Distrugerea. Art. 217 C.p.. Sentința nr. 2887/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2887/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 7551/193/2012
Dosar nr._
art.25.rap.la art.217 alin.1 Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din 15 octombrie 2014
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER - O. S.
Cu participarea doamnei procuror C. P. ce reprezintă P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 2887
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul B. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere prevăzută de art. 25 din Codul penal raportat la art. 217 al. 1 Cod penal/1969.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, când:
J U D E C A T A
Asupra cauzei penale de față.
Prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 din vechiul Cod procedură penală și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.05.2012 petenții Balașei C., D. I. și A. A. A. au contestat Ordonanța din 06.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. dată în dosarul nr. 1603/P/2011 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la distrugere, prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 217 alin. 1 Cod penal/1969, întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la tulburare de posesie, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 220 alin. 1 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C. V. și C. F., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal. În ce privește pe ultimii doi învinuiți parchetul a apreciat că faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, iar în ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal/1969, faptelor le lipsește latura obiectivă a infracțiunii.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. a dispus citarea părților și atașarea dosarului de urmărire penală.
Din cuprinsul dosarului nr. 1603/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. rezultă următoarele:
Prin Ordonanța din data de 06.02.2012 P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus, în temeiul art. 249 Cod procedură penală, rap, la art. 11 punctul 1 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. b1 combinat cu art. 181 Cod penal și art. 91 lit. c Cod penal și respectiv art. 249 Cod procedură penală, rap, la art. 11 punctul 1 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. dCod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la distrugere, prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 217 alin. 1 Cod penal/1969, întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
Învinuitul a fost scos de sub urmărire penală și în ce privește infracțiunea de instigare la tulburare de posesie, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 220 alin. 1 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.
Procurorul a reținut că părțile vătămate B. C., D. I. și A. A. A. dețin în extravilanul comunei Frumușica, în tarlaua R. suprafața de 3,84 ha teren arabil împreună, respectiv: B. C. – 1,40 ha, D. I. - 1,44 ha, iar A. A. A. – 1 ha. În primăvara anului 2011, în urma unui schimb de terenuri, S.C. A. PE S.R.L. Frumușica care arendează și exploatează terenuri agricole în zonă, a intrat în posesia unei suprafețe de 36 ha teren arabil în zona R.. La acel moment, mai existau câteva hectare de teren, printre care și cele ale părților vătămate, cu care reprezentanții societății nu închiriaseră contracte de arendă și de care ar fi avut nevoie pentru a forma o suprafață compactă, mai ușor de lucrat. După cum precizează chiar părțile vătămate în cursul lunii februarie – începutul lunii martie 2011, învinuitul B. I., care se ocupă cu încheierea contractelor de vânzare cumpărare sau arendă în zonă, i-a contactat în câteva rânduri, propunându-le să cedeze folosința suprafețelor de teren precizate mai sus către S.C. A. PE S.R.L.. Învinuitul a arătat că ar fi obținut chiar acordul verbal al acestora, dar nu poate proba acest lucru.
Într-una din zilele de la sfârșitul lunii martie 2011 (părțile vătămate precizează că în perioada 22 – 24 martie, iar învinuitul C. și C. declară că în ziua de 25 martie) învinuitul B. I. s-a deplasat în teren cu doi tractoriști angajați ai S.C. A. PR S.R.L ( învinuiții C. V. și C. F.), cărora le-a indicat suprafețele de teren pe care trebuiau să discuiască . Printre acestea se aflau și terenurile deținute de părțile vătămate. Observând că cele trei suprafețe sunt deja cultivate cu lucernă, tractoriștii au atras atenția învinuitului B., însă acesta le-a precizat să intre și să le discuiască, lucru pe care tractoriștii le-au făcut și au întors culturile de lucernă ale părților vătămate.
În urma sesizării faptei, în zilele de 30.03. și 31.03.2011, organele de poliție și o comisie formată din reprezentanți ai Consiliului Local Frumușica s-au deplasat la fața locului și au constatat că întreaga cultură de lucernă de pe suprafața de 3,84 ha aparținând părților vătămate este distrusă prin discuire. La nivelul Primăriei Frumușica a fost constituită o comisie care a evaluat prejudiciul suferit de fiecare parte vătămată în parte; astfel, s-a apreciat că partea vătămată D. I. a suferit o pagubă de 4746 lei, partea vătămată A. A. – 3296 lei, iar partea vătămată B. C. - 4614 lei, sume care totalizează contravaloarea producției de lucernă (estimată la 300 lei / tonă), a arăturii, discuirii, sămânței și semănatului. Părțile vătămate au declarat că se constituie părți civile fiecare cu sumele menționate anterior.
