Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 166/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 166/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 18222/193/2012
Dosar nr._ R.. hot. străină și cont. pedepse
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA PENALĂ
JUDEȚUL B.
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - V. A.
GREFIER – B. M.
Ministerul Public prin PROCUROR - D. D.
SENTINȚA PENALĂ NR. 166
La ordine pronunțarea asupra cauzei penale, având ca obiect contopire pedepse și recunoaștere hotărâre penală străină, privind pe petentul G. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
J U D E C A T A :
Asupra cererii de contopire pedepse de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 12.11.2012, petentul G. C. a solicitat recunoașterea unei sentințe penale prin care a fost condamnat de autoritățile judiciare italiene la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, din care a executat 10 luni din septembrie 2006 până la data de 13.07.2007, restul de 3 ani închisoare fiind grațiat printr-un act de clemență, și a unei sentințe penale străine prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, din care a executat, într-un penitenciar din Franța, 6 luni din noiembrie 2005 până la data de 20.05.2006.
Petentul susține că faptele pentru care a fost condamnat în Italia sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 871 din 07.12.2006 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2658 din 08.09.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care solicită contopirea pedepselor aplicate prin cele trei hotărâri de condamnare și deducerea perioadei executate în străinătate, inclusiv a perioadei executate în Italia în vederea extrădării către România pentru executarea pedepsei aplicate de Tribunalul Iași.
La cererea formulată a fost anexată sentința pronunțată în data de 16.01.2008 de către Curtea de Apel din R., secția 3 Penală (filele 5-10).
În cursul cercetării judecătorești, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: ordinul de executare pentru întemnițare (fila 21), certificat de detenție (fila 22), decret de fixare a ședinței asupra deciziei de extrădare, pronunțat de Curtea de Apel din R.. secția a IV-a penală (fila 46), sentința nr. 47/10 pronunțată de Curtea de Apel din R. în dosarul privitor la extrădarea către România(filele 47-49), sentința pronunțată în data de 16.01.2008 de către Curtea de Apel din R., secția 3 Penală (filele 83-88), cererea nr.372/10R.G.N.R. MOD.21 a Procuraturii de pe lângă Tribunalul din Tivoli(fila 92) și Ordinul de judecată la urgență nr. 372/10R.G.N.R.,nr.Z06/10R.G.G.I.P. al Judecătoriei din Tivoli(filele 93-96).
Instanța a solicitat fișa de cazier judiciar internațional a petentului, de la Tribunalului Iași a solicitat sentința penală nr. 871 din 07.12.2006, însoțită de un referat întocmit de Biroul Executări penale al acestei instanțe, cu privire la data și modalitatea rămânerii definitive a acesteia, dar și cu privire la perioada executată în baza mandatului european de arestare emis în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare(filele 63-65).
Pentru clarificarea situației juridice a petentului s-a procedat la audierea acestuia (filele 23, 76 și 91).
De menționat că petentul nu a fost constant în cererea sa, în sensul că în cererea inițială solicită recunoașterea unei sentințe penale prin care a fost condamnat de autoritățile judiciare italiene la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare și a unei sentințe penale străine prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pe care a executat-o parțial într-un penitenciar din Franța, fără să menționeze autoritățile judiciare de condamnare. Abia în declarația dată în fața instanței la data de 13.12.2012 petentul precizează că hotărârea a cărei recunoaștere o solicită a fost pronunțată în Franța pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals. Cazierul judiciar internațional din Franța, solicitat pe numele real al petentului, a fost transmis la dosar cu mențiunea ,, Nu sunt condamnări’’, fapt ce l-a determinat pe petent să solicite înaintarea unui alt cazier cu privire la G. C., nume sub care s-ar fi prezentat în fața autorităților franceze.
Nemulțumit de procedura destul de greoaie de solicitare a cazierelor juridice internaționale și de traducere a acestora, în contextul în care s-a prezentat sub identități false în fața autorităților judiciare străine, petentul a declarat la un moment dat că renunță la cererea de recunoaștere a hotărârilor străine și solicită, pe calea unei contestații la executare, doar deducerea din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871 din 07.12.2006 a Tribunalului Iași a perioadei pe care a executat-o în Italia în baza mandatului european de arestare, respectiv de la data de 22.01.2010 la data de 23.03.2012.Totodată, petentul a precizat că în perioada indicată a executa și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de autoritățile italiene.
