Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 271/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 1455/251/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 271/A
Ședința publică din 24 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Judecător I. C. B.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către:
- inculpatul B. R. (fiul lui S. și E., născut la data de 13 decembrie 1080 în Ditrău, județul Harghita, domiciliat în comuna Remetea, ., județul Harghita, C.N.P. –_),
- părțile civile L. T. D. (domiciliat în Tg.M., ., .), C. O. și C. E. (ambii cu domiciliul în B., ., ., . procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet av. T. R., București, sector 5, ..4, . Birou A4),
- partea responsabilă civilmente . Reasigurare”SA(Cluj N., . ales la av. A. M.- nr. 1, .),
împotriva sentinței penale nr.18 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerul Public, domnul procuror Ș. V. C. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale participanților la proces au fost consemnate în încheierea din 3 septembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru 18 septembrie, apoi pentru 24 septembrie 2014. Încheierile amintite fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra căilor de atac de față,
1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanță sub nr._ /15 mai 2014, inculpatul B. R., părțile civile C. E. și C. O. și L. T. D. și partea responsabilă civilmente S.C. EUROINS R. asigurare REASIGURARE S.A. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 18/31ianuarie 2014 pronunțate de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
În motivarea apelului, inculpatul B. R. critică temeinicia hotărârii primei instanțe, subliniind că, după . Noului Cod penal, infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. din 1969 îndreptată împotriva părții civile C. O. este dezincriminată. Prin urmare, în privința acestei infracțiuni trebuie să se pronunțe o soluție de achitare, iar acțiunea civilă exercitată de această parte civilă trebuie lăsată nesoluționată. În ceea ce privește acțiunea penală exercitată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C. pen., în dauna părții civile C. E., solicită schimbarea încadrării juridice în aceeași faptă, prev. de art. 196 alin. 3 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen. și, în raport cu gravitatea redusă a faptei și persoana inculpatului, să se dispună fie renunțarea la aplicarea pedepsei, fie amânarea aplicării pedepsei. Întrucât Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 permite instanței să aplice aceste măsuri alternative la condamnare, legea nouă este mai favorabilă în cauză.
În motivarea apelurilor lor, părțile civile C. E. și C. O. contestă temeinicia sentinței Judecătoriei Luduș sub aspectul modalității de soluționare a acțiunilor civile exercitate în procesul penal de cele două persoane și solicită acordarea daunelor morale la cuantumul solicitat.
În motivarea apelului său, partea civilă L. T. D. critică temeinicia dispoziției instanței de prim grad, de respingere ca nedovedită a acțiunii civile promovate de acesta, precizând că solicitările sale au fost integral probate în cauză.
În motivarea apelului său, partea responsabilă civilmente, asiguratorul S.C. EUROINS R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. critică temeinicia hotărârii Judecătoriei Luduș și, alături de inculpat, subliniază că infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. este dezincriminată, astfel că se impune achitarea inculpatului de sub acuza comiterii acestei infracțiuni și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile promovate de partea civilă C. O.. În plus, în ceea ce privește daunele morale acordate părții civile C. E.,consideră că acestea sunt disproporționate față de prejudiciul moral suferit de această parte civilă și solicită reducerea lor la un cuantum rezonabil.
Odată cu . Legii nr. 135/2010 –Codul de procedură penală, prin prisma prevederilor art. 86 C. pr. P.., asiguratorul a dobândit în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente, răspunderea sa urmând să fie tratată ca atare în al doilea grad.
Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Luduș, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse în al doilea grad, a susținerilor și concluziilor părților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac (ultimul aplicabil doar în cazul părții civile L. T. D., deoarece doar el a atacat partea din sentință prin care i s-a soluționat acțiunea civilă), se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 18/31 ianuarie 2014, Judecătoria Luduș:
-în baza art. 345 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală și a art. 184 alin. 1, alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și a dispozițiilor art. 74 lit. ”a, c” Cod penal și a art. 76 lit. ”e – teza II ” Cod penal și a art. 63 alin. 1 și alin. 3 teza II Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B. R. la pedeapsa de 2.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, în dauna părții vătămate C. O..
-în baza art. 345 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală și a art. 184 alin. 2, alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și a dispozițiilor art. 74 lit. ”a, c” Cod penal și a art. 76 lit. ”e – teza I ” Cod penal și a art. 63 alin. 1 și alin. 3 teza II Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B. R. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, în dauna părții vătămate C. E..