Învinuitul B. I. a luat legătura, prin avocat, cu părțile vătămate pentru a se înțelege cu privire la despăgubirile solicitate de acestea. Învinuitul a invitat părțile vătămate în ziua de 11.10.2011 la sediul cabinetului avocatului ales, M. P., dar nici una nu s-a prezentat. Părțile s-au întâlnit totuși la data de 22.11.2011 la sediul Primăriei Frumușica, cu această ocazie, părțile vătămate șiț-au precizat pretențiile, pe care le-au completat, majorându-le cu aproximativ 4000 lei, lucru neacceptat de învinuitul B. I., deoarece i se impută niște cheltuieli care nu mai au legătură cu fapta sa. La data de 18.01.2012, învinuitul a trimis părților vătămate o adresă prin care le informează că administratorii S.C. A. PE S.R.L. sunt de acord să le despăgubească cu sumele cu care s-au constituit părți civile inițial.
Procurorul a apreciat că față de învinuitul B. I. sunt incidente prevederile art. 181 Cod penal/1969, la stabilirea în concret a gradului de pericol social avându-se în vedere faptul că la momentul comiterii faptei acesta s-a bazat pe faptul că va încheia contracte de arendă cu părțile vătămate, a încercat să facă acest lucru, iar ulterior a intenționat să acopere prejudiciile suferite de acestea. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sinceră a învinuitului și faptul că nu are antecedente penale.
În consecință s-a apreciat ca suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru îndreptarea conduitei învinuitului.
S-a reținut în sarcina învinuitului, numai infracțiunea de instigare la infracțiunea de distrugere, întrucât tulburarea de posesie presupune o acțiune de ocupare cu oarecare continuitate a terenului sau refuzul de a-l părăsi, ceea ce nu s-a întâmplat în cauă. Prin fapta sa, învinuitul nu și-a atribuit vreun drept cu privire la terenurile părților vătămate și nici nu le-a ocupat, nepermițând deținătorilor de drept să le folosească. Fapta învinuitului a avut drept rezultat doar distrugerea culturii de lucernă. Faptul că părțile vătămate nu au putut efectua alte lucrări se poate regăsi în cuantumul despăgubirilor, în măsura dovedirii legăturii de cauzalitate cu fapta învinuitului.
În ceea ce-i privește pe învinuiții C. V. și C. F., persoanele care au efectuat lucrările agricole pe terenurile părților vătămate, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie pentru aceleași motive ca cele prezentate mai sus, iar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, deoarece aceștia au efectuat doar lucrările indicate de învinuitul B. I., nefiind sarcina lor de a verifica starea juridică a suprafețelor de teren lucrate. S-a constatat că cei doi învinuiți nu au avut cunoștință de situația juridică a terenurilor pe care le-au lucrat și nu au acționat cu vinovăția cerută de lege pentru existența infracțiunii.
Împotriva acestei soluții petenții Balașei C., D. I. și A. A. A. au formulat plângere în temeiul art. 278 din vechiul Cod de procedură penală, plângeri care au fost respinse de prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. prin Ordonanța din 20.04.2012.
Analizând plângerea celor trei părți vătămate împotriva soluției de netrimitere în judecată, Judecătoria B. a apreciat că aceasta este parțial întemeiată. S-a constatat că în mod greșit procurorul a reținut dispozițiile art. 181 din vechiul Cod penal cu privire la lipsa de pericol social al faptei de instigare la distrugere. au fost avute în vedere declarațiile celor trei petenți – părți vătămate care au arătat că ei au refuzat în mod constant propunerile inculpatului de arendare a terenului precum și declarațiile martorilor C. V. și C. F., persoane care i-au atras atenția lui B. I. asupra faptului că cele trei loturi de teren erau cultivate cu lucernă însă fără succes.
În consecință, instanța a dispus prin Încheierea din 17 august 2012 admiterea în parte a plângerii petenților și desființarea parțială a Ordonanței din 6 februarie 2012 adoptată de parchetul de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr. 1603/P/2011 sub aspectul dispoziției de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere prevăzută de art. 25 din Codul penal raportat la art. 217 alin. 1 din Codul penal/1969. Totodată, s-au anulat dispozițiile de aplicare a amenzii administrative în cuantum de 1000 lei aplicată inculpatului B. I. iar în baza art. 278 ind. alin. 8 lit. c din vechiul Cod de procedură penală s-a reținut cauza spre judecare sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare la distrugere de către inculpatul B. I..