La data de 7.05.2013, petentul depune la dosar un certificat cu privire la sentința penală nr. 233/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012, hotărâre ce nu era definitivă. În acest mod, instanța a descoperit că petentul a formulat o cerere de recunoaștere hotărâri străine, plus contopire a pedepselor la care a fost condamnat în străinătate cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871 din 07.12.2006 a Tribunalului Iași și la Judecătoria Iași, cerere care s-a judecat în paralel cu cererea de față.
Având în vedere că la dosarul cauzei nu existau suficiente elemente cu privire la perioada pe care petentul o dorea a fi dedusă din pedeapsa de 5 ani închisoare, precum și faptul că o instanță din România se pronunțase deja în primă instanță cu privire la situația juridică a petentului, instanța, la termenul de judecată din data de 21.05.2013, a procedat la o reaudiere a acestuia. Cu această ocazie, petentul a învederat instanței că prin sentința penală nr. 233/24.05.2013 a Judecătoriei Iași, împotriva căreia declarase recurs, s-a recunoscut sentința penală pronunțată de Tribunalului Ordinar din R. în luna februarie 2007 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871 din 07.12.2006 a Tribunalului Iași, după care s-a dedus perioada executată în Italia de 11 luni și de la data de 23.03.2012 la zi. Nemulțumit de faptul că Judecătoria Iași, prin sentința susmenționată, a respins cererea de recunoaștere a sentinței penale nr. 503/2010 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Tivoli, petentul și-a precizat cererea de față, solicitând recunoașterea sentinței menționate anterior, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de Tribunalul Iași și deducerea perioadei executate de la data de 22.01.2010 la data de 23.03.2012.
Pentru a evita cheltuieli suplimentare cu obținerea sentinței penale pronunțate de Tribunalul Ordinar din Tivoli, dar și pentru a evita tergiversarea cauzei, instanța a solicitat de la Judecătoria Iași o copie a acesteia, aflată deja la dosarul nr._/245/2012. Acest lucru nu a fost posibil deoarece dosarul fusese înaintat Tribunalului Iași pentru soluționarea recursului.
Petentul a refuzat să-și clarifice situația juridică doar pe o singură cale, respectiv a recursului formulat împotriva sentinței nr. 233/24.05.2013 a Judecătoriei Iași prin care se pronunțase deja o soluție cu privire la recunoașterea sentinței penale a Tribunalul Ordinar din Tivoli, insistând și în cererea de față, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei cereri de asistență judiciară în materie penală în Italia pentru înaintarea sentinței de condamnare (filele 155-157, 168-170).
Până la primirea sentinței penale pronunțate de Tribunalul Ordinar din Tivoli și până la traducerea acesteia de un traducător autorizat, a rămas definitivă și sentința nr. 233/24.05.2013 a Judecătoriei Iași, Tribunalul Iași pronunțându-se la data de 22.10.2013, motiv pentru care instanța a solicitat de la Judecătoria Iași sentința penală nr. 233/24.05.2013 in extenso.
Procurorul a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că cererea petentului de recunoaștere a sentinței penale nr. 503/2010 pronunțate de Tribunalul din Tivoli a fost soluționată în mod definitiv de către Judecătoria Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 233/24.05.2013 a Judecătoriei Iași, s-a admis în parte cererea formulată de petentul G. C., în sensul că instanța a recunoscut pe teritoriul României sentința penală nr. 365/07 din 07.02.2007, pronunțată de Tribunalul Ordinar din R., definitivă la 16.01.2008, prin decizia nr. 360/08, pronunțată de Curtea de Apel R., prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă totală de 3 (trei) ani, 10 (zece) luni și 3000 euro amendă pentru săvârșirea unor fapte ce corespund în legea română infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal, infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g%0 prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal, infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal, infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal.
S-a constatat că petentul a executat din pedeapsa aplicată 11 luni închisoare până la momentul când s-a emis un decret de grațiere a restului de pedeapsă.
S-a constatat, de asemenea, că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 365/07 din 07.02.2007 a Tribunalului Ordinar din R. sunt concurente cu infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a Cod penal, săvârșită în data de 09.09.2000, infracțiune cu privire la care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 871 din 07.12.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 28 din 18.03.2008 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2658 din data de 08.09.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secția penală, motiv pentru care s-a dispus contopirea pedepsei de 11 luni închisoare, executată de petent până la intervenirea decretului de grațiere, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada de 11 luni executată pe teritoriul Italiei, precum și perioada executată pe teritoriul României, de la data de 23.03.2012 la zi.