-în baza art. 33 lit. ”b” și a art. 34 lit. „d” Cod penal a contopit cele două pedepse aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 3 luni la care a adăugat amenda penală de 2.000 lei.
-în baza art. 81 alin. 1, lit. ”a”, „b” și „c” Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii de 3 luni, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, calculat în baza art. 82 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.
-cu aplicarea art. 71 alin. 1 și alin. 2 coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. ”a” și „b” Cod penal și a art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării pedepsei.
-în baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal ce reglementează revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni înlăuntrul termenului de încercare.
-a atras atenția inculpatului și asupra prevederilor art. 631 Cod penal ce reglementează înlocuirea amenzii în caz de neexecutare cu rea-credință.
-a respins ca nedovedită constituirea de parte civilă formulată de L. T. D..
-în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a art. 14 alin. 3 lit. ”b” Cod procedură penală raportat la art. 1357, art. 1359 și art. 1381 cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptei) a admis acțiunea civilă formulată de către S. C. Județean de Urgență Târgu M. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.828,35 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru părțile vătămate C. O. și C. E., cu dobânzile legale aferente până la data plății efective.
-în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a art. 14 alin. 3 lit. ”b” Cod procedură penală raportat la art. 1357, art. 1359 și art. 1381 Cod Civil (în vigoare la data săvârșirii faptei) a admis acțiunea civilă formulată de către părțile vătămate C. O. și C. E. și l-a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume:
- Părților civile C. O. și C. E. 12.500 lei cu titlu de daune materiale;
- Părții civile C. E. 20.000 Euro daune morale
- Părții civile C. O. 10.000 Euro daune morale.
-în baza art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei totale de 1.100 lei (compusă din 200 lei din faza de urmărire penală, 900 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat din faza cercetării judecătorești).
-a constatat că, S.C. „Euroins R. Asigurare - Reasigurare„ S.A. are calitatea de asigurator de răspundere civilă și a obligat această societate la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, acordate de instanță părților civile, în limitele contractului de asigurare.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, în data de 10 iunie 2011, în jurul orelor 19,57, inculpatul Bakoș R. a condus autoturismul marca „Opel Astra" cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 E 60 din direcția Luduș spre Iernut, iar la km 34+400, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, datorită vitezei neadaptate la un carosabil umed și a manevrei de depășire efectuată în loc nepermis, a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens și a tamponat lateral stânga spate autoturismul marca „VW Passat" cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul L. T. D. care circula regulamentar pe sensul opus de mers, după care s-a tamponat frontal cu autoturismul marca „Mercedes Benz" cu nr. de înmatriculare_ condus de partea vătămată C. O. pe care l-a proiectat în șanțul din partea dreaptă a direcției de deplasare Iernut - Luduș, direcția de deplasare inițială a acestui autoturism, acesta răsturnându-se.
În urma accidentului au rezultat mai multe victime, acestea fiind atât persoanele care se aflau în autoturismul marca „Mercedes Benz" cu nr. de înmatriculare_, cât și persoanele aflate în autoturismul condus de către inculpat.
În autoturismul marca Mercedes Benz se afla conducătorul autoturismului C. O. și soția acestuia C. E.. Ambele victime au fost preluate de o ambulanță SMURD și transportate la S. C. Județean de Urgență Tg. M., fiind spitalizate inițial la Unitatea de Primiri Urgențe UPU SMURD, apoi la Secția de Ortopedie și Traumatologie.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 10 iunie 2011, conducând autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 E 60, a produs un accident de circulație datorită nerespectării dispozițiilor legale prevăzute de art. 45 al. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. și de art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 privind depășirea, precum și de art.48 din OUG nr. 195/2002, rep. privind adaptarea vitezei la condițiile de trafic, care s-a soldat cu vătămarea corporală a părților civile C. O. și C. E., care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 40-45 zile, respectiv 115-120 zile, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 al. 1,3 și art. 184 al. 2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este familist, este căsătorit, are doi copii, este o persoană integrată social, deci nu va pune și nu a pus până în prezent nici o problemă în ceea ce privește legea; este o infracțiune săvârșită din culpă, pe care o regretă și a avut un caracter unic în ceea ce-l privește, nu a mai avut de atunci nici o problemă în ceea ce privește atitudinea socială sau comportamentul acestuia în societate.
