Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 206/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 1873/102/2014/a7
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 206/C
Ședința publică din 19 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public, reprezentant prin
dl.procuror D. Z., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Târgu-M.
Pe rol soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul M. împotriva încheierii de ședință din 15 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 14, privind pe inculpatul B. L. (fiul lui V. și M., născut la 4 august 1989 în F., dom. în N., nr.15, jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul B. L. asistat de către apărător ales, avocat P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată faptul că este sesizată cu contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. împotriva încheierii de ședință din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 14.
Reprezentanta parchetului și apărătorul ales al inculpatului nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține contestația formulată, criticând încheierea din 15 decembrie 2014 a Tribunalului M., considerând că motivele în fapt și în drept, avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, atât din punctul de vedere al probatoriului cauzei, al pedepsei prevăzute de lege, cât și al pericolului concret pentru ordinea publică. Învederează că pericolul concret rezultă din gravitatea faptei, din modul și circumstanțele comiteri acestuia, precum și cele legate din anturajul din care provine inculpatul, antecedentele penale și celelalte împrejurări privitoare la persoana sa. Consideră că luarea, față de inculpat, a unei măsuri mai ușoare, nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate iar în rejudecare a se dispune respingerea cererii formulate de inculpatul B. L., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Apărătorul inculpatului, avocat P. C., solicită respingerea contestației promovate de P. de pe lângă Tribunalul M. și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul M. la data de 15 decembrie 2014 ca fiind legală, temeinică și just motivată.
Solicită a se constata că reprezentantul Ministerului Public în concluziile formulate, a făcut referire la câteva dintre criteriile prevăzute de art.223 alin.2 Cod procedură penală, respectiv la antecedentele penale și mediul din care provine inculpatul. Solicită a se observa că aceste două elemente vorbesc chiar în favoarea inculpatului, în sensul că acesta nu are antecedente penale și provine dintr-un mediu familial stabil, este un tânăr aflat într-o relație stabilă de concubinaj, este tatăl a doi copii minori, pe care îi întreține. Dacă se face referire la mediul social din care provine, într-adevăr provine dintr-o comunitate defavorizată, de rromi, dintr-o localitate rurală a județului M.. Criteriul unic pe care îl are în vedere Ministerului Public în promovare acestei căi de atac este gravitatea comiterii infracțiunii. În această privință solicită a se observa că judecătorul fondului a făcut o analiză atentă a situației și nu a spus că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive nu ar mai subzista, ci a constatat în baza actelor și lucrărilor dosarului, că în acest moment procesual, temeiurile care au fost avute în vedere inițial, au suferit modificări. Apreciază că în mod corect judecătorul fondului a considerat că, timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, justifică, raportat la circumstanțele concrete ale speței, luarea unei măsuri preventive mai blânde față de acesta. De asemenea, trebuie observat evoluția acestui dosar, din punctul de vedere al probațiunii. Consideră că în mod corect a remarcat instanța de fond, a doua oară, că cercetarea judecătorească scoate în evidență faptul că probele sunt contradictorii, marea majoritate a martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești au făcut declarații diferite față de faza de urmărire penală. Cert este un lucru, că nimeni nu a văzut când s-a comis infracțiunea de tentativă la omor, nici persoanele vătămate și nici martorii care au fost audiați până în prezent nu au văzut momentul efectiv al comiterii acelei fapte. Este interesant că persoana vătămată, numitul B. L. Feri a venit în fața instanței de judecată și a afirmat că s-a împăcat cu inculpatul, nu mai dorește tragerea sa la răspundere penală, datorită faptului că sunt rude, pe de-o parte, iar pe de altă parte, audiat fiind, a explicat că este posibil ca inculpatul să nu fi acționat cu intenția de a-l ucide sau de a-l vătăma corporal, ci a acționat în legitimă apărare, pentru a se apăra pe sine și pe frații săi, cu toții implicați într-o altercație spontană. Mai mult, partea vătămată a afirmat că își asumă propria culpă în producerea acelui eveniment nefericit, și că în momentul în care s-a produs acea lovire cu drujba, el a fost acela care s-a apropiat de inculpat, fiind posibil ca tăierea sa cu acea drujbă să se fi produs într-un mod absolut accidental. Acest lucru se va verifica pe parcursul cercetării judecătorești, iar instanța de foind se va pronunța cu ocazia deliberării asupra fondului, însă acest aspect este o schimbare radicală față de rechizitoriu, în care se susține că inculpatul l-a fugărit în mijlocul satului și l-a tăiat în mod intenționat cu acea drujbă. Pozițiile sunt evident diferite și, în opinia sa, această împrejurare este suficientă pentru a se justifica alegerea unei măsuri preventive mai blânde, până la clarificarea situației și aducerea unei soluții definitive în acest dosar.