Prin aceeași încheiere a fost menținută Ordonanța din 6 februarie 2012 sub aspectul dispozițiile de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului B. I. pentru comiterea infracțiunii de instigare la tulburare de posesie prevăzută de art. 25 din Codul penal rap. la art. 220 alin. 1 din codul penal/1969 precum și a dispozițiilor de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților: C. V. și C. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 din vechiul Cod penal și tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 din Codul penal anterior.
După admiterea plângerii cauza a fost redistribuită unui alt complet de judecată, urmare a admiterii cererii de abținere formulată de președintele completului ce a pronunțat încheierea menționată.
Legal citate, părțile s-au prezentat la proces, inculpatul fiind asistat de avocat ales H. M. iar cele trei părți vătămate de avocat ales A. V. din Baroul V..
Părțile vătămate s-au constituit părți civile în procesul penal solicitând obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale, astfel: Balașei C. a solicitat plata sumei de 9327 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 1,4 ha teren cultivată cu lucernă și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale; A. A. A. a solicitat plata sumei de 6818 lei reprezentând daune materiale având în vedere că a fost lipsită de cultura de lucernă urmare a acțiunii inculpatului la care se adaugă 10.000 lei daune morale iar partea vătămată D. I. solicitat plata de daune materiale în sumă de 10.000 lei (filele 84 – 85 dosar). În ce privește daunele morale pretinse de părțile civile, acestea au invocat producerea unui prejudiciu psihic raportat la calitățile lor de funcționari public în cadrul Primăriei comunei Frumușica, județul B., prin faptele inculpatului fiindu-le afectate prestigiul și reputația în comunitate.
Audiate la termenul din 13 iunie 2013 cele trei părți civile au declarat că își mențin pretențiile financiare formulate în scris și au relatat împrejurările în care au fost distruse recoltele de lucernă de pe suprafețele lor. Părțile civile au precizat că nu a existat nici o înțelegere cu inculpatul referitoare la arendarea suprafețelor deținute în acea . anul 2011 terenurile nu au fost date în arendă societății agricole la care lucra B. I..
În dovedirea susținerilor lor și a pretențiilor bănești solicitate în cauză părțile civile au precizat inițial că nu au de formulat probe și că înțeleg să-și însușească constatările cu privire cu privire la contravaloarea recoltei de care au fost lipsite constatări din timpul urmăririi penale pentru ca ulterior, să solicite efectuarea unei expertize agricole prin care să se stabilească prejudiciul suferit de fiecare din cele trei părți vătămate urmare a acțiunii inculpatului din primăvara anului 2011. Proba a fost admisă de instanța de judecată care a apreciat că este utilă și concludentă cauzei, fiind necesară pentru soluționarea acțiunilor civile formulate de cele trei persoane menționate.
Părțile civile prin apărător au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a S.C. A. PE SRL Frumușica, societate agricolă la care era angajat inculpatul la data comiterii faptelor și în interesul căruia acesta a procedat la efectuarea lucrărilor agricole de pe terenurile părților vătămate. După efectuarea verificărilor referitoare la existența unor raporturi între inculpatul B. I. și societatea agricol menționată instanța admis cererea părților civile prin încheierea din 1 aprilie 2013 dispunând, în baza art. 16 din vechiul Cod de pr. penală introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a S.C. A. PE SRL Frumușica. S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru ca societatea menționată să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente având în vedere că în luna martie 2011, perioadă în care au fost comise faptele de care este acuzat inculpatul, numitul B. I. era angajat al S.C. T. AGRO SRL, societate ce a fuzionat ulterior cu S.C. A. PE SRL Frumușica. În urma fuziunii angajații societății T. AGRO SRL au fost preluați de noua societate înființată.
Audiat de instanță în prezența apărătorului ales, B. I. a negat comiterea faptelor ce i se impută susținând că a existat o înțelegere între el și cele trei părți vătămate cu privire la schimbul unor suprafețe agricole. Potrivit afirmațiilor inculpatului, s-au înțeles ca în schimbul terenurilor pe care cele trei părți vătămate le dețineau în acea . care lucra să le dea suprafețe de aceeași întindere în tarlaua numită popular „B.”. Discuțiile ar fi avut loc în lunile ianuarie – februarie ale anului 2011, lucrările fiind efectuate de doi angajați ai societății agricole în luna martie a aceluiași an. În ce privește despăgubirile civile pretinse de cele trei persoane inculpatul a arătat că este de acord să le achite doar în limita sumei de câte 800 lei pentru fiecare hectar cultivat cu lucernă, conform primelor înțelegeri intervenite între părți.