În speță a aplicat dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, referitoare la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, față de împrejurarea că este vorba de infracțiune săvârșită din culpă, de faptul că inculpatul a recunoscut, nu posedă antecedente penale și rezultă că este încadrat în muncă, instanța a apreciat că se poate face aplicarea art. 81 Cod penal referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind întrunite cumulativ condițiile legale pentru aplicarea acestei instituții, sens în care, în baza art. 81 alin. 1, lit. ”a”, „b” și „c” Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 3 luni, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, calculat în baza art. 82 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.
Pe latura civilă a cauzei, în principal, instanța a constatat că S.C. „Euroins R. Asigurare – Reasigurare” S.A. are calitatea de asigurător de răspundere civilă auto în prezenta cauză și a obligat, această societate la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, acordate de instanță părților civile, în limitele contractului de asigurare.
Referitor la constituirea de parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență Târgu M. ce s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.828,35 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părților vătămate C. O. și C. E., instanța s-a pronunțat în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a art. 14 alin. 3 lit. ”b” Cod procedură penală raportat la art. 1357, art. 1359 și art. 1381 Cod Civil (în vigoare la data săvârșirii faptei), în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de către S. C. Județean de Urgență Târgu M. și va obligă inculpatul Bakoș R. la plata sumei de 8.828,35 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru părțile vătămate C. O. și C. E., cu dobânzile legale aferente până la data plății efective.
Părțile vătămate C. O. și C. E. s-au constituit părți civile cu suma totală de 200.000 Euro, câte 100.000 Euro pentru fiecare, reprezentând daune morale și materiale, solicitând totodată penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate începând cu 10 zile de la avizarea daunei, conform art. 37 din Norma aprobată prin Ordinul CSA nr. 5/2010 și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.
Prin precizarea de constituire a pretențiilor civile - filele 63-64 au delimitat la 12.500 lei daunele materiale, diferența până la concurența sumei totale de 200.000 Euro reprezentând daune morale.
În soluționarea pretențiilor formulate de către părțile civile C. instanța s-a raportat și s-a orientat în ceea ce privește cuantumul acestora la jurisprudența și practica din R., în sensul în care despăgubirea să fie echitabilă și să nu apară ca o sancțiune pecuniară aplicată în ceea ce îl privește pe inculpat, cât și pe asigurător.
Analizând probatoriul administrat pe latură civilă, înscrisurile de la filele 27-47, precizarea acțiunii civile - fila 63-67, luând act de poziția asiguratorului exprimată în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar – filele 68-74, cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile C. E. și C. O. instanța a apreciat că acestea sunt exagerate și nefondate pentru motivele care urmează a fi expuse.
Prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere în raport cu o . criterii, precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori și intensitatea, cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei l-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
La aprecierea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, se impune a fi acordată importanță doar caracterului compensatoriu al despăgubirilor pentru daune morale si nu celui punitiv.
Despăgubirile acordate pentru daune vizează alinarea suferinței și nu producerea satisfacției prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului.
Principiul restitutio in integrum nu poate fi aplicat și nici nu trebuie avută o astfel de abordare. Indiferent de suma acordată, oricât de mare, persoanele decedate sau suferințele îndurate ca urmare a vătămărilor corporale nu pot fi recuperate. Totodată, este imoral și imposibil a prețui viața ori sănătatea, astfel trebuie să producă doar alinarea suferinței și nu o repui ere în situația anterioară (lucru imposibil).
Despăgubirile trebuie să fie ancorate în realitatea socio-economică națională. Media europeană a despăgubirilor pentru daune morale în caz de deces este de 4 salarii medii nete lunare. In acest sens mai trebuie reținut că salariul lunar mediu net pe economie de la ora actuală (aprox. 350 €) totalizează pe parcursul a 40 de ani de muncă (cariera unei persoane) circa 168.000 €. Mai trebuie precizat că din acest venit mai trebuie dedus coșul minim de consum lunar {care depășește 150 €).
În aceste condiții, se poate afirma că după deducerea costurilor necesare supraviețuirii, o persoana remunerată la nivelul venitului mediu net pe economie poate „acumula" după 40 de ani de munci circa 96.000 €.
