Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 3276/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3276/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 25911/193/2013
Dosar nr._ art.181 Cod penal vechi
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Instanța constituita din:
Președinte – M. M.
Grefier – O. S.
cu participarea doamnei procuror P. C. ce reprezintă P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ NR. 3276
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul I. C., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal din 1969, parte vătămată fiind A. G..
Dezbaterile în fond a cauzei au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când
J U D E C A T A
Asupra acțiunii penale de față;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 12 noiembrie 2013 întocmit în dosarul nr.477/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. C. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal din 1969.
Din cuprinsul actului de acuzare rezultă următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 18 decembrie 2012, în jurul orelor 18:00, partea vătămată A. G. s-a deplasat la domiciliul vecinului său, M. S. M., din localitatea Poiana, ., unde l-a întâlnit pe inculpatul I. C.. Aici toți trei au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 20:00, pe fondul consumului de alcool, între inculpat și partea vătămată au avut loc discuții contradictorii care au degenerat în ceartă, împrejurare în care A. G. s-a hotărât să plece acasă. În timp ce se încălța în holul locuinței martorului M., fiind aplecat, partea vătămată a fost lovită de inculpat cu piciorul, o singură dată, în zona feței. În urma loviturii A. G. a căzut, pierzându-și pentru scurt timp cunoștința. Victima a fost ajutată de M. S. M. să se ridice și să meargă la domiciliu.
A doua zi, cu ajutorul numitului Patraș G., partea vătămată s-a deplasat la dispensarul din . a fost trimisă la S. Județean B. iar de aici la S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași unde a și fost internată în perioada 20-27 decembrie 2012 și respectiv 28-30 decembrie 2012 cu diagnosticul „traumatism cranio-facial; fractură latero- facială stângă; . oaselor proprii nazale”.
Ulterior, victima a fost examinată de medicul legist iar prin certificatul medico-legal nr.70/D din 09.01.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B. s-a concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată pot data din 18 decembrie 2012, au fost produse prin lovire cu obiect contondent și necesită 34-35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită de parchet în baza unui material probator alcătuit din declarațiile părții vătămate și ale acuzatului, declarațiile martorilor M. S. M., Patraș G., certificatul medico-legal emis părții vătămate.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 22 noiembrie 2013. La termenul din 5 martie 2014, urmare a intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Lg. 255/2013, la trimiterea dosarului judecătorului de cameră preliminară pentru verificarea legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin încheierea din 16 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat în baza art.346 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea administrării probelor, legalitatea sesizării instanței cu privire la rechizitoriu nr.477/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. prin care a fost trimis în judecată inculpatul I. C. și a dispus începerea judecății cauzei.
În cursul judecății au formulat cereri de constituire de părți civile de către victima infracțiunii, A. G., precum și unitățile medicale în care a fost tratată partea vătămată și Serviciul Județean de Ambulanță B. - ce a asigurat transportul acesteia la spital. Astfel, A. G. a solicitat să i se achite daune materiale în cuantum de 4500 lei reprezentând costul cheltuielilor efectuate pentru refacerea stării de sănătate ( contravaloarea unei proteze auditive distrusă de inculpat, cheltuieli cu alimentația, medicamente, legate de spitalizare) și suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale pentru suferința fizică și psihică produsă prin . inculpatului (conform cererii de la fila 32 dosar).
S. Județean de Urgență „Mavromati” B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 239,28 lei reprezentând cheltuielile făcute cu examinarea victimei care s-a prezentat la această unitate la 19 decembrie 2012 (fila 14 dosar), S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași a cerut să i se achite cheltuieli de spitalizare în cuantum de 1310,10 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R. calculată până la data plății integrale a prejudiciului (fila 22 dosar), S. C. de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași a pretins cheltuieli de spitalizare în cuantum de 2484,39 lei iar Serviciul Județean de Ambulanță B. a solicitat suma de 987,20 lei reprezentând contravaloare transport și asistență medicală acordată victimei (fila 17 dosar).
La termenul din 17 octombrie 2014 inculpatul, care a fost asistat de avocat ales, a solicitat judecarea dosarului pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală. Inculpatul a recunoscut fapta de agresiune așa cum a fost descrisă prin rechizitoriu iar în ce privește pretențiile financiare ale părții civile A. G., a precizat că sunt exagerate și că nu este de acord să le achite în cuantumul pretins.
