Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 2984/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2984/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 25880/193/2013
Dosar nr._ art.193 Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Instanța constituita din:
Președinte – M. M.
Grefier – O. S.
cu participarea doamnei procuror P. C. ce reprezintă P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 2984
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul B. I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal/1969, parte vătămată fiind C. P..
Dezbaterile în fond a cauzei au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
J U D E C A T A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 7 noiembrie 2013 întocmit în dosarul nr. 6018/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. I. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal/1969, constând în aceea că la data de 27 octombrie 2012 a lovit cu pumnii și picioarele în zona capului și peste corp pe numitul C. P., în vârstă de 82 ani, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 16 – 17 zile de îngrijiri medicale.
S-a stabilit prin rechizitoriu că inculpatul B. I. locuiește fără forme legale în mun.B., pe ., în chirie la numita R. G., verișoară a părții vătămate C. P.. Inculpatul locuiește în aceeași casă cu gazda însă într-o cameră separată.
În ziua de 27 oct. 2012, în jurul orelor 15.00 numitul C. P. care locuiește pe . s-a întâlnit cu verișoara sa R. G. care se ducea la fântână să ia apă. Partea vătămată s-a oferit să o ajute să transporte gălețile cu apă la domiciliu iar în timpul discuțiilor avute cu ea, C. P. a fost rugat de martoră să-i transmită chiriașului ei, B. I. că dorește să se mute din locuința sa. Partea vătămată s-a deplasat în camera inculpatului și a i-a transmis dorința proprietarei fără a face alte precizări. Enervat de mesajul transmis, inculpatul s-a răzbunat pe partea vătămată pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele peste cap, membre și trunchi, a călcat-o în picioare după ce aceasta a căzut pe podeaua camerei, apoi a lăsat-i în stare de inconștiență și a plecat la magazinul din zonă.
În jurul orelor 18.00 numita C. E., soția părții vătămate, văzând că aceasta nu se mai întoarce acasă, a plecat să îl caute la magazinul frecventat. În acea împrejurare, C. E. l-a întâlnit pe inculpat care i-a spus că soțul ei este biat la el în cameră și că nu mai vrea să plece. Însoțită de nepotul lor N. A. și de soția acestuia, N. E. M., C. E. s-a deplasat la locuința inculpatului unde și-a găsit soțul căzut pe podea, plin de sânge și în stare de inconștiență. A fost solicitată intervenția lucrătorilor de poliție și a unei ambulanțe, victima fiind transportată la S. județean B. unde a rămas internată până la data de 31 oct. 2012.
La data de 2 noiembrie 2012, C. P. a fost examinat de medicul legist, în urma examinării întocmindu-se certificatul medico legal nr. 1413/D emis la 8 noiembrie 2012 de SML B. în care s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice (plagă contuză, echimoze, excoriații, tumefacții echimotice, fracturi ale coastelor și oaselor proprii ale nasului, contuzie larigiană) ce au putut fi produse prin loviri cu obiecte contondente și comprimare cu mijloace contondente și care au necesitat pentru vindecare 16 – 17 zile de îngrijiri medicale.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită de parchet în baza unui material probator alcătuit din: declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, declarațiile martorilor C. E., N. E.- M., M. C., S. C., S. Z., certificatul medico-legal emis părții vătămate.
În cursul judecății au fost audiați partea vătămată C. P. (ce nu s-a constituit parte civilă în proces), inculpatul și martorii propuși de parchet enumerați anterior.
Numitul C. P. a fost audiat de instanță la termenul din 30 ianuarie 2014, ocazie cu care a declarat că își menține plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului solicitând doar pedepsirea acestuia, fără a formula pretenții de natură financiară. Partea vătămată a relatat împrejurările în care a fost agresată și nu a propus probe în cauză.
S. județean de urgență „Mavromati” B., unitate medicală în care a fost internată victima pentru tratarea leziunilor s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 970,65 lei reprezentând cheltuielile efectuate în perioada spitalizării părții vătămate (conform cererii de la fila 13 dosar). Partea civilă a atașat cererii decontul de cheltuieli privind suma solicitată în cauză.
Pretenții financiare a formulat și S. județean de Ambulanță B., unitate care a solicitat plata sumei de 248,80 lei reprezentând contravaloarea transportului și asistenței medicale acordate numitului C. P. la data de 27 oct. 2012 (conform cererii de la fila 16 dosar).
Inculpatul B. I. a fost audiat de instanța de judecată la termenul din 5 martie 2014. Ca și în cursul urmăririi penale inculpatul a negat agresarea părții vătămate susținând că aceasta a venit în locuința sa în stare de ebrietate și prezentând urme de violență în zona feței. Potrivit susținerilor inculpatului în camera respectivă se mai afla un vecin A. M. care a văzut când victima după ce a intrat în cameră s-a așezat pe un scaun acuzând dureri, loc în care a rămas până la sosirea ambulanței. A mai declarat inculpatul că s-a deplasat la magazinul din cartier unde a întâlnit-o pe C. E. căreia i-a spus că soțul său este în locuința sa în stare de ebrietate. În acea împrejurare inculpatul a fost lovit de nepotul părții vătămate care o însoțea pe C. E. la magazin, lovitură în urma căreia inculpatul a căzut.