În dovedirea susținerilor sale B. I. a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martorii T. P., S. S., Balașei A. și U. D.. Probele au fost admise de instanța de judecată, care a procedat la audierea celor patru persoane indicate.
În susținerea învinuirilor reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea marturilor M. G. (fila 122 dosar) și T. C. (fila 124 dosar), probă considerată de instanță utilă și concludentă cauzei.
Din examinarea materialului probator aflat la dosar, instanța reține că părțile vătămate B. C., D. I. și A. A. A. dețin în extravilanul comunei Frumușica, jud. B., în tarlaua „R.” suprefețele de: 1,40 ha –Balașei C., 1,44 ha – D. I. și 1 ha – A. A. A..
În primăvara anului 2011 S.C. A. PE SRL Frumușica, societate care arendează și exploatează terenuri agricole în zonă a intrat în posesia unei suprafețe de 36 ha teren arabil în tarlaua menționată; La momentul respectiv în zona R. existau câteva hectare de teren prin care și cele ale părților vătămate pentru care reprezentanții societății agricole nu încheiaseră contracte de arendă și de care ar fi avut nevoie pentru a forma o suprafață compactă, mai ușor de lucrat.
Inculpatul B. I. se ocupa în perioada respectivă cu încheierea contractelor de vânzare – cumpărare sau arendă și în această calitate i-a contactat pe numiții D. I., B. C. și A. A. propunându-le să cedeze folosința suprafețelor de teren deținute în tarlaua „R.”. Propunerile inculpatului au fost respinse de cele trei părți vătămate care au arătat că nu doresc să își arendeze suprafețele societății agricole și nici să efectueze un eventual schimb de terenuri.
Cu toate acestea, într-una din zilele din ultima decadă a lunii martie 2011 inculpatul s-a deplasat în teren cu doi tractoriști angajați ai S.C. A. PE SRL Frumușica, C. F. și C. V., cărora le-a indicat suprafețele de teren pe care trebuie să le discuiască. Printre aceste suprafețe se aflau și cele trei loturi deținute de părțile vătămate. Martorii i-aui atras atenția inculpatului asupra faptului că terenurile erau cultivate deja cu lucernă, însă numitul B. I. le-a spus să intre și să discuiască, lucru pe care tractoriștii l-au făcut, întorcând culturile de lucernă ale părților vătămate.
Situația de fapt prezentată rezultă din declarațiile părților vătămate, din declarațiile martorilor M. G. și T. C., declarațiile martorilor C. F. și C. V.. Inculpatul B. I. a recunoscut că el a fost cel care le-a indicat angajaților societății agricole suprafețele de teren pe care să le discuiască, însă a invocat existența unei înțelegeri cu cele trei părți vătămate cu privire la cultivarea terenurilor. Afirmațiile inculpatului nu sunt susținute cu probele dosarului, martorii propuși de acesta făcând doar afirmații de ordin general cu privire la unele discuții purtate între părți. Martorii nu au putut preciza cu exactitate în ce au constat înțelegerile dintre cele trei părți civile și inculpat și care suprafețe au vizat discuțiile dintre părți. Astfel, martorul U. D. (fila 134 ds.) a precizat că el a arendat terenul deținut de mama sa în tarlaua „R.” în suprafață de 1,44 ha numitului D. I. pentru o perioadă de 5 ani în baza unor înțelegeri verbale. A precizat martorul că aceeași suprafață a fost dată de mama sa în asociație la acel moment terenul fiind cultivat cu lucernă. Martorul nu a precizat însă în ce perioadă terenul a fost lucrat de asociația agricolă, nu a făcut dovada existenței unui contract de arendă sau închiriere încheiat de mama sa în anul 2011. martorul a precizat doar că a reziliat contractul încheiat cu partea vătămată D. I., fiind nemulțumit de faptul că aceasta a încasat subvenția aferentă terenului și nu i-a dat nici o sumă de bani.
Martorul Balașei A. (declarație fila 66 ds.) a precizat că nu a sistat la vreo discuție între inculpat și părțile civile cu privire la arendarea unor terenuri și nu a putut face mai multe precizări cu privire la existența unor înțelegeri între B. I. și cele trei persoane referitoare la terenurile deținute în tarlaua „R.”. Martorul S. S. C. susține că în timp ce se afla în fața magazinului din satul Frumușica a auzit când inculpatul l-a abordat pe numitul Balașei C. pe care l-a întrebat dacă poate să-i lucreze pământul, iar partea vătămată ar fi confirmat dând din cap afirmativ. Martorul nu face însă referire la ce suprafață de teren se referea inculpatul și nici nu a putu preciza cu exactitate când a avut loc acea discuție între inculpat și Balașei C..