Limitele de răspundere a asigurătorului nu pot servi drept criteriu de apreciere a cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, acestea fiind stabilite pentru a asigura solvabilitatea asigurătorilor chiar și în cazul unor accidente extreme de grave în urma cărora au rezultat multe victime și/sau însemnate pagube materiale.
Față de particularitățile cauzei deduse judecății, de numărul de zile de îngrijiri medicale, prin hotărârea pronunțată, instanța a subliniat că va diminua considerabil daunele morale solicitate.
Ordinul CSA nr. 5/2010 reglementează, la art. 37, situația acordării penalităților de întârziere de către asigurător în cazul neacordării despăgubirilor cuvenite. Acest articol face |trimitere la art. 36 din același act normativ care prevede că Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data ta care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire care este obligat să o plătească.
Părțile civile au înțeles să se prevaleze de o formă trunchiată a acestui articol în sensul în care ignoră total ultima teză cu privire la hotărârea judecătorească definitivă.
Se impun în consecință unele precizări cu privire la ipotezele acoperite în art, 36 și 37 ale Ordinului CSA nr. 5/2010.
Astfel, art. 36 face referire la ultimul document necesar stabilirii răspunderii și cuantificări daunei. La acest moment cuantumul daunelor materiale rezultate din incident sunt individualizate și stabilite clar prin documente (devize de reparații, piese auto etc.). Cu toate acestea, daunele morale nu au un caracter cert în această faza, ele nu sunt cuantificate.
Așadar, în opinia asiguratorului, agreată și de către instanță, ultima teză a articolului 37 reglementează situația daunelor morale. Deoarece daunele morale se acordă de instanța de judecată, printr-o hotărârea judecătorească definitivă, doar de la data primirii acestei hotărâri, asigurătorul are obligația de plată a acestora. D. în acest moment daunele morale sunt cuantificate și reprezintă creanțe certe, astfel că, în concluzie, având în vedere faptul că părțile civile nu au avut o creanță certă împotriva asigurătorului de la momentul în care au trecut 10 zile de la avizarea daunei, în sensul art. 36, instanța apreciază că S.C. Euroins R. Asigurare Reasigurare S.A. nu se află în culpă și nu datorează aceste penalități.
Pentru aceste considerente nu au fost acordate penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate începând cu 10 zile de la avizarea daunei, conform art. 37 din Norma aprobată prin Ordinul CSA nr. 5/2010 și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.
În fața instanței de judecată, partea civilă L. T. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei, reprezentând daune materiale și morale cauzate de pierderea capacității de muncă suferită în urma accidentului (f. 16 dosar)
În ceea ce privește solicitarea numitului L. T. D., în calitate de parte civilă, acesta a solicitat acordarea sumei de 200.000 lei reprezentând despăgubiri morale, acesta nu înțelege să solicite și daune materiale rezultate ca urmare a accidentului.
Referitor la pretențiile părții civile L. T. D., art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010 amintit și mai sus, stabilește elementele care trebuie avute în vedere la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale.
Așadar, în ceea ce privește pretențiile părții civile asupra veniturilor nerealizate pe perioada de spitalizare și de recuperare sunt aplicabile prevederile art. 49 pct. 1 lit. a) din actul normativ amintit.
Partea vătămată are obligația dovedirii acestei diferențe cu documente fiscale, în cazul acesta nu există posibilitatea legală de a face dovada prin alte modalități.
Cifrele înaintate de partea civilă nu sunt în măsură să dovedească pretențiile acestuia, deoarece fără documente fiscale, nu au nici o valoare în sensul art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010.
Partea civilă nu a făcut nici măcar dovada că este angajat sau că deține o funcție la societatea comercială amintită în cererea de constituire parte civilă.
Un alt argument al părții civile a fost acela că autoturismul a fost avariat total în urma accidentului.
Instanța a considerat că daunele morale nu acoperă și prejudiciile materiale suferite de părțile civile, acestea urmează să fie solicitate și dovedite fără echivoc de partea care le solicită.
În ceea ce privește pretențiile formulate de numitul L. T. D. din punctul de vedere al instanței, în prezenta cauză se extind efectele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție constatate în interesul legii, potrivit căreia în cazul infracțiunilor cu astfel de efecte, cum este și vătămarea vătămată din culpă, instanța investită cu latura penală poate soluționa și latura civilă privind despăgubirile solicitate pentru bunurile distruse prin săvârșirea infracțiunii, dar constată, din întreg materialul probator depus la dosar că L. T. D. nu și-a dovedit în nici un fel pretențiile materiale, iar cele morale, raportat la motivarea invocată în susținerea daunelor morale, în opinia sa sunt nefondate.
