Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517 NCPP. Decizia nr. 170/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 04-08-2014 în dosarul nr. 1919/102/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 170/2014
Ședința publică din 4 august 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Grefier D. M.
Cu participarea doamnei procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul-petent S. F. (fiul lui P. și I., născut la data de 10 martie 1990, CNP_, domiciliat în comuna Diosig, .. 158, jud. Bihor, aflat în prezent în Penitenciarul Tg-M.), împotriva sentinței penale nr. 166/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul-contestator S. F. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Contestația condamnatului petent a fost exercitată în termen legal.
La întrebarea instanței, condamnatul-petent precizează că își menține contestația și este mulțumit cu apărătorul desemnat din oficiu pe seama sa.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul condamnatului-petent solicită instanței să admită contestația petentului și să dispună liberarea petentului din centrul de detenție întrucât în opinia apărării sunt îndeplinite condițiile liberării, inclusiv fracția executată arătând că nu s-a ținut seama de munca prestată de petent. Consideră că toate condițiile liberării din centrul de detenție sunt îndeplinite, motiv pentru care solicită admiterea contestației.
Reprezentanta parchetului apreciază că hotărârea Tribunalului M. prin care s-a respins ca nefondată cererea petentului S. F. având ca obiect liberarea anticipată din măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani, stabilită de Judecătoria D., este legală și temeinică. Așa cum se arată și în motivarea instanței de fond, nu poate fi acceptată susținerea petentului că la stabilirea fracției executate ar trebui luate în considerare și zilele câștigate ca urmare a muncii prestate, muncă prestată în perioada de dinainte de a-i fi înlocuită pedeapsa închisorii cu măsura educativă, respectiv acel număr de 158 de zile. Pentru aceste considerente solicită instanței ca în temeiul dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă ca nefondată contestația formulată de petent și să mențină hotărârea pronunțată de Tribunalul M., ca legală și temeinică.
Petentul-contestator S. F., având ultimul cuvânt, arată că a muncit pentru aceste zile câștigate, consideră că ele trebuie luate în calcul. Arată că altor deținuți, inclusiv tovarășului său de faptă aceste zile muncite li s-au luat în calcul. Solicită admiterea contestației promovate, să i se ia în calcul aceste zile câștig cu care consideră că a depășit fracția necesară pentru liberare condiționată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentei contestații:
La data de 18,.06. a.c. Tribunalul M. a pronunțat sentința penală nr.166, prin care în baza art. 517 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a respins ca nefondată cererea persoanei internate S. F., de liberare anticipată, din măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă de 15 ani, stabilită prin sentința penală nr. 85 din data de 1 februarie 2014 a Judecătoriei D., conform art. 181 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, a fixat ca termen, după expirarea căruia cererea putea fi reînnoită, data de 30 august 2014 și potrivit art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a obligat petentul S. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a adopta această soluție în cauză, instanța de prim grad a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul M. la data de 23 mai 2014, numitul S. F., aflat în Penitenciarul Tg-M., a formulat cerere de liberare anticipată, din executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție.
Susnumitul a arătat că motivele le va prezenta în fața instanței.
Analizând lucrările și materialul dosarului s-au constatat următoarele:
Din înscrisurile existente la dosar, respectiv din fișa persoanei internate înaintată de Penitenciarul Tg-M., a rezultat că petentul S. F. se afla în executarea măsurii educative a internării, într-un centru de detenție, pe o durată de 15 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, în perioada minorității, măsură stabilită ca urmare a înlocuirii, prin sentința penală nr. 85 din data de 1 februarie 2014 a Judecătoriei D., a pedepsei închisorii de 15 ani, stabilită prin sentința penală nr. 2335 din data de 16 octombrie 2008 a Judecătoriei C., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe aceeași perioadă.
Din același înscris a rezultat că numitul S. F. a început executarea pedepsei de 15 ani închisoare, la data de 2 martie 2007 și aceasta urma să expire la data de 1 martie 2022.
Potrivit adresei nr. 12 -_ din data de 27 mai 2014 a Penitenciarului Tg-M. și a altei fișe a persoanei internate, înaintate la dosar, pentru a deveni propozabil în vederea liberării anticipate, S. F. trebuia să execute fracția de 1/2, respectiv 2.739 zile, această fracție urmând a fi îndeplinită la data de 30 august 2014.
Potrivit art. 125 alin. 4 din Noul Cod penal „în cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune:
a) ........
b) liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani”.
Potrivit alineatului 5 al aceluiași articol „odată cu liberarea, instanța impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării”.