Susținerile inculpatului sunt contrazise și de martorii M. G. și T. C., persoane care dețin tractoare și care au fost plătite de părțile vătămate în luna iunie 2011 pentru a recolta lucerna de pe suprafețele de teren ale acestora. Martorii au arătat în declarațiile date în cursul urmăririi penale dar și pe parcursul cercetării judecătorești că nu au putut intra cu tractoarele pe teren pentru a recolta lucerna deoarece suprafețele părților vătămate erau discuite și și-ar fi stricat cositoarele din cauza șanțurilor formate ca urmare a lucrărilor efectuate anterior.
În concluzie instanța reține vinovăția inculpatului B. I. care în primăvara anului 2011 respectiv în cursul lunii martie i-a determinat pe numiții C. Vaisile și C. F. să efectueze lucrări de discuire a suprafețelor de teren deținute în tarlaua „R.” din extravilanul comunei Frumușica, județul B. de părțile civile D. I., A. A. A. și Balașei C..
Încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către parchet a fost de instigare la distrugere, infracțiune prevăzută de art. 25 din codul penal raportat la art. 217 alin. 1 din Codul penal/1969.
La solicitarea reprezentantului Ministerului Public, la ultimul termen de judecată instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor prin reținerea formei continuate prevăzută de art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal. S-a avut în vedere împrejurarea că prin acțiunile inculpatului au fost vătămate un număr de trei persoane, fiind lucrate trei suprafețe distincte de teren, în aceeași împrejurare și în baza aceleiași rezoluții infracționale. Discuirea suprafețelor deținute de părțile civile s-a realizat la aceeași dată în cadrul lucrărilor agricole efectuate de S.C. A. PE SRL Frumușica, în zona „R.”.
Analizând încadrarea juridică a faptelor deduse judecății instanța constată că se impune schimbarea acesteia raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor și la soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă de parchet (care a fost menținută și de instanța de judecată) față de învinuiții C. V. și C. F.. S-a reținut în cauză că numitul B. I. este autorul infracțiunii de instigare la distrugere constând în aceea că i-ar fi determinat pe cei doi învinuiți să efectueze lucrări de discuire pe terenurile părților civile, deși nu avea nici un drept de a lucra suprafețele acestora.
Instigarea, este o formă a participației penale ce constă în determinarea cu intenție, prin orice mijloace de către o persoană numită instigator a altei persoane, să comită o faptă prevăzută d legea penală. Hotărârea de a comite infracțiunea aparține instigatorului, hotărâre ce este transmisă instigatului, ce săvârșește infracțiunea. Pentru existența instigării ca formă a participației penale, se cer a fi îndeplinite mai multe condiții: existența unei activități de determinare din partea instigatorului față de o altă persoană; activitatea de determinare să privească săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală; instigatorul să acționeze cu intenție directă sau indirectă și instigatul să fi comis fapta la care a fost instigat, ori, să fi realizat cel puțin o tentativă pedepsibilă.
În speța dedusă judecății inculpatul B. I. a executat activități de determinare a celor doi tractoriști ai societății agricole ce privesc săvârșirea infracțiunii de distrugere fără însă ca instigații să fi comis infracțiunea. Aceștia au efectuat lucrările agricole la care au fost determinați de inculpat însă acțiunile lor nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, parchetul apreciind că faptelor le lipsește latura subiectivă. Întrucât numiții C. V. și C. F. au acționat fără a avea cunoștință de situația juridică a terenurilor s-a constat că aceștia nu au acționat cu intenție, forma a vinovăției cerută de lege pentru existența infracțiunii de distrugere.
În condițiile în care cei doi învinuiți, instigați de B. I. la săvârșirea unor fapte ce nu au avut caracter penal, instanța apreciază că în cauză există o altă formă a participației penale respectiv participația improprie prevăzută de art. 31 alin.- 2 din Codul penal/1969. Potrivit acestui text de lege determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, este pedepsită cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Participația improprie este o formă a participației penale la care persoanele care comit cu o voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează toate cu aceeași formă de vinovăție. În cazul participației improprii doar instigatorul acționează cu intenție autorul acționând din culpă sau vără vinovăție. Această situație există și în prezenta cauză în care se constată că B. I. a acționat cu intenția cerută de lege pentru existența infracțiunii de distrugere în timp ce numiții CojocariuVasile și C. F. au acționat fără vinovăție.