Totodată, în speță nici nu există o plângere împotriva inculpatului, raportat la această parte civilă, chiar raportat la decizia mai sus invocată, s-a avut în vedere că aceasta face referire la despăgubirile în sensul daunelor sau reparațiilor pentru daunele materiale, în speță autovehiculul avariat, în situația în care există și o parte vătămată, ca urmare a infracțiunii săvârșite de către inculpat, ori în această cauză, partea civilă nu a suferit nici un fel de pagube în urma accidentului.
Pentru cele mai sus expuse, instanța a respins ca nedovedită constituirea de parte civilă formulată de L. T. D..
3. Considerentele instanței de apel.
3.1. Asupra apelurilor inculpatului B. R. și părții responsabile civilmente S.C. EUROINS R. ASIGURARE REASIGURARE S.A., acestea sunt fondate, iar argumentele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea celor două căi de atac, cu consecințele desființării parțiale a sentinței penale nr. 18/31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Luduș și rejudecării în apel a pricinii, în următoarele limite:
a) Pe durata procedurilor ordinare desfășurate în prezenta cauză, după pronunțarea sentinței atacate -la 1 februarie 2014- a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea penală nouă nu mai incriminează vătămarea corporală din culpă care a avut ca urmare exclusiv leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale și care nu este săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune. Inculpatul B. R. nu a săvârșit fapta de lezare din culpă a integrității corporale și sănătății victimei C. O. în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 193 alin. 1 C. pen., iar ca urmare a activității inculpatului, partea civilă C. O. a suferit leziuni corporale a căror vindecare a necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, sub limita minimă pentru ca această activitate să mai fie sancționată în prezent ca infracțiune. În aceste circumstanțe, fapta inculpatului de vătămare corporală din culpă a cărei victimă este C. O. este dezincriminată, ceea ce, în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.., cu referire la art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. P.. și 4 C. pen., atrage achitarea inculpatului de sub acuza comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. din 1969, în dauna acestei părți civile.
Ca urmare a achitării inculpatului în privința acestei infracțiuni și datorită temeiului legal al achitării, în baza art. 25 alin. 5 C. pr. P.., vor fi lăsate nesoluționate acțiunile civile exercitate în procesul penal de către:
- partea civilă C. O., având ca obiect obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la daune morale, și
- S. C. Județean de Urgență Tg.-M., cu privire la suma de 3.124,94 lei și dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei C. O..
În vederea reparării prejudiciilor reclamate de cele două părți civile, acestea au deschisă posibilitatea de a se adresa separat instanței civile.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat împreună de părțile civile C. E. și C. O., privind obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 12.500 lei, cu titlu de daune materiale, îl vom soluționa în substanță în cadrul acțiunii civile promovate de d-na C. E., fără să fie scindat între cele două părți civile, din trei motive: suma de 12.500 lei a fost plătită persoanei care a îngrijit victimele, a făcut menajul și aprovizionarea celor două victime pe perioada convalescenței, fără să se poată stabili în concret cât din această câtime a fost dată pentru îngrijirea părții civile C. O.. În plus, cu suma în discuție s-a diminuat patrimoniul în devălmășie al soților, iar d-na C. E. este în drept să obțină întoarcerea în patrimoniul comun al celor 12.500 lei. Mai mult, potrivit înscrisului depus la dosar de părțile civile (f. 66 primă instanță), doar partea civilă C. E. a făcut plățile aferente contractului de prestări servicii.
b) Judecătoria a fixat în sarcina inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b C. pen. din 1969, fără să motiveze însă aplicarea acestei sancțiuni și natura drepturilor al căror exercițiu l-a interzis pe durata pedepsei principale.
Omisiunea poate fi complinită în al doilea grad, în rejudecare. Astfel, natura și gravitatea infracțiunii de vătămare corporală din culpă săvârșite în dauna părții civile C. E., precum și natura, durata și modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate inculpatului îl fac pe acesta nedemn de exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și al dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969. Nedemnitatea va opera însă doar în cazul în care suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 luni închisoare va fi anulată sau revocată, deoarece pe durata termenului de încercare accesoria este la rândul ei suspendată de drept.
