în care limita maximă admisă era de 50 Km la oră
-inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul în situația în care, în momentul observării luminii farului motocicletei s-ar fi oprit pe propriul sens de circulație și ar fi acordat prioritate de trecere pentru motociclist, accidentul putea fi evitat și în situația în care atelajul ar fi fost dotat cu o sursă de lumină amplasată pe partea laterală dreaptă a acesteia, conform prevederilor legale
La rândul său, victima, în condițiile în care circula la lumina farului motocicletei comutată la faza de întâlnire, ar fi putut evita producerea accidentului prin frânare numai în condițiile în care ar fi circulat cu o viteză de maxim 44,35 km/h, conform literaturii de specialitate.
Inculpatul a apreciat incorect distanța la care se afla motocicleta de atelaj, în momentul începerii manevrei de virare la stânga, aceasta fiind conform calculelor expertului de 46-47 de metri, și nu 200-250 de metri.
Astfel, chiar dacă victima a încălcat regula de circulație cu privire la limita de viteză admisă în localitate, între această încălcare și producerea accidentului nu există legătură de cauzalitate, în condițiile în care și dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/h nu ar fi putut evita producerea accidentului, motiv pentru care s-a impus reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului.
În drept, fapta inculpatului M. E., care în data de 25.09.2011, în jurul orelor 18:40, se deplasa cu un atelaj încărcat cu fân, tras de un cal, ce tracta și o greblă mecanică, pe D.J. 13 B din satul Borzont, . direcția Praid spre Municipiul G., și în momentul în care a ajuns în dreptul imobilului nr. 105, a inițiat și efectuat o manevră de virare la stânga, fără a semnaliza schimbarea direcției de deplasare, fără să se asigure că din față sau din spate nu circulă vehicule cărora le poate pune în pericol siguranța deplasării, fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, fără ca vehiculul să aibă în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă și fără a avea un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, montat în partea din spate a încărcăturii, deși începuse să se întunece, blocând carosabilul și făcând imposibilă evitarea coliziunii între victima P. A. care conducea motocicleta marca MZ-ETZ, cu nr. de înmatriculare_ și atelajul cu care se deplasa inculpatul, în urma impactului violent victima suferind vătămări corporale mortale, constituie infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal.
În privința încadrării juridice a faptei comise, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, situație în care instanța a reținut circumstanța atenuantă a conduitei bune a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, faptul că această circumstanță atenuantă e prevăzută doar în vechiul Cod Penal, nefiind reluată în noul Cod Penal intrat în vigoare la 01.02.2014, limitele identice de pedeapsă în vechiul Cod Penal și în noul Cod Penal, ca și faptul că instanța a apreciat suspendarea condiționată a executării pedepsei mai favorabilă în comparație cu alte modalități, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerul Public referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului M. E. din infracțiunea de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 al. 1, 2 Cod Penal din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 192 al. 1, 2 Cod Penal.
Potrivit art. 178 alin. 2 C.p. constituie infracțiunea de ucidere din culpă uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități.
În privința elementului material al laturii obiective, instanța de fond a reținut că acțiunile inculpatului au realizat în concret activitatea de ucidere a victimei P. A..
Urmarea imediată a constat în moartea acestei victime. Raportul de cauzalitate între acțiunea concretă a inculpatului și urmarea imediată produsă există și este dovedit, conform raportului medico-legal de necropsie nr. A-3/80/GH din 27.09.2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Miercurea C., moartea victimei P. A. a fost violentă și a fost cauzată de hemoragia internă datorată leziunii organelor interne în cadrul unui politraumatism prin accident rutier.
Inculpatul - la acel moment - era o persoană care efectua o anumită activitate, mai precis activitatea de conducere a unui vehicul. De asemenea, inculpatul a săvârșit fapta în cursul îndeplinirii respectivei activități. Pentru efectuarea activității de conducere a unui vehicul există anumite dispoziții prevăzute de lege, iar fapta inculpatului este urmarea nerespectării acelor dispoziții. Mai exact, inculpatul a încălcat prevederile art. 35 al. 1 din O.U.G. 195/2002, art. 112, 116 al. 1, 117 al. 1, lit. a, al. 2, art. 165, al. 1, lit. f, g, i din HOTĂRÂREA Nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform celor mai sus expuse.
În privința laturii subiective, instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a culpei simple(neglijența), definite prin art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C.p., întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă. Există posibilitatea de a prevedea un eventual accident rutier nu numai pentru conducătorii auto, ci pentru orice altă persoană cu o experiență obișnuită de viață, în condițiile în care avem în vedere că se circula pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate redusă, în interiorul localității și inculpatul nu și-a luat măsurile de prevedere necesare pentru efectuarea manevrei de virare la stânga.