Față de acestea, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de instigare la distrugere în formă continuată în participație improprie la infracțiunea de distrugere prev. de art. 31 alin. 2 din Codul penal/1969 raportat la art. 217 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal/1969.
Încadrarea juridică a faptelor se impune a fi analizată și în raport de modificările legislative intervenite în materie penală începând cu data de 1 februarie 2014, dată la care a intrat în vigoare Lg. 286/2009 privind Codul penal. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se regăsește în noua reglementare penală în art. 253 alin. 1, text ce incriminează distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun precum și înlăturarea măsurilor luate. Participația improprie este reglementată și de noul Cod penal, art. 31 alin. 2 din Codul penal/1969 având corespondent în art. 52 alin. 3 din codul penal în vigoare.
Examinând comparativ textele de lege incriminatoare din cele două legi penale succesive se constată că din punct de vedere al regimului sancționator, vechile dispoziții penale sunt favorabile inculpatului, pedeapsa prevăzută de art. 217 alin. 1 având limita minimă mai mică decât cea reglementată de art. 253 alin. 1 Cod penal. Astfel, potrivit art. 217 distrugerea se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani sau amendă, în timp ce noua reglementare distrugerea este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la doi ani sau amendă. Sub aspectul condițiilor de incriminare se constată că nu au intervenit modificări, noul text prevăzând aceleași condiții de comitere a infracțiunii de distrugere, infracțiune pentru existența căreia este necesar ca autorul să acționeze cu intenție.
Favorabile inculpatului sunt și vechile dispoziții penale referitoare la forma continuată a infracțiunii, conform art. 41 alin. 2 din Codul penal/1969. Potrivit acestui text de lege o infracțiune este continuată atunci când este comisă la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții, fiecare acțiune sau inacțiune prezentând conținutul aceleiași infracțiuni. În codul penal în vigoare, infracțiunea continuată este reglementată de art. 35 alin. 1 care prevede că o infracțiune este continuată atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluia subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. Din analiza celor două texte de lege se constată că potrivit noii reglementări pentru existența unității infracțiunii continuate se cere unitatea subiectului pasiv care în cazul tuturor actelor trebuie să fie același. În prezentul dosar, nu este întrunită condiția referitoare la unitatea subiectului pasiv, ceea ce presupune, potrivit noului Cod penal reținerea a trei infracțiuni de distrugere distincte, fiind vorba de trei persoane vătămate diferite. Ori încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina lui B. I. vizează o singură infracțiune de distrugere cu consecința aplicării unei singure pedepse.
În raport de cele menționate cu privire la încadrarea juridică a faptelor, de regimul sancționator al infracțiunii, de circumstanțele cauzei respectiv situația personală a inculpatului, împrejurările săvârșirii faptelor instanța apreciază că legea favorabilă inculpatului este legea veche. Ori, potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În aplicarea legii favorabile, instanța va menține încadrarea juridică a faptelor de care este acuzat inculpatul B. I., încadrarea așa cum a fost modificată pe parcursul judecății, reținând vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de distrugere prev. de art. 31 alin. 2 din Codul penal/1969 raportat la art. 217 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal/1969.
La stabilirea pedepsei ce va fi aplicată autorului instanța are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din vechiul Cod penal. Se iau în considerare împrejurările în care a acționat inculpatul, valorile prejudiciilor cauzate prin faptele acestuia, gravitatea faptelor săvârșite, dispozițiile art. 31 alin. 2 și art. 42 Cod penal/1969 precum și limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator. Faptele inculpatului prezintă pericolul social necesar pentru existența infracțiunii de distrugere, apreciere ce se raportează la numărul persoanelor vătămate, la contextul în care au fost comise faptele și la valorile pagubelor produse părților civile, pagube care nu au fost recuperate până în prezent.
Referitor la persoana inculpatului, instanța reține că acesta nu are antecedente penale, are studii medii și lucrează la . Frumușica. Inculpatul este căsătorit și are o bună reputație în comunitate.
Față de criteriile menționate instanța apreciază că pentru reeducarea inculpatului și realizarea coerciției penale este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special și a cărei executare să fie suspendată condiționat în condițiile art. 81 din Codul penal/1969. Se apreciază de către instanță că nu este necesară privarea de libertate a inculpatului având în vedre contextul în care au fost comise faptele și împrejurarea că numitul B. I. este la primul contact cu legea penală. În plus, acesta a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, prezentându-se la organele judiciare pe parcursul procesului.