Cererea inculpatului referitoare la modalitatea de judecare a cauzei a fost admisă de instanța de judecată care a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală pentru aplicarea procedurii simplificate. S-a constatat de instanță că inculpatul a avut o atitudine corectă, de recunoaștere a faptei iar probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru stabilirea unei situații de fapt.
În dovedirea acțiunii civile formulate numitul A. G. a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea martorilor Patraș G. și M. S.. Proba a fost admisă de instanță care a considerat că este utilă pentru soluționarea acțiunii civile alăturate celei penale, cele două persoane fiind audiate la ultimul termen de judecată din 12 noiembrie 2014.
Din examinarea materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală și din declarațiile martorilor audiați de instanță rezultă aceeași situație de fapt reținută și de parchet în actul de trimitere în judecată. Se constată astfel că inculpatul I. C. se face vinovat de agresarea părții vătămate A. G., faptă ce a fost comisă în seara zilei de 18 decembrie 2012 în locuința numitului M. S. din localitatea Poiana, .. Pe fondul stării de ebrietate în care se afla și al unor discuții contradictorii avute cu partea vătămată, I. C. a aplicat acesteia o lovitură cu piciorul peste față, lovitură prin care i-a cauzat leziuni vindecabile în 34- 35 zile îngrijiri medicale.
Declarațiile de recunoaștere ale acuzatului se coroborează cu depozițiile părții vătămate, cu cele ale martorului ocular M. S. și cu certificatul medico-legal emis victimei ce atestă existența unor leziuni la nivelul feței ce pot data din 18 decembrie 2012 și care au fost cauzate prin lovire.
Fapta inculpatului constituie în drept infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal din 1969, încadrare juridică determinată de legea în vigoare la momentul comiterii faptei. Infracțiunea există atât sub aspectul laturii obiective, fiind vorba de o acțiune de agresare a victimei cu consecința afectării stării sale de sănătate, dar și din punct de vedere subiectiv. Inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind lovirea părții vătămate cu care tocmai avusese o dispută verbală.
În ce privește încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina acuzatului, trebuie avute în vedere succesiunea de legi penale ivită ca urmare a intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, act normativ ce conține noi dispoziții incriminatorii și aduce modificări și în ce privește infracțiunea dedusă judecății.
Art.5 din Codul penal prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În noua reglementare penală infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul se regăsește în art.193 alin.2 ce incriminează fapta unei persoane prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile. Pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru această faptă este amenda sau închisoarea cuprinsă între 6 luni și 5 ani. Se constată prin compararea celor două texte de lege incriminatoare și prin raportare la situația inculpatului și circumstanțele cauzei că legea favorabilă inculpatului este legea veche, cea care prevede un regim sancționator mai blând sub aspectul modalității de individualizare. Astfel, instanța reține că legea nouă prevede posibilitatea amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere însă în ambele situații persoanei condamnate i se impun o . obligații și măsuri pe care trebuie să le respecte pe durata termenului stabilit de lege. Spre deosebire de aceste modalități de executare a pedepsei, în Codul penal din 1969 este reglementată posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei pe un anumit termen de încercare fără instituirea de măsuri în sarcina celui condamnat precum și posibilitatea suspendării executării sub supraveghere, conform art.86 ind.1 din cod. În ambele situații însă condițiile de suspendare a executării pedepsei sunt favorabile persoanei condamnate față de cele prevăzute de noul Cod penal, când măsurile și obligațiile impuse sunt mai grele (incluzând obligații cum ar fi primirea vizitelor consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea, anunțarea, în prealabil, a schimbării locuinței și a oricărei deplasări care depășește 5 zile, comunicarea de informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, prestarea de activități neremunerate în folosul comunității). De aceea, instanța consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind favorabilă acuzatului încadrarea juridică stabilită de acuzare potrivit Codului penal din 1969.