Nu este de neglijat nici poziția procesuală a inculpatului, care și-a manifestat dorința de a se împăca cu toate părțile, în măsura în care este posibil acest lucru. Relatează că deja s-a realizat împăcarea cu numitul B., care nu mai dorește tragerea la răspundere a inculpatului, cu D. S. – persoană vătămată în legătură cu infracțiunea de lovire, urmează să se realizeze împăcarea, se poartă discuții și în prezent. De asemenea, este de observat că în privința celei de-a treia persoană vătămată, M., pentru care este trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, considerându-se că partea vătămată nu-și mai poate folosi mâna și astfel, ar fi suferit o infirmitate permanentă, solicită a se observa că nu există la dosarul cauzei, până la acest moment, niciun act medico-legal care să constate că el ar fi suferit o infirmitate fizică permanentă. Având în vedere aceste aspecte, apreciază că încadrarea juridică și în această privință este discutabilă.
Solicită a se da credit dispoziției date de prima instanță, care a văzut până acum, în mod direct, evoluția acestui dosar, a audiat persoanele implicate și a luat decizia, bazată pe situația concretă a dosarului, că o măsură mai blândă poate să servească scopurilor prevăzute de art. 202 Cod procedură penală. Nu există nicio justificare ca menținerea în stare de arest a inculpatului să ajute la bunul mers al procesului penal, probatoriul solicitat de P. a fost aproape în întregime readministrat în cursul cercetării judecătorești. Apreciază că în situații în care există conflicte, în cauze în care sunt implicate multe persoane, starea de arest nu numai că nu folosește la nimic, ci mai mult încurcă lucrurile, deoarece există conflicte intrafamiliale și există presiuni atunci când un inculpat dintr-o familie este arestat preventiv. Este de observat că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv era inutilă, martorii au făcut declarații diferite, față de declarațiile date în faza de urmărire penală, deși inculpatul era arestat, astfel că nu există suspiciunea că lăsat în libertate, martorii care urmează să fie audiați în continuare, ar fi influențați în vreun fel, de către inculpat. În privința necesității împiedicării inculpatului de a comite noi infracțiuni, solicită a se observa că nu există nici un indiciu și nicio probă că el ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni, în acest sens, lipsa antecedentelor penale susține poziția inculpatului. Precizează că acesta a fost un incident izolat în viața inculpatului, care nu s-a mai întâlnit cu legea penală și care, dacă a greșit, va trebui să răspundă prin aplicarea unei pedepse.
De asemenea, nu se pune nici problema împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată, deoarece acesta are un domiciliu stabil, familie, copii minori de crescut.
Dacă s-ar lua o măsură preventivă mai blândă, cea a controlului judiciar, sau chiar arestul la domiciliu, consideră că aceste măsuri sunt de natură a garanta împlinirea acestui deziderat, încălcarea oricăreia dintre obligațiile dispuse de instanță putându-se traduce prin reluarea măsurii arestării preventive.
Cu referire la perioada măsurii arestării preventive, apreciază că după 8 luni de zile se poate discuta despre un termen rezonabil, care justifică alegerea unei măsuri preventive mai blânde, dată fiind și practica judiciară, care sfătuiește instanțele ca la un moment dat, dacă nu există temeiuri suplimentare, ar putea să se justifice înlocuirea măsurii preventive a arestului cu una mai blândă.
Inculpatul B. L., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru a fi alături de familie și de cei doi copii minori, de sărbători. Își ia angajamentul că nu se va sustrage de la judecată, se va prezenta în instanță ori de câte ori va fi chemat și se va împăca și cu a treia parte vătămată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C.
Asupra contestației formulate:
Prin Încheierea din 15.12.2014 a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr._ 14, în baza art. 242 alin. 2, art. 211, art. 215 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul B. L..
A fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. L. (fiul lui V. și M., născut la 4 august 1989 în F., dom.în N., nr.15, jud.M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud), prin încheierea penală nr. 58/DL/25 aprilie 2014 a Tribunalului M., dată în dosarul nr._, cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, s-a dispus ca inculpatul să aibă următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
-să se prezinte la Secția de Poliție Rurală nr. 10 Sighișoara conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenția inculpatului ca, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se va putea înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
A fost desemnat ca organ de executare a obligațiilor stabilite Secția de Poliție Rurală nr. 10 Sighișoara.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului B. L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP/25 aprilie 2014, emis de Tribunalul M. în dosarul nr._, dacă nu era arestat în altă cauză.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Analizând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de apărătorul inculpatului, cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, în care s-a arătat că și acestea pot servi scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, că probatoriul administrat este contradictoriu, că una dintre victime (B. L. Feri) s-a împăcat cu inculpatul, că a trecut mult timp de la arestarea preventivă, că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea timpului, și, oricum, inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, are doi copii în întreținere, s-a apreciat că temeiurile de fapt care au fundamentat dispoziția de arestare preventivă a inculpatului B. L., se mențin. Astfel, sub aspectul cerințelor impuse de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea infracțiunii în discuție, care să rezulte din probe, s-a avut în vedere materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, și s-a concluzionat că o asemenea suspiciune există, și se referea la comiterea unei infracțiuni intenționate contra vieții.