În consecință se va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 luni închisoare a cărei executare va suspendată condiționat pe o durată de 2 ani și două luni ce constituie termen de încercare potrivit art. 82 din vechiul Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din Cod penal/1969, combinat cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Lg. 187/2012, instanța va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teze a II-a, lit. b din Codul penal. Interzicerea acestor drepturi nu se face în mod automat, ci cu luarea în considerare a gravității infracțiunii comise și a naturii acesteia. Raportat la criteriile enunțate mai sus instanța consideră că inculpatul este nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. De aceea, se va dispune interzicerea exercițiului acestor drepturi potrivit art. 64 lit.a ) teza a doua și art. 64 lit. b din Codul penal.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal/1969, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării închisorii.
Totodată, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal conform căruia „dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța constată că toate cele trei părți vătămate s-au constituit părți civile în proces solicitând acordarea de daune materiale constând în contravaloarea actualizată a recoltelor de lucernă de care au fost lipsite prin acțiunile inculpatului și daune morale pentru atingerea adusă prestigiului lor în comunitate. Balașei C. a solicitat plata sumei de 9327 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 1,4 ha teren cultivată cu lucernă și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale; A. A. A. a solicitat plata sumei de 6818 lei reprezentând daune materiale având în vedere că a fost lipsită de cultura de lucernă urmare a acțiunii inculpatului la care se adaugă 10.000 lei daune morale iar partea vătămată D. I. solicitat plata de daune materiale în sumă de 10.000 lei. În cursul judecății cele trei părți civile prin apărător au făcut precizări cu privire la pretențiile bănești solicitate arătând că doresc acordarea de daune morale în sumă de câte 10.000 lei fiecare iar în ce privește daunele materiale doresc plata acestora în cuantumurile stabilite prin raportul de expertiză.
Pretențiile financiare formulate de numiții Balașei C., D. I. și A. A. A. sunt în opinia instanței întemeiate atâta timp cât prin efectuarea lucrărilor de discuire ale suprafețelor de teren deținute de cele trei persoane, lucrări realizate de angajații părții responsabile civilmente ce au fost determinați de inculpat, părțile civile au fost lipsite de recoltele de lucernă pe care le-ar fi obținut de pe terenurile acestora. Stabilirea prejudiciului material suferit de fiecare parte civilă are în vedere raportul de expertiză întocmit de expert C. C. prin care s-a stabilit contravaloarea recoltelor obținute de părțile civile în fiecare an de cultură, cheltuielile efectuate de acestea pentru înființarea culturilor de lucernă. Criteriile de stabilire a prejudiciilor avute în vedere de expert la întocmirea raportului au vizat condițiile climatice existente în perioada analizată respectiv cantitatea de precipitații căzute și care a afectat producția la recoltarea, depozitarea, temperaturile înregistrate și împrejurarea că nu a existat o secetă prelungită care să încetinească creșterea lucernei.
Concluziile raportului de expertiză vor fi însușite de instanța de judecată care apreciază că estimarea prejudiciilor suferite de cele trei părți civile s-a realizat de expert în mod obiectiv. În consecință, instanța va acorda dunele materiale pretinse de cele trei părți civile în limita sumelor stabilite prin raportul de expertiză.
Obligația de despăgubire a părților civile de către inculpat este reglementată de art.25 din Codul de procedură penală raportat la art. 1349 din Codul civil; în calitate de participant la comiterea infracțiunii ce a avut drept consecință prejudicierea părților civile, inculpatul B. I. are obligația de a contribuia la repararea pagubelor. Întrucât inculpatul a acționat în calitate de angajat al S.C. A. PE SRL Frumușica, jud. B., se constată existența raporturilor de presupușenie ceea ce atrage răspunderea civilă și a societății la care lucrează inculpatul. De aceea, instanța va dispune ca plata despăgubirilor civile către părțile civile să se facă de numitul B. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. PE SRL Frumușica. În consecință, se vor acorda părților civile daune materiale, după cum, urmează:D. I. va primi suma de 5781 lei, A. A. A. suma de 3109 lei și Balașei C. suma de 5175 lei.
Referitor la cererile părților civile de plată a daunelor morale în sumă de 10.000 lei instanța consideră că solicitările acestora nu sunt fondate, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru acordare daunelor morale. Părțile civile au invocat faptul că prin afirmațiile făcute de inculpat pe parcursul procesului cu privire la existența unor înțelegeri între părți legate de modul de administrare a terenurilor pentru ca apoi persoanele vătămate să formuleze plângeri penale, au fost afectate reputațiile de care se bucură părțile civile în comunitate. S-a arătat că cele trei persoane au calitatea de funcționari în cadrul Primăriei comunei Frumușica, iar faptele inculpatului au adus atingere prestigiului lor.