Pentru infracțiunea săvârșită inculpatul I. C. va fi condamnat la o pedeapsă conform art.181 alin.1 din Codul penal anterior, cu luarea în considerare a criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 din același cod. Se au în vedere gravitatea faptei comise, împrejurările în care a acționat inculpatul (pe fondul consumului de alcool înregistrat de ambele părți și al discuțiilor contradictorii avute de acestea anterior faptei), consecințele actelor de agresiune, atitudinea părții vătămate, circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta nu are antecedente penale, este divorțat, se ocupă cu agricultura iar în cursul procesului a avut o atitudine adecvată, concretizată în prezentarea la organele judiciare și recunoașterea faptei comise.
Față de aceste criterii instanța consideră că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea apropiată de limita minimă prevăzută de legea veche (limită redusă conform art.396 alin.10 din Codul de procedură penală) respectiv 5 luni închisoare.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța se orientează spre suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate prevăzută de art.81 din Codul penal anterior. Circumstanțele inculpatului ce pledează în favoarea acestuia și contextul comiterii faptei sunt elemente în raport de care se consideră că nu este necesară privarea de libertate a acuzatului și că scopul coercitiv și educativ ala pedepsei se poate realiza și în condițiile în care inculpatul va fi lăsat în stare de libertate.
În consecință, în temeiul art.81 din Codul penal din 1969, se va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului I. C. o durată de 2 ani și 5 luni, ce constituie termen de încercare potrivit art.82 din Codul penal din 1969.
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării termenului de încercare prin comiterea unei alte infracțiuni și asupra consecințelor neachitării despăgubirilor stabilite în sarcina sa prin prezenta sentință până la expirarea termenului de încercare.
În baza art.12 din Legea 187/2012 raportat la art.71 alin.1,2 din Codul penal din 1969 se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal din 1969 iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța reține că victima infracțiunii, A. G., a formulat pretenții financiare în procesul penal în sumă totală de 14.500 lei din care 10.000 lei reprezintă daune morale. Partea civilă a invocat efectuarea unor cheltuieli cu tratarea leziunilor produse de inculpat dar și suferința fizică și psihică rezultată din acțiunea violentă a inculpatului.
Probele administrate în cauză confirmă doar o parte din pretențiile formulate, nefiind dovedite pretinsele cheltuieli efectuate cu refacerea stării de sănătate. A. G. a susținut că a efectuat cheltuieli în timpul perioadelor de spitalizare, cu procurarea medicamentelor, a alimentației speciale impusă în perioada de convalescență, cu plata oamenilor ce i-au lucrat în gospodărie. A mai precizat partea civilă că în urma loviturii aplicată de inculpat i-a fost distrus aparatul auditiv pe care îl purta de obicei și a cărui înlocuire a costat 1300 lei.
Din probatoriul dosarului nu rezultă că victima ar fi efectuat cheltuielile pretinse după cum nu rezultă nici existența unui raport de cauzalitate între fapta inculpatului și necesitatea achiziționării unui aparat auditiv. Martorii Patraș G. și M. S. au precizat că A. G. s-a aflat în imposibilitatea de a lucra în gospodărie o perioadă de timp însă aceste afirmații nu sunt suficiente pentru stabilirea cheltuielilor efectuate de victimă atâta timp cât din probe rezultă că în mod obișnuit aceasta plătea oameni pentru a-i lucra în gospodărie, având în vedere și vârsta sa de 73 ani.
Pentru acordarea daunelor materiale este necesar a se stabili care a fost prejudiciul cert și real suferit de partea civilă; ori, în prezenta cauză aceasta nu a probat care au fost sumele de bani cheltuite cu deplasările la spital, cu achiziționarea medicamentelor și a produselor necesare asigurării unei alimentații specifice. În lipsa unor probe care să confirme susținerile victimei referitoare la paguba suferită prin fapta inculpatului, instanța nu-i poate acorda daunele pretinse. Așa fiind, se va respinge cererea părții civile având ca obiect plata daunelor materiale în cuantum de 4500 lei.
În ce privește daunele morale solicitate, în cuantum de 10.000 lei, instanța consideră că sunt justificate. Prin lovirea părții civile în zona feței, lovitură care deși a fost singulară, a avut consecințe destul de grave, aceasta a avut de suferit în primul rând fizic. Pe lângă durerile inerente unui traumatism de asemenea natură, A. G. a suferit și o schimbare temporară a modului de viață, a fost în imposibilitatea de a duce o viață normală, de a se alimenta corespunzător și de a lucra în propria gospodărie. Mai mult, victima a fost spitalizată circa două săptămâni, a urmat tratament medicamentos și un program destul de îndelungat de recuperare. Aceste aspecte, ce rezultă din înscrisurile dosarului și din declarațiile martorilor, confirmă necesitatea acordării victimei a unei compensații financiare pentru suferințele produse de fapta inculpatului.