Chiar dacă victima a încălcat regula de circulație cu privire la limita de viteză admisă în localitate, între această încălcare și producerea accidentului nu există legătură de cauzalitate, în condițiile în care și dacă ar fi circulat cu o viteză cuprinsă între 44,36 km/h și viteza maximă legală în interiorul localității de 50 km/h nu ar fi putut evita producerea accidentului, motiv pentru care se impune reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că fapta imputată inculpatului există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
La stabilirea în concret a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța are în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 C.p. potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În plus, instanța a ținut seama de vârsta inculpatului la momentul comiterii faptei și de împrejurările concrete în care ea a survenit. De asemenea, instanța a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Deoarece scopul unei pedepse este în primul rând preventiv, urmărindu-se îndreptarea inculpatului, astfel încât acesta să nu mai săvârșească în viitor noi infracțiuni, ținând cont și de vârsta inculpatului și de urmările produse prin săvârșirea prezentei infracțiuni, precum și de posibilitatea reală ca acesta să se reintegreze în societate, instanța a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanța atenuantă prev. de art. 74, al. 1, lit. a C.P., respectiv conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și, în consecință, în temeiul art. 76 al.1, lit. d, Cod penal, a redus pedeapsa ce s-a stabilit pentru acest inculpat sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminatoriu.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea acestuia.
Instanța a reținut că activitatea de ucidere realizată de către inculpat a avut drept consecință producerea unui prejudiciu material familiei victimei, prejudiciu constând în cheltuielile cauzate de decesul victimei P. A.(sicriu, obiecte și articole funerare, ceremonie înmormântare)(f. 112-115), în valoare de 4.915 lei.
De asemenea, ca urmare a decesului tatălui său, fiul acestuia, P. R.-A., student în cadrul Facultății de Științe Economice, Juridice și Administrative din cadrul Universității “P. M.” Târgu M., este privat de contribuția financiară pe care tatăl său ar fi avut-o la creșterea și educarea sa începând cu data decesului cauzat de faptul juridic ilicit al inculpatului.
Victima obținea venituri de la S.C. VOLAN TRANS S.R.L. și Liceul Tehnologic „FOGARASY MIHALY” din G. în cuantum mediu lunar de 1.629 lei(f. 127, 129).
Suma cuvenită lui P. R.-A., fiul victimei P. A., atât conform Codului Familiei, în vigoare la data de 25.09.2011, data săvârșirii faptului juridic ilicit, cât și conform art. 529, al. 2 din Codul Civil în vigoare începând cu 01.10.2011, poate fi stabilită până la o pătrime din veniturile defunctului, respectiv 407,25 lei.
P. R.-A. beneficiază de o pensie de urmaș acordată în sistemul de asigurări sociale în cuantum de 352 lei.
Scăzând din 407,25 lei suma de 352 lei rezultă o sumă lunară la plata căreia poate fi obligat inculpatul în cuantum de 55,25 lei.
De asemenea, deși pentru trecut prestația de întreținere se datorează lunar, ea nu mai poate fi acordată lunar, ci însumat, luând în calcul inclusiv luna pronunțării prezentei, urmând a fi acordată lunar începând cu luna iulie 2014, până la terminarea studiilor în cadrul Facultății de Științe Economice, Juridice și Administrative din cadrul Universității “P. M.” Târgu M., dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani de către partea civilă P. R.-A..
Familiei victimei i s-a creat și un prejudiciu moral care constă în suferința izvorâtă din pierderea soțului și respectiv tatălui. Soția și fiii victimei, mai precis părțile civile P. J.-H., P. R.-A. și P. R.-A. au solicitat fiecare suma de câte 200.000 lei cu titlu de daune morale. Deși nici o sumă de bani nu poate repara în vreun fel durerea sufletească pricinuită în astfel de situații, totuși, luând în considerare cuantumul sumei solicitate, împrejurările producerii accidentului, instanța de fond a apreciat că acordarea unei sume de 90.000 lei fiecăruia dintre membrii familiei victimei, este corespunzătoare, potrivită pentru circumstanțele concrete ale cauzei.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la admiterea în parte a acțiunilor civile formulate în cauză și la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și morale stabilite.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă că, urmare a faptului că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă, fiecare parte civilă a suferit un prejudiciu material, respectiv mortal, produs prin fapta săvârșită de inculpat și există legătură de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, inculpatul fiind răspunzător de rezultatul produs.
Nu vom primi susținerile privind pretinsa culpă a victimei în producerea accidentului, deoarece în apel inculpatul nu a propus administrarea altor probe, iar din interpretarea celor existente la dosar, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că inculpatul poartă o culpă exclusivă în producerea evenimentului rutier soldat cu moartea victimei.
Cauze principală a producerii accidentului a fost nerespectarea de către inculpat a prevederilor legislației rutiere cu privire la acordarea priorității de trecere pentru motocicleta condusă de victimă, care se deplasa în sens contrar, precum și cele referitoare la dotările atelajelor în cazul circulației pe un drum public în condiții de întuneric.
Inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul dacă în momentul observării luminii farului motocicletei s-ar fi oprit pe propriul sens de circulație și ar fi acordat prioritate de trecere pentru motociclist, dar și în situația în care atelajul ar fi fost dotat cu o sursă de lumină amplasată pe partea laterală dreaptă.
Chiar dacă victima se deplasa cu o viteză de 66,96 km/h în localitate și cu lumina farului comutată la faza de întâlnire, între aceste încălcări și producerea accidentului nu există legătură de cauzalitate în condițiile în care și dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/h, nu ar fi putut evita accidentul, decât dacă ar fi avut o viteză de numai 44,35 km/h.
Faptul că inculpatul ar fi acordat prioritate mai întâi altor două autoturisme, după care nu a mai auzit zgomotul motocicletei, nu îi înlătură culpa, iar susținerea acestuia cum că ar fi fost destul de precaut, însă după ce au trecut cele două autoturisme el nu mai putea „să aștepte toată noaptea”, denotă fie că cel puțin nu regretă cele întâmplate, fie că nu conștientizează urmările produse ale conduitei sale culpabile.
De asemenea, faptul că motocicleta nu ar fi avut „acte în regulă”, așa cum susține inculpatul, este lipsit de relevanță.
Pentru aceste considerente, nu vom reține vreun grad de culpă a victimei în producerea accidentului, culpa exclusivă rămânând în sarcina inculpatului.
Pe cale de consecință, nici despăgubirile materiale și morale stabilite de prima instanță nu vor fi reduse proporțional culpei, așa cum se solicită în motivele de apel.
Analizând cuantumul acestor despăgubiri, constatăm că pretențiile materiale în cuantum de 4.915 lei sunt dovedite prin facturile și chitanțele fiscale depuse la dosar (filele 112-115).
Totodată, s-a făcut dovada veniturilor realizate de victimă, a pensiei de urmaș primită de fiul acesteia și a calității sale de student, astfel încât suma stabilită de prima instanță cu titlu de prestație periodică s-a făcut în conformitate cu disp. art. 1.393 alin. 1 C. civ, potrivit cărora dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparația este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depășește ajutorul sau pensia.
Asupra despăgubirilor cu titlu de daune morale, procedând la reanalizarea cererile de constituire de parte civilă, apreciem că sumele reprezentând daune morale acordate către fiecare parte civilă nu sunt exagerate și nici nu duc la o îmbogățire fără just temei a acestora, ci reprezintă sume necesare și suficiente pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de judecată este cea chemată să stabilească criteriile și metodele necesare pentru determinarea cuantumului daunelor morale. În speță, așa cum a procedat dealtfel instanța de prim grad, este aplicabil principiul reparației daunelor morale în cazul atingerii grave aduse drepturilor părților civile.
Reținem în acest sens modalitatea concretă în care s-a produs accidental, culpa exclusivă a inculpatului, valorile lezate care au afectat grav persoanele părților civile și urmarea iremediabilă produsă constând în decesul victimei.
Sumele acordate părților civile ca daune morale sunt, în opinia Curții, un cuantum în măsură să echivaleze suferințelor morale pricinuite acestora.
Pentru daunele morale cerute și acordate, în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ elementele angajării răspunderii civile delictuale, astfel că este întemeiată solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale. Așa cum am reținut, s-a stabilit prin hotărârea penală că inculpatul este singurul răspunzător de urmările produse, prejudiciul moral cauzat părților civile fiind consecința conduitei sale culpabile. Avem în vedere atât suferințele psihice la care au fost supuse părțile civile, cât și împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, considerăm că sumele acordate în prim grad părților civile, la care se adaugă și condamnarea penală a inculpatului, reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a suferințelor îndurate, această instanță neidentificând niciun element care să justifice reducerea acestor câtimi.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelul declarat de inculpatul M. E. împotriva sentinței penale nr. 171/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. urmează a fi respins.
Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. vom obliga apelantul să plătească în favoarea statului cheltuielile judiciare din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. E. (fiul lui M. E. și M. E., născut la data de 24 ianuarie 1942, în municipiul G., jud. Harghita, domiciliat în comuna Joseni, ., ., având CNP_),) împotriva sentinței penale nr. 171/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria G..
În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen. menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă apelantul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2014.
Președinte, Judecător
F. G. A. O.
Grefier,
pentru A. B. F.
fiind în concediu de odihnă
semnează prim grefierul
D. U.
Red. A. O.
Tehnored.S.N.S. 2 ex.
Data concept.:11.12.2014
Data tehnored.:17.12.2014
Jud.fond:V. R. P.
| ← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... | Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 25/2014.... → |
|---|