Instanța constată că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, pretins a fi suferit de părțile civile, constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. În cauză se constată existența unei fapte ilicite și culpabile în sarcina inculpatului B. I. însă nu este dovedită producerea unei suferințe psihice celor trei părți civile prin faptele acestuia. Aprecierea prejudiciului moral înseamnă o apreciere a tuturor consecințelor negative suferite de persoanele vătămate și a implicației acestora pe toate planurile vieții sociale. Părțile civile din prezenta cauză, nu au dovedit producerea unor suferințe psihice iar din probele administrate nu rezultă în ce mod a fost afectat prestigiul acestora de care se bucurau în comunitate. Nu a fost probat în cauză faptul că prin efectuarea a celor lucrări agricole pe suprafețele de teren deținute de cele trei părți civile li s-a adus atingere reputațiilor de care se bucurau în comunitatea în care trăiesc și nici faptul că au avut de suferit în plan profesional, raportat la calitățile lor de funcționari ai primăriei. Pretinsele afirmații făcute de B. I. în rândul consătenilor cu privire la existența/inexistența unor neînțelegeri de arendare a terenurilor, nu intră în latura obiectă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și nu constituite acțiuni ilicite în sensul legii penale care să atragă și răspunderea civilă a autorului.
Așa fiind, constatând că nu s-a dovedit în cauză producerea unor prejudicii morale părților civile, instanța va respinge cererile acestora de acordare a daunelor morale.
Instanța va respinge ca nefondate cererile formulate de părțile civile A. A. A. și D. I. de acordare a cheltuielilor judiciare întrucât la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte cuantumul onorariilor percepute de apărătorul ales al acestora. Din înscrisurile dosarului rezultă doar că numitul Balașei C. a fost cel care a suportat contravaloarea raportului de expertiză agricolă întocmit în cursul cercetării judecătorești de domnul expert C. C., astfel că în baza art. 276 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală instanța îl va obliga pe inculpatul B. I. să achite acestei părți civile cheltuieli judiciare în sumă de 1.450 lei reprezentând costul expertizei.
În temeiul art.274 alin.1,3 din Codul de procedură penală inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. Pe S.R.L. Frumușica, jud. B., să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 210 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul B. I. din infracțiunea de instigare la distrugere prevăzută de art.25 din Codul penal din 1969 raportat la art.217 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 în participație improprie la infracțiunea de distrugere prevăzută de art.31 alin.2 din Codul penal din 1969 raportat la art.217 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969.
Condamnă inculpatul B. I. (fiul lui C. și L., născut la 22.12.1979 în București, domiciliat în satul Vlădeni Deal, ., studii - 12 clase, mecanic agricol la S.C. A. Pe S.R.L. Frumușica, jud. B., căsătorit, fără antecedente penale, CNP_) pentru participație improprie la infracțiunea de distrugere prevăzută de art.31 alin.2 din Codul penal din 1969 raportat la art.217 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, art.5 din Codul penal (ce se regăsește în dispozițiile art.52 alin.3 raportat la art.253 alin.1 din actualul Cod penal) la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art.81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 2 luni ce constituie termen de încercare conform art.82 din Codul penal vechi.
Pe durata și în condițiile art.71 din Codul penal din 1969, combinat cu art.12 alin.1 din Legea 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat iar în baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal din 1969 privind consecințele nerespectării termenului de încercare și asupra dispozițiilor art.84 din Codul penal din 1969 privind consecințele neplății cu rea credință a daunelor stabilite în sarcina sa prin prezenta sentință până la expirarea termenului de încercare.
Admite în parte acțiunile civile formulate în cauză de către părțile civile și obligă inculpatul B. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. Pe S.R.L. Frumușica, jud. B., să achite acestora despăgubiri după cum urmează: părții civile D. I. va plăti suma de 5781 lei, părții civile A. A. A. suma de 3109 lei și părții civile Balașei C. suma de 5175 lei.
Respinge ca nefondate cererile celor trei părți civile de acordare a daunelor morale.
În temeiul art.276 alin.1,2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să achite părții civile Balașei C. cheltuieli judiciare în sumă de 1450 lei reprezentând contravaloarea expertizei întocmite în cauză.
Respinge ca nefondate cererile părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare constând în onorariile avocatului ales.
În temeiul art.274 alin.1,3 din Codul de procedură penală obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. Pe S.R.L. Frumușica, jud. B., să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 210 lei.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2014.
Președinte Grefier
Red. MM/
Tehnored OS/26.05.2015
Ex.2
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1128/2014.... → |
|---|