Analizând cererea petentului S. F., prin prisma dispozițiilor legale menționate mai sus și prin prisma datelor reieșite din înscrisurile înaintate de Penitenciarul Tg-M., s-a apreciat că aceasta nu era fondată, deoarece:
După cum rezultă din dispozițiile art. 125 alin. 4 din Noul Cod penal, pentru ca minorul să poată beneficia de liberarea anticipată, din executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție, trebuiau îndeplinite cumulativ cel puțin patru condiții, respectiv:
- pe durata internării minorul să fi dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale;
- pe aceeași durată să fi făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale;
- să fi executat cel puțin jumătate din durata internării;
- persoana internată să fi împlinit vârsta de 18 ani.
Așa cum s-a arătat mai sus, în cazul de față nu era îndeplinită condiția executării a cel puțin jumătate din durata internării.
Nu a fost acceptată susținerea petentului potrivit căreia, la stabilirea fracției executate ar fi trebuit luate în considerare și zilele câștigate, ca urmare a muncii prestate (în perioada de dinainte de a-i fi înlocuită pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție), respectiv un număr de 158 de zile, întrucât, pe de o parte, odată cu . Noului Cod penal, potrivit art. 125 alin. 4, petentul trebuia să execute, efectiv, cel puțin jumătate din durata măsurii internării, nemaifiind prevăzut expres că, la calculul fracției, se luau în considerare și zilele câștigate ca urmare a muncii prestate, iar pe de altă parte, regimul în care se află petentul acum nu era unul mai sever, decât cel în care s-ar fi aflat, dacă nu intra în vigoare Noul Cod penal, întrucât până la împlinirea vârstei de 18 ani nu executase cel puțin o jumătate din durata pedepsei (reamintind că pedeapsa la care a fost condamnat era mai mare de 10 ani), așa cum cerea art. 60 alin. 2 din Vechiul Cod penal. Dacă rămânea, în continuare, în executarea pedepsei și i se recunoșteau zilele câștigate, ca urmare a muncii prestate, trebuia, totuși, să execute, ca devenit major, două treimi din cuantumul pedepsei, conform art. 59 alin. 2 teza finală din Vechiul Cod penal, situație în care la acest moment nu devenea încă propozabil pentru liberarea condiționată.
În raport cu această constatare devenea inutilă analizarea îndeplinirii celorlalte condiții ale liberării anticipate.
Față de cele de mai sus, în baza art. 517 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală cererea numitului S. F. a fost respinsă ca nefondată.
În baza art. 181 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, s-a fixat ca termen, după expirarea căruia cererea putea fi reînnoită data de 30 august 2014.
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, petentul S. F. a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Soluția astfel dispusă de către instanța de fond, în termen legal, a fost contestată de către petentul condamnat S. F., care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării integrală a hotărârii judecătorești criticate, să se dispună liberarea sa anticipată din executarea pedepsei de 15 ani închisoare. S-a invederat faptul că la soluționarea cererii inițiale trebuia reținută și împrejurarea că numărul zilelor câștigate, prin munca desfășurată, justificau admiterea cererii sale, deoarece executase deja partea din pedeapsă ce îl făcea propozabil pentru liberarea din centrul de detenție.
Analizând contestația astfel formulată cu stricta respectare a dis.,art.4251 Cod procedură penală se constată că hotărârea judecătorească criticată este legală și temeinică, deoarece:
Petentul se afla în executarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare, pedeapsă ce, la începutul acestui an, s-a dispus a fi executată (dată fiind . noului Cod penal și a noii legi de executare a pedepselor) într-un centru de detenție, ca măsură educativă, cu o durată de 15 ani. Deși condamnatul a susținut că la determinarea fracției, ce a executat-o din măsura educativă de 15 ani închisoare, trebuia să se ia în considerare și numărul zilelor, considerate a fi fost efectuate, prin munca ce a prestat-o, acesta a ignorat faptul că trebuia să îndeplinească și celelalte condiții cumulative, expuse de art.125 alin.4 noul Cod penal. La data înaintării prezentei cereri, soluționate la nivelul Tribunalul M., condamnatul petent nu executase partea din pedeapsă ce îl făcea propozabil, pentru a beneficia de liberare anticipată, astfel că, în mod corect, prima instanță a pronunțat soluția anterior menționată, ce se fondează pe o corectă interpretare și aplicare a legii.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp.art.4251 alin.7 lit.b noul Cod de procedură penală se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul-petent S. F. împotriva sentinței penale nr. 166/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul M..
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul-petent S. F. (fiul lui P. și I., născut la data de 10 martie 1990, CNP_, domiciliat în comuna Diosig, .. 158, jud. Bihor, aflat în prezent în Penitenciarul Tg-M.), împotriva sentinței penale nr. 166/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul M..
Obligă condamnatul petent să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 lei. Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama contestatorului condamnat, se va avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 august 2014.
Președinte
M.-R. C.
Grefier
D. M.
Red.MRC/07.08.2014
Thnred./CC/2 exp./07.08.2014
Jd.fd. V.O.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 280/2014.... | Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 327/2014. Curtea de... → |
|---|