În dovedire afirmațiilor sale, inculpatul a solicitat și instanța a admis administrarea probei cu martorii A. M. și P. M..
Din examinarea probelor administrate în cauză instanța constată că varianta prezentată de inculpat cu ocazia audierii nu este confirmată de probele dosarului din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au fost provocate de cauzat. Din declarațiile martorilor N. E. M., C. E., S. Z. și M. C. rezultă că partea vătămată C. P. a fost agresată în timp ce se afla în locuința inculpatului, în după amiaza zilei de 27 octombrie 2012 în intervalul 15 – 18.00. În acea perioadă, C. P. s-a aflat în imobilul în care locuiește inculpatul, aspect recunoscut și de cel din urmă. Susținerile lui B. I. potrivit cărora persoana vătămată s-ar fi aflat în stare de ebrietate, stare pe fondul căreia a căzut suferind astfel leziunile reținute de medicul legist, sunt contrazise atât de declarațiile martorilor cât și de consemnările din certificatul medico – legal emis de SML B. în urma examinării victimei. Numitul C. P. a fost internat în seara zilei de 27 oct.2012 la S. județean B. cu diagnosticul „traumatism cranio facial; traumatism toracitic; fractură coaste 7,8 stângi; fractură oase proprii ale nasului; contuzie laringe, echimoze cervicale anterior și toracice multiple). La data de 2 noiembrie 2012 când a fost examinată de medicul legist s-a constatat existența pe corpul victimei a numeroase tumefacții, echimoze, excoriații, confirmându-se fracturile costale și fracturile oaselor proprii ale nasului. În ce privește mecanismul de producere a leziunilor se menționează în concluziile certificatului medico – legal că acestea s-au putut produce prin loviri cu obiecte contondente și comprimare cu mijloace contondente și că pot data din data de 27 octombrie 2012.
Coroborând constatările medicului legist cu depozițiile martorilor referitoare la împrejurările în care victima a fost găsită în locuința inculpatului, starea în care se afla aceasta la momentul sosirii ambulanței, comportamentul agresiv manifestat de B. I. în seara respectivă inclusiv în prezența personalului ambulanței instanța reține că inculpatul este cel care prin acțiunile sale violente a provocat leziunile constatate părții vătămate C. P.. Nemulțumit de decizia gazdei sale de a părăsi imobilul, decizie ce i-a fost transmisă de C. P., inculpatul s-a manifestat violent față de acesta, lovindu-l cu picioarele și pumnii în zona capului dar și peste corp și membre.
Declarația martorului A. M., propus de inculpat în apărare, va fi înlăturată de instanță care constată că este contrazisă de întreg probatoriul dosarului. Afirmațiile martorului potrivit cărora el se afla în locuința inculpatului la sosirea victimei și că aceasta prezenta deja urme de violență, nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă ceea ce dovedește nesinceritatea numitului A.. Mai mult, declarația acestuia conține date contradictorii cu privire la prezența în locuința inculpatei a martorei P. M., persoană despre care A. M. a susținut că a întâlnit-o la plecare. Audiată de instanță, la termenul din 9 oct. 2014, numita P. M. a precizat că în ziua respectivă nu a fost în locuința inculpatului întrucât s-a aflat la serviciu și nu cunoaște ce s-a întâmplat între părți.
În concluzie instanța reține vinovăția numitului B. I. în comiterea faptei descrise anterior faptă care constituie, potrivit codului penal în vigoare la data comiterii acesteia, infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal. În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiecte cât și din punct de vedere subiectiv. Latura materială a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului B. I. care a aplciat victimei C. P. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele cu consecința producerii unor suferințe fizice și a unor leziuni traumatice. Inculpatul a acționat cu intenție directă urmârind vătămarea persoanei vătămate.
Prin actul de inculpare fapta numitului B. I. a fost calificată ca fiind infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968, text de lege în vigoare la momentul comiterii acesteia. La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal ce conține noi dispoziții incriminatorii și aduce modificări și în ce privește infracțiunea de lovire, succesiunea de legi penale impunând examinarea comparativă a normelor penale și aplicarea legii favorabile inculpatului.
Art.5 din Codul penal prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În noua reglementare penală infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul se regăsește în art.193 alin.2 ce incriminează fapta unei persoane prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, pedeapsa prevăzută fiind închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă. Examinând comparativ regimul sancționator prevăzut de cele legi penale succesive în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe se constată o înăsprire a acestuia în noua reglementare, prin majorarea limitelor de pedeapsă de la 3 luni limita minimă prevăzută de vechiul Cod penal și de la 2 ani limita maximă din vechea reglementare. Față de acest aspect dar și față de situația personală a inculpatului instanța constată că legea favorabilă a acestuia este cea în vigoare de la data comiterii infracțiunii. Ca atare nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, menținându-se încadrarea stabilită prin rechizitoriu cu precizarea că noua reglementare infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul, se regăsește în art. 193 alin. 2 din Codul penal în vigoare.