În schimb, în ce privește dreptul inculpatei de a participa în calitate de alegător, componentă a dreptului la alegeri libere, consacrat de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu am identificat în cauză nicio rațiune care să justifice un interes legitim al interzicerii exercițiului dreptului lui de a alege. În aceeași ordine de idei, natura infracțiunii comise de inculpat nu este aptă să atragă o nedemnitate a acestuia de a participa la viața socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative.
În considerarea acestor idei, în rejudecare, în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, vom interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C. pen., interdicție care, așa cum precizam mai sus, este suspendată pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
Cât privește celelalte motive de apel ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, nu le vom primi, pentru următoarele considerente:
(i) După evaluarea în ansamblu a celor două legi penale succedate pe parcursul procedurilor –Codul penal din 1969 și Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, constatăm că este mai favorabilă legea penală veche. Aceasta, întrucât, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a victimei C. E., circumstanțele concrete în care s-a comis activitatea infracțională, urmările cauzate constând în atingerea gravă a integrității corporale a subiectului pasiv, nu se justifică și sunt disproporționate atât aplicarea unei pedepse cu amenda, cât și renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, ultimele două cerute de inculpat în apel. În plus, actualul cod penal nu mai prevede circumstanțele atenuante judiciare care au fost reținute în beneficiul inculpatului și nici suspendarea condiționată a executării pedepsei, ci doar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, care prin conținutul și efectele acesteia este categoric mai împovărătoare decât suspendarea condiționată reglementată de art. 81 și urm. C. pen. din 1969. În contextul particular al comiterii faptei, luând în considerare și persoana inculpatului –aflat la primul conflict cu legea penală, bine integrat în familie și societate, care și-a asumat integral responsabilitatea faptei sale și a regretat cele petrecute, constatăm că o pedeapsă de 3 luni închisoare aplicată de prima instanță a cărei executare a fost suspendată condiționat este proporțională și satisface în mod concret și eficient nevoile reinserției sociale și ale prevenției speciale.
(ii) Cu referire la daunele morale acordate părții civile C. E., raportul de constatare medico-legală (f. 12-13, dosar de urmărire penală), scrisorile medicale și celelalte acte medicale (f. 30-36, dosar primă instanță), relațiile oferite de S. Județean de Urgență Tg.-M. (f. 28, 32-33, dosar de urmărire penală), contractul de prestări servicii (f.65, dosar primă instanță), declarațiile părții civile și ale inculpatului atestă existența unui prejudiciu moral corporal (de agrement) suferit de d-na C. E. ca urmare a acțiunii ilicite a inculpatului B. R. contra integrității corporale și sănătății victimei. În acest sens, subliniem ca prejudiciu de agrement natura leziunilor corporale produse părții civile, constând în fractură tasare corp vertebral L1 amielică, fractură perete posterior acetabul stâng cu luxația posterioară a capului femural, contuzie toracică, hematom retroorbital drept. Aceste leziuni corporale au cauzat victimei puternice suferințe fizice și psihice. La acestea se adaugă internările în spital și intervențiile de specialitate la care a fost supusă partea civilă, aceasta fiind desprinsă astfel din mediul cotidian și nevoită să se conformeze tratamentului medicamentos necesar însănătoșirii. În prezența acestor leziuni și în fața tratamentelor medicale la care a fost supusă victima, din momentul și ulterior accidentului, constatăm o alterare a condițiilor firești de viață a d-nei C. E. și o zdruncinare serioasă a mersului calm și pașnic al vieții acesteia.
În consecință, solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată. Nefiind prevăzut în legislația actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operațiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție atât de suferințele psihice la care a fost supusă victima (în cauza de față expuse fiind în alineatul anterior), cât și de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părții civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, considerăm că suma de 20.000 de euro cu titlu de daune morale acordată în prim grad, la care se adaugă și condamnarea penală a inculpatului reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a suferințelor psihice îndurate de partea civilă.