Raportat la cele menționate și la contextul în care s-a produs ., la atitudinea manifestată de victimă în cadrul incidentului violent, atitudine care nu a avut un rol provocator, instanța consideră că se impune acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei, conform cererii formulată de partea civilă A. G..
Temeiul juridic al acordării daunelor este art.25 din Codul de procedură penală, coroborat cu art.1357 și următoarele din Codul civil, texte ce obligă pe autorul unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu de a-l repara, chiar și în situația comiterii faptei din culpă.
Consecință a infracțiunii de vătămare corporală comisă de inculpatul I. C. este și producerea unor daune unităților medicale ce au asigurat asistență medicală victimei și care au asigurat transportul acesteia la spital. Este vorba de S. Județean de Urgență „Mavromati”, S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, S. C. de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași și Serviciul Județean de Ambulanță B., unități ce s-au constituit părți civile în procesul penal. Astfel, S. Județean de Urgență „Mavromati” B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 239,28 lei reprezentând cheltuielile făcute cu examinarea victimei care s-a prezentat la această unitate la 19 decembrie 2012), S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași a cerut să i se achite cheltuieli de spitalizare în cuantum de 1310,10 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R. calculată până la data plății integrale a prejudiciului, S. C. de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași a pretins cheltuieli de spitalizare în cuantum de 2484,39 lei iar Serviciul Județean de Ambulanță B. a solicitat suma de 987,20 lei reprezentând contravaloare transport și asistență medicală acordată victimei.
În calitate de autor al infracțiunii de vătămare corporală, infracțiune ce a avut drept consecință spitalizarea victimei, acordarea de îngrijiri medicale de către unitățile menționate, inculpatul I. C. urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor efectuate de părțile civile. Obligația de despăgubire este reglementată de art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, text în baza căruia inculpatul va fi obligat să achite părților civile enumerate mai sus sumele precizate cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală inculpatul datorează statului cheltuielile efectuate în cursul procesului care sunt în cuantum de 115 lei.
Pentru aceste motive,
În nule legii
HOTĂRĂȘTE
Condamnă pe inculpatul I. C. (fiul lui T. și E., născut la 19.04.1968 în ., domiciliat în satul Poiana, ., studii- 11 clase, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, CNP_) pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal din 1969 (infracțiune ce se regăsește în art.193 alin.2 din actualul Cod penal) cu aplicarea art.5 din Codul penal, art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În temeiul art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 5 luni, ce constituie termen de încercare potrivit art.82 din Codul penal din 1969.
În baza art.71 alin.1,2 din vechiul Cod penal, combinat cu art.12 alin.1 din Legea 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal anterior iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării termenului de încercare prin comiterea unei alte infracțiuni și a consecințelor neachitării despăgubirilor stabilite în sarcina sa prin prezenta sentință până la expirarea termenului de încercare.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. G. și obligă inculpatul I. C. să-i achite despăgubiri în sumă de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Obligă inculpatul să achite părții civile S. Județean de Urgență „Mavromati” B. cu sediul în mun. B., ., jud. B., suma de 239,28 lei cheltuieli de spitalizare.
Obligă inculpatul să achite părții civile Serviciul Județean de Ambulanță B. cu sediul în mun. B., ., jud. B., suma de 987,20 lei reprezentând contravaloare transport și asistență medicală acordată victimei.
Obligă inculpatul I. C. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în mun. Iași, Bulevardul Independenței nr.1, jud. Iași, cheltuieli de spitalizare în cuantum de 1310,10 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R. calculată până la data plății integrale a prejudiciului.
Obligă inculpatul să plătească părții civile S. C. de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, cheltuieli de spitalizare în cuantum de 2484,39 lei.
În temeiul art.274 din Codul de procedură penală obligă inculpatul I. C. va achita statului cheltuieli judiciare în sumă de 115 lei.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2014.
Președinte Grefier
Red. M.M
Tehnored. M.M
3 ex/03.06.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Hotărâre din... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