La stabilirea pedepsei ce va fi aplicată infractorului se au în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal/1969 referitoare la circumstanțele comiterii infracțiunii și circumstanțele personale ale autorului. În concret, instanța va ține seama la individualizarea pedepsei de gravitatea faptei săvârșite de B. I., de consecințele acesteia concretizate în numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite de victimă, contextul în care a fost agresat numitul C. P., împrejurarea că acesta este o persoană în vârstă, vulnerabilă ce venise în locuința inculpatului pentru a discuta o anumită problemă, neavând o atitudine provocatorie față de acesta. B. I. s-a manifestat violent nu numai în raport cu persoana vătămată, dar și ulterior, la sosirea ambulanței când a încercat să împiedice personalul medical să intre în locuința sa pentru a lua victima.
În ce privește pe inculpat, instanța reține că nu este la primul contact cu legea penală acesta fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, conform sentinței penale 893/12.04.2011 a Judecătoriei B.. În raport de această pedeapsă se constată existența recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a din vechiul Cod penal (reglementată de art. 41 alin. 1 din actualul Cod penal). Aceasta, întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în cursul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin hotărârea menționată.
Se constată astfel că inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune de violență, ceea ce denotă caracterul agresiv al acestuia și pericolul pe care îl prezintă inculpatul pentru cei din jur. Martorii audiați în cursul procesului au arătat că numitul B. I. are în comunitate reputația unei persoane violente, comportamentul său agresiv manifestându-se inclusiv în relațiile cu organele de poliție și autoritățile judiciare. Aceeași atitudine recalcitrantă a fost manifestată de acuzat și în cursul judecății, în fața completului de judecată fiind necesară înlăturarea acestuia din sala de ședință.
Raportat la starea recidivă a inculpatului și la circumstanțele personale ale acestuia, instanța consideră că singura pedeapsă ce poate fi aplicată numitului B. I. este cea a închisorii cu executare în regim penitenciar. În acest sens se va dispune condamnarea inculpatului B. I. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pedeapsă ce va fi execută în regim de detenție.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 83 din Codul penal din 1969, text ce impune revocarea beneficiului suspendării condiționate atunci când în termenul de încercare se comite o nouă infracțiune, cu intenție. Acest text este aplicabil și după . noului Cod penal, potrivit art. 15 alin. 2 din Lg. 187/2012, text ce prevede că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . noului cod, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării suspendării. În baza acestor dispoziții legale instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 893 din 12.04.2011 a Judecătoriei B. (definitivă prin nerecurare) și va adiționa această pedeapsă la cea stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat în total 2 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 din Codul penal/1969 raportat la art. 12 din Lg. 187/2012, față de gravitatea faptei comise și de circumstanțele personale ale autorului instanța va interzice inculpatului, pe durata executării închisorii drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Sub aspect civil, se reține de către instanță că victima infracțiunii C. P. nu a formulat pretenții bănești în procesul penal. Cu ocazia audierii de către instanța de judecată, partea vătămată a precizat că își menține plângerea prealabilă și că dorește doar pedepsirea autorului pentru fapta săvârșită.
În cursul judecății s-au formulat cereri de constituire de parte civilă de către S. Județean de Urgență „Mavromati” B. și S. județean de Ambulanță B., unități în care a fost internată victima pentru tratarea leziunilor și care au asigurat transportul acesteia la spital. În baza art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății combinat cu prevederile art.25 din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpat să achite celor două unități medicale cheltuielile impuse de tratarea părții vătămate și transportul acesteia cu ambulanța la spital care sunt în sumă de 970,06 lei și respectiv 248,80 lei.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală inculpatul datorează statului cheltuielile efectuate în cursul procesului care sunt în cuantum de 186 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Condamnă pe inculpatul B. I.,fiul lui M. și C., născut la data de 20.04.1937 în corn. Răchiți, jud. B., cu domiciliul în mun. B., .. 7, se. A, ., locuiește efectiv în mun. B., ., jud. B., pensionar, divorțat, recidivist, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969, art.5 din Codul penal (infracțiune ce se regăsește în art. 193 alin.1 din actualul Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal actual) la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art.83 din Codul penal din 1969 combinat cu dispozițiile art.15 alin.2 din Legea 187/2012 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.893 din 12 aprilie 2011 a Judecătoriei B. (definitivă prin nerecurare), pedeapsă ce va fi adiționată la cea stabilită prin prezenta sentință astfel că inculpatul va executa pedeapsa totală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1969, combinat cu art.12 din Legea 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.
Constată că partea vătămată C. P., domiciliat în mun. B., ., județul B., nu a formulat pretenții financiare în procesul penal.
Obligă inculpatul să plătească părții civile S. Județean de Urgență „Mavromati” B. suma de 970,06 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și părții civile S. Județean de Ambulanță B. suma de 248,80 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul și asistența sanitară acordată părții vătămate C. P..
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 186 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2014.
Președinte,Grefier,
Red./MM 8.05.2015
Tehnr.OS/
Ex.2
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 3149/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