În mod corect, la data pronunțării hotărârii, prima instanță nu s-a rezumat doar la constatarea calității de asigurator a S.C. EUROINS R. ASIGURARE REASIGURARE S.A., ci a obligat această societate să plătească ea însăși despăgubirile acordate părților civile. Între timp, până la judecarea apelului, doar calitatea procesuală a societății de asigurare a suferit modificări, fiind tratată în proces ca parte responsabilă civilmente, așa cum menționam în debutul considerentelor. Modalitatea în care societatea de asigurare răspunde pentru prejudiciile cauzate de persoana asigurată a rămas însă neschimbată. De aceea, în rejudecare, partea responsabilă civilmente S.C. EUROINS R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. va fi obligată ca, în limitele contractului de asigurare, alături de despăgubirile morale nemodificate prin prezenta decizie, stabilite în sentința penală atacată în favoarea părții civile C. E., să plătească părților civile C. E. și S. C. Județean de Urgență M. și daunele materiale și, respectiv, cheltuielile de spitalizare acordate în rejudecare celor două părți civile.
3.2. Asupra apelului părții civile L. T. D.. Constatăm, pentru început, că în partea expozitivă a rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, s-a făcut referire la faptul că în data de 10 iunie 2011, din cauza vitezei neadaptate la un carosabil umed și a manevrei de depășire efectuate într-un loc nepermis, inculpatul B. R. a pătruns cu autoturismul pe contrasens și înainte să tamponeze frontal mașina condusă de partea civilă C. O., a tamponat lateral stânga spate autoturismul marca VW Passat condus de partea civilă L. T. D.. Practic, în 10 iunie 2011, inculpatul a fost angrenat succesiv în două evenimente rutiere distincte. Dintre acestea, doar accidentul care a cauzat vătămarea corporală a victimelor C. E. și C. O. a format obiectul procedurilor penale desfășurate față de inculpat. D-l L. T. D. nu a suferit o vătămare fizică, materială sau morală directă sau indirectă prin faptele inculpatului deduse judecății în fața instanței penale -de vătămare a integrității corporale a victimelor C. E. și O., ci este subiectul pasiv al unei fapte distincte care se susține că a avut loc în dauna sa și care nu a fost adusă în fața instanței penale.
În aceste circumstanțe, d-l L. T. D. nu are calitatea de persoană vătămată în sensul legii penale și, prin urmare, nici vocație să se constituie parte civilă în procesul penal pendinte, iar acțiunea lui civilă greșit a fost formulată și exercitată în procesul penal. Suplimentar, nu am identificat în legi speciale vreun temei expres în baza căruia d-l L. T. D. ar putea să se constituie parte civilă în prezenta cauză.
Din această perspectivă, pe de o parte, situația lui nu este identică celei a părții civile S. C. Județean de Urgență Tg.-M. care este autorizat expres de art. 313 din Legea nr. 95/2006 să participe în procesul penal ca parte civilă pentru obținerea despăgubirilor ocazionate de cheltuielile de spitalizare a victimelor infracțiunilor.
Pe de altă parte, în speță nu îi sunt aplicabile cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia nr. 1/2004, deoarece această decizie acoperă situația persoanelor vătămate prin infracțiunea care formează obiectul judecății și care a avut urmări complexe, și nu a persoanelor posibil vătămate prin alte fapte distincte de cea care se judecă.
În considerarea ideilor menționate mai sus, apelul părții civile L. T. D. este fondat, urmând să fie admis, iar, în rejudecare, vom respinge ca lipsită de temei legal în procesul penal acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, promovată de către această parte civilă, fără să procedăm la o analiză în substanță a îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor angajării răspunderii civile a inculpatului B. R. și a părții responsabile civilmente S.C. EUROINS R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. Cum în prim grad acțiunea sa civilă a fost respinsă ca nedovedită, soluția adoptată de către instanța de apel nu vine sub nicio formă în contradicție cu principiul neagravării situației în propria cale de atac, tocmai pentru că lasă deschisă d-lui L. T. D. posibilitatea să se îndrepte cu o acțiune civilă separată la instanța civilă, în fața căreia va avea posibilitatea adecvată să își probeze pretențiile civile.
3.3. Asupra apelurilor declarate de părțile civile C. E. și C. O., la pct. 3.1. lit. (ii) din considerentele prezentei decizii, am expus pe larg motivele pentru care instanța de apel a ajuns la concluzia că suma de 20.000 euro reprezintă o justă și echitabilă reparație a suferințelor psihice îndurate de partea civilă C. E.. Pentru motivele acolo arătate, apelul părții civile este nefundat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P..