În temeiul art. 131 alin. 1 și art. 134 din Legea nr. 302/2004, instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de petent privind recunoașterea pe teritoriul României a sentinței penale nr. 503/2010, pronunțată la data de 22.07.2010 de către Tribunalul Ordinar din Tivoli pentru condamnatul M. A..
În motivarea acestei dispoziții, instanța arată că, din analiza acestei sentințe, nu rezultă că la momentul condamnării (sau ulterior, prin mijloacele procedurale ce ar fi putut fi uzitate în conformitate cu dispozițiile legislației italiene) s-ar fi stabilit identitatea reală a persoanei condamnate sub numele de M. A.. Chiar dacă la nivel teoretic instanța ar fi putut face demersurile procedurale necesare pentru a se putea stabili existența unei corespondențe între persoana condamnată M. A. și petent, procedarea în această manieră ar fi dus la modificarea conținutului hotărârii de condamnare prin considerarea, în temeiul dispozițiilor procedurale de ordin intern (art. 461 alin. 1 lit. b Cod procedură penală), că identitatea persoanei care a fost condamnată a fost alta.
Procedarea într-o asemenea manieră ar fi presupus o desconsiderare a principiilor care stau la baza recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 131 și urm. din Legea nr. 302/2004, un alt stat poate proceda sau nu la recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunțate, dacă sunt întrunite condițiile limitativ prevăzute de lege în acest sens, de un alt stat, fără a avea libertatea de a putea proceda la modificarea conținutului sau înțelesului mențiunilor din hotărârea de condamnare.
Chiar dacă susținerea petentului (imposibil de confirmat cu absolută precizie la acest moment) în sensul că el este persoana condamnată de Tribunalul Ordinar din Tivoli sub numele de M. A. ar fi reală, instanța a reținut că situația juridică a acestuia este în mod evident urmarea propriei culpe, constând în declinarea unei alte identități în fața autorităților statului italian, în vederea producerii unor consecințe juridice favorabile, iar el are posibilitatea, în continuare, de a obține restabilirea situației juridice reale și corecte, însă prin recurgerea, în acest sens, la mijloacele procedurale pe care i le poate pune la dispoziție legea statului italian.
Prin decizia penală nr. 538/22.01.2012 a Tribunalului Iași s-a casat în parte sentința penală indicată anterior, în sensul înlăturării dispozițiilor privind deducerea perioadei de 11 luni închisoare executate pe teritoriul Italiei. Rejudecând cauza, Tribunalul Iași a dedus din pedeapsa aplicată petentului perioada arestului provizoriu în vederea extrădării din Italia începând cu data de 23.01.2010 până la data de 02.11.2010 și de la data de 08.03.2012 la data de 23.03.2012. Instanța de recurs a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Instanța reține că situația juridică analizată de Judecătoria Iași a rămas neschimbată, în sensul petentul G. C. nu a făcut demersurile necesare în fața autorităților judiciare italiene pentru a se stabili identitatea reală a persoanei condamnate prin sentința penală nr. 503/2010, pronunțată la data de 22.07.2010 de către Tribunalul Ordinar din Tivoli, sub numele de M. A..
Prin urmare, în momentul de față, instanței i se solicită să analizeze și să dispună cu privire la aceeași situație juridică pentru care s-a pronunțat deja, în mod definitiv, o hotărâre judecătorească.
Din aceste considerente, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de procuror și, pe cale de consecință, va respinge cererea formulată de petentul G. C..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata sumei de 805 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus onorariul avocatului din oficiu și onorariile traducătorului autorizat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de procuror.
Respinge cererea având ca obiect recunoaștere hotărâre străină și contopire pedepse formulată de petentul G. C., fiul lui A. și S., născut la data de 24.05.1982 în mun. Iași, jud. Iași, cu același domiciliu, Piața Voievozilor nr. 20, .. B, ., CNP_, în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul B..
Obligă petentul să plătească statului suma de 805 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu și se va avansa Baroului de Avocați B. (av. D. D. – delegația nr. 1757/2012) din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.V.
Tehnored. B.M.
Ex. 4/5.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 1033/2014.... → |
|---|