Însă, s-a apreciat că, starea de pericol pentru ordinea publică, la care se referă art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, și care s-a reținut ca temei de drept al arestării preventive, s-a estompat odată cu trecerea timpului. De asemenea s-a apreciat că inculpatul B. L. a petrecut un timp îndelungat în stare de arest preventiv, la data de 25 decembrie 2014 urmând a se împlini 8 luni de la data luării măsurii arestării preventive, existând pericolul ca aceasta să se transforme într-o sancțiune.
S-a mai remarcat faptul că, cercetarea judecătorească impune administrarea de probe în continuare, respectiv că în poziția victimei B. L. Feri a intervenit o schimbare, aceasta arătând că nu înțelege să participe ca parte civilă sau persoană vătămată în procesul penal, astfel că s-a procedat la ascultarea sa ca martor, susținând, în această calitate, că a căzut asupra drujbei aflată în funcțiune.
S-a reținut că, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1. Conform acestui din urmă text legal, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În speță, scopul reținut la luarea și menținerea măsurii arestării preventive l-a constituit asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Văzând și condițiile generale de aplicare a măsurilor preventive, reglementate de art. 202 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile în discuție, și apreciind că scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal prin ținerea acestuia la dispoziția organelor judiciare, justifică o măsură preventivă cum ar fi aceea a controlului judiciar, reglementată de art. 211 și art. 215 Cod procedură penală, în baza art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, art. 242 alin. 2, măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. L. prin încheierea penală nr. 58/DL/25 aprilie 2014 a Tribunalului M., a fost înlocuită cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Împotriva încheierii instanței de fond a formulat contestației P. de pe lângă Tribunalul M., care a susținut că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar trebuie să fie respinsă.
Analizând încheierea atacată, în raport cu susținerile parchetului, se apreciază că, contestația formulată este admisibilă.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, la dosar există suficiente probe de natură a contura suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, faptele presupus a fi comise sunt îndreptate contra vieții și integrității fizice a persoanei.
Mai mult împrejurările în care se presupune că s-a comis fapta, când în urma unui conflict spontan izbucnit între rudele victimei B.-L. Feri (ce a fost audiată în calitate de martor) și familia inculpatului, acesta, nu a ezitat ca, în vederea asigurării poziției sale dominante, să se înarmeze cu o drujbă, de care s-a și folosit, în mod direct și imediat, asupra victimelor B.-L. Feri, M. F. și D. S., acestora cauzându-le leziuni, ce au fost calificate de către organele medico-legale, ca fiind grave pentru prima victimă și serioase pentru celelalte două.
Este real că, victima B. L. Feri în fața instanței de fond a înțeles ca, prin declarația dată să își modifice poziția inițial avută în cauză. Se apreciază că, aspectele relatate de către acesta trebuie interpretate coroborat cu declarațiile sale inițiale și cu aspectele ce rezultă din declarațiile date în cauză, de celelalte părți implicate. Aceste declarații în niciun caz nu pot constitui un element de natură a justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar.
De asemenea, este real faptul că de la arestarea preventivă a inculpatului au trecut aproape 8 luni și că în cauză mai sunt de administrat probe însă, se observă că în acest timp derularea urmăririi penale a fost finalizată, fiind începută cercetarea judecătorească în prim grad jurisdicțional și se apropie de sfârșit, astfel că în nici un caz termenul rezonabil al arestului nu este depășit.
În raport de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis faptele, modul violent de acțiune, amploarea evenimentului precum și ținând cont de persoana inculpatului, care s-a dovedit extrem de violent, se apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Ca urmare, contestația formulată va fi admisă și în baza art. 4251 pct.2 lit.a Cod procedură penală se va desființa parțial încheierea atacată, în sensul că respinge, ca nefondată cererea formulată de inculpatul B. L. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Se va elimina din încheiere dispozițiile vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar și vor fi menținute restul dispozițiilor din încheiere, vizând respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne la stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425 ind.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. împotriva încheierii din 15 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 14.
Desființează parțial încheierea atacată, în sensul că respinge, ca nefondată cererea formulată de inculpatul B. L. (fiul lui V. și M., născut la 4 august 1989 în F., dom. în N., nr.15, jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud) de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Elimină din încheiere dispozițiile vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Menține restul dispozițiilor din încheiere, vizând respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2014.
Președinte
F. G.
Grefier
G. C.
Red.FlG/19.12.2014
Thnred./CC/2 exp./22.12.2014
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 272/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 78/2014. Curtea de... → |
|---|
