Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 722/219/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA PENALĂ nr. 150/2014
Ședința publică de la 16 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T.
Grefier: D.-A. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror G. P.
Pe rol se află contestația formulată de către petentul condamnatul M. N., împotriva sentinței penale nr. 296 din data de 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria D., cauza având ca obiect cerere de liberare condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul-condamnat M. N., aflat în stare de arest, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Vomir-Bizo D., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, depune la dosarul cauzei un memoriu.
La interpelarea instanței, petentul-condamnat M. N., arată că își menține contestația formulată și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul petentului-condamnat arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul petentului condamnat solicită admiterea contestației formulate, cu consecința desființării sentinței penale nr. 296 din data de 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria D., și încuviințarea cererii de liberare condiționată.
În opinia sa, în analiza contestației trebuie avute în vedere prevederile Vechiului Cod penal, ținând cont de faptul că inculpatul execută un mandat de executare emis în cursul anului 2009. Instanța de fond a făcut o confuzie și a respins cererea de liberare condiționată, întemeindu-se pe dispozițiile art. 100 din Noul cod penal, în speță, legea mai favorabilă fiind reprezentată de dispozițiile art. 59 și urm. din Vechiul Cod penal.
Cu privire la cererea de liberare condiționată, solicită acordarea liberării condiționate condamnatului, întrucât, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de Comisia de Liberări Condiționate din cadrul Penitenciarului A., inculpatul se află la a doua amânare pe considerente precum antecedentele penale și conduita adoptată pe parcursul executării pedepsei.
Pe de altă parte, la fila 6 din dosarul instanței de fond, arată că la data de 28.02.2014 s-a întocmit o caracterizare condamnatului conform căreia, de la a doua analiză a Comisiei de Liberări Condiționate și până în prezent, condamnatul a avut un comportament corespunzător, nu a mai înregistrat abateri disciplinare, a participat la activități educaționale cum ar fi concursuri tematice și competiționale, dezbateri pe teme de culturalizare și activități moral-religioase.
Pe lângă fracția de pedeapsă prevăzută de lege care s-a executat, sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a se putea acorda liberarea condiționată. Faptul că inculpatul are antecedente penale este un aspect care nu va putea fi evitat în discuțiile privind cererea de liberare condiționată formulată de acesta. Instanța trebuie să țină cont și de conduita adoptată de inculpat pe parcursul executării pedepsei, întrucât dispozițiile art. 59 din vechiul Cod penal prevăd faptul că atât antecedentele penale, cât și comportamentul de care a dat dovadă inculpatul în penitenciar trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de liberare condiționată, în speță existând șanse mari ca acesta să se reintegreze în societate.
Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate ca neîntemeiată, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
Deși, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este criticabilă pe motiv că nu a analizat cererea de liberare condiționată în condițiile aplicării legii penale mai favorabile, care în opinia apărării este reprezentată de prevederile art. 59 din vechiul Cod Penal, totuși, pe fondul cauzei, soluția de respingere a cererii de liberare condiționată este corectă. Față de condițiile prevăzute de art. 59 Vechiul Cod Penal, deși inculpatul a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege de 2/3 din pedeapsă și a fost stăruitor în muncă, nu este îndeplinită cea de-a treia condiție referitoare la conduita acestuia, având în vedere că nu a dat dovezi de îndreptare a comportamentului și concluziile comisiei din procesul-verbal atașat la dosar.
Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Petentul-condamnat M. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației pentru a-și putea ajuta familia.
TRIBUNALUL,
Prin sentința penală nr. 296/14.04.2014 a Judecătoriei D. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea petentului M. N., născut la data de 02.09.1969, fiul lui N. și E., CNP_, deținut în Spital Penitenciar D., pentru liberare condiționată, deoarece petentul nu îndeplinește cumulativ cerințele art. 100 Cod penal executând pedeapsa în regim de maximă siguranță.
S-a stabilit termen de reiterare data de 05.09.2014 după care cererea poate fi reînnoită.
A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a stabilit onorariu pentru apărător din oficiu suma de 100 lei av. D. Stână D..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de petentul M. N., deținut în Penitenciar Spital D., acesta a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 92/2009 din 09.07.2009 a Judecătoriei Z. cu motivarea că îndeplinește cerințele legale în acest sens.
Având în vedere că petentul execută pedeapsa în regim de maximă siguranță s-a apreciat că acesta nu îndeplinește cumulativ cerințele art. 100 Cod penal, astfel că instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul M. N., solicitând admiterea contestației și liberarea sa condiționată în temeiul dispozițiilor vechiului Cod penal, mai favorabile.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor specificate în contestație și memoriile depuse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține că, într-adevăr, în ceea ce privește liberarea condiționată, Codul penal din 1969 este lege penală mai favorabilă deoarece prevede condiții mai puțin drastice de acordare a liberării condiționate, iar cererea petentului ar fi trebuit examinată prin prisma legii penale mai favorabile.
Astfel, art. 59 din Codul penal din 1969 prevede că după ce a executat 2/3 din durata pedepsei ce nu depășește 10 ani închisoare, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Examinându-se procesul verbal nr. B_ din 06.03.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului A., se constată că petentul a executat fracția de 2/3 din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 92/2009 a Judecătoriei Z. și că acesta nu a muncit în detenție, fără a se putea stabili cu exactitate din ce motiv nu a prestat muncă, motiv pentru care lipsa dovezilor privind motivul neîndeplinirii condiției stăruinței în muncă va duce la neluarea în considerare a acestui criteriu la analiza cererii.
În ceea ce privește disciplina și dovezile temeinice de îndreptare constatăm din anexa la procesul verbal ce conține caracterizarea comportamentului petentului în detenție că acesta a fost sancționat disciplinar de 8 ori, fără ca vreuna dintre sancțiuni să fi fost anulată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate sau să fi fost ridicată prin recompensare și că nu a fost recompensat nici măcar o dată în toată perioada de executare a pedepsei. Este adevărat că de aceste sancțiuni a ținut cont Comisia atunci când a stabilit prima amânare cu un an a rediscutării cererii de liberare condiționată, însă nu este mai puțin adevărat că petentul a avut la dispoziție un an, din 07.03.2013 și până la 06.03.2014, în care putea să dea dovezi temeinice de îndreptare și să primească recompense.
Totodată, antecedentele penale ale petentului sunt extrem de numeroase, având 8 condamnări anterioare celei pe care o execută, toate pentru furt calificat, fiind multirecidivist, a mai fost liberat condiționat de cel puțin 3 ori și de fiecare dată a reluat comportamentul infracțional fiind condamnat la pedepse din ce în ce mai mari, ultima de 8 ani și 6 luni închisoare. De asemenea, se observă că pedeapsa în executarea căreia se află petentul a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ceea ce înseamnă că petentul a „progresat” de la furtul fără violență la cel cu violență, împrejurare care determină concluzia finală a instanței că nu se impune liberarea condiționată și că termenul de reanalizare a cererii, după data de 05.09.2014, este unul judicios.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b din Codul de procedură penală se va respinge ca nefondată contestația formulată de petent cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală respinge contestația formulată de petentul condamnat M. N., fiul lui N. și E., născut la data de 02.09.1969, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 296/14.04.2014 a Judecătoriei D..
În baza art. 272 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu - av. Vomir-Bizo D..
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă petentul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. D. A. T.
Red. 4 ex./S.T./D.M.
Jud.fond: S. R.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 417/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