De asemenea, la pct. 3.1. lit. a din considerente, am concluzionat că fapta de vătămare corporală din culpă a cărui victimă este d-l C. O. a fost dezincriminată, iar ca efect al achitării inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. P.., potrivit art. 25 alin. 5 din același Cod, rămâne nesoluționată acțiunea civilă având ca obiect obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la daune morale în favoarea părții civile C. O.. În aceste împrejurări, nu mai există nici un temei legal pentru ca instanța penală să mai examineze în fond condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, acest demers fiind de competența instanței civile, motiv pentru care apelul acestei părți civile va fi respins ca nefondat, potrivit art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P..
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelurilor, pentru culpa lor procesuale, dată de promovarea unor căi de atac nefondate, potrivit art. 275 alin. 2 și 4 C. pr. pen., părțile civile C. E. și C. O. vor fi obligate să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de câte 50 lei fiecare, care acoperă costul consumabilelor utilizate în cursul judecății în apel.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., va rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelurile inculpatului, părții responsabile civilmente și părții civile L. T. D., în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admite apelurile declarate de inculpatul B. R., partea civilă L. T. D. și partea responsabilă civilmente S.C. EUROINS R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. împotriva sentinței penale nr. 18/31ianuarie 2014 pronunțate de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Desființează parțial hotărârea atacată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:
2.1. a) În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.., cu referire la art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. P.. și 4 C. pen., achită pe inculpatul B. R. (fiul lui S. și E., născut la data de 13 decembrie 1080 în Ditrău, județul Harghita, domiciliat în comuna Remetea, ., județul Harghita, C.N.P._) de sub acuza comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. din 1969, în dauna părții civile C. O..
b) Potrivit art. 71 alin. 1 și 2 C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzice inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C. pen. din 1969.
2.2. În baza art. 25 alin. 5 C. pr. P.., lasă nesoluționate acțiunile civile promovate în procesul penal de către:
- partea civilă C. O., având ca obiect obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la daune morale, și
- S. C. Județean de Urgență Tg.-M., cu privire la suma de 3.124,94 lei și dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei C. O..
2.3. În baza art. 25 alin. 1 C. pr. P..:
-admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. E. și îl obligă pe inculpatul B. R. să plătească acesteia, pe lângă daunele morale în cuantum de 20.000 Euro acordate în prim grad și suma de 12.500 lei, cu titlu de daune materiale;
-admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Tg.-M. și, în temeiul art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, obligă pe inculpatul B. R. să plătească acestei părți civile suma de 5.703,41 lei, la care se adaugă dobânzile legale aferente până la data plății efective, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a victimei C. E..
2.4. Obligă pe partea responsabilă civilmente S.C. EUROINS R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. ca, în limitele contractului de asigurare, alături de despăgubirile morale nemodificate prin prezenta decizie, stabilite în sentința penală atacată în favoarea părții civile C. E., să plătească părților civile C. E. și S. C. Județean de Urgență M. și daunele materiale și, respectiv, cheltuielile de spitalizare acordate în rejudecare celor două părți civile.
2.5. Respinge ca lipsită de temei legal în procesul penal acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, promovată de către partea civilă L. T. D. (domiciliat în Tg.M., ., ., jud.M.).
2.6. Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. (persoană vătămată C. O.); contopirea pedepselor; aplicarea pedepsei rezultante; atenționarea inculpatului asupra prevederilor art. 631 C. pen.; modalitatea de soluționare a acțiunilor civile exercitate de partea civilă C. O. pentru daune morale și de S. C. Județean de Urgență M. pentru cheltuielile de spitalizare a părții civile C. O.; modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate de partea civilă L. T. D..
2.7. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate, vizând:
-condamnarea inculpatului B. R. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C. pen. din 1969, în dauna părții civile C. E.;
-natura și durata pedepsei principale stabile în sarcina inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni;
-suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, durata termenului de încercare fixat și atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei,
-obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
3. În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile C. E. și C. O. (ambii cu domiciliul în B., ., ., . procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet av. T. R., București, sector 5, ..4, . Birou A4) împotriva sentinței penale nr. 18/31ianuarie 2014 pronunțate de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
4. Potrivit art. 275 alin. 2 și 4 C. pr. pen., obligă pe părțile civile C. E. și C. O. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de câte 50 lei fiecare.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 100 lei.
5. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
dr.M. V. I. C. B.
Grefier,
G. C.
Red./thred.M.V./24.09.2014/13 ex.
Jud.fond A. C. H.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 378/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 20/2014.... → |
|---|
