Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 596/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 596/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-08-2014 în dosarul nr. 4297/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ nr. 596/2014
Ședința publică de la 8 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T.
Grefier: D. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale formulată de contestatorul condamnat M. I., cauza având ca obiect contestație la executare privind aplicarea legii mai favorabile, conform art. 23 din Legea de aplicare a Codului de Procedură Penală.
Cererea se examinează fără citarea persoanei condamnate și fără participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei copia fișei de evaluare, copiile mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 160/211 emis de Tribunalul A., nr. 740/2005 și nr. 2625/2003 emise de Judecătoria Târgu M., nr. 461/1998 emis de Tribunalul Hunedoara, copiile sentințelor penale nr. 139/2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul A. și nr. 1982/2002 pronunțată în dosarul nr._/R/2001 de Judecătoria Târgu M., extras din dispozitivul sentinței penale nr. 535/2005 pronunțată în dosarul nr._/2004 de Judecătoria Târgu M., extras din decizia nr. 552/R/2003 pronunțată în dosarul nr. 670/2003/P de Curtea de Apel Târgu M., copia minutei sentinței penale nr. 275/1998 pronunțată în dosarul nr. 2176/1998 de Tribunalul Hunedoara și copia minutei deciziei penale nr. 8/A/1999 pronunțată în dosarul nr. 4834/1998 de Curtea de Apel Alba Iulia.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
TRIBUNALUL,
Prin sesizarea înregistrată sub dosar nr._ a Tribunalului Cluj Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul G. în conformitate cu HG 836/2013 a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnatului M. I., fiul lui P. și S., născut la data de 10.01.1973, deținut în Penitenciarul G., respectiv a pedepsei de 10 ani 1 lună și 22 zile închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 139/04.04.2011 a Tribunalului A..
În probațiune s-au depus copia fișei de evaluare, copiile mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 160/211 emis de Tribunalul A., nr. 740/2005 și nr. 2625/2003 emise de Judecătoria Târgu M., nr. 461/1998 emis de Tribunalul Hunedoara, copiile sentințelor penale nr. 139/2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul A. și nr. 1982/2002 pronunțată în dosarul nr._/R/2001 de Judecătoria Târgu M., extras din dispozitivul sentinței penale nr. 535/2005 pronunțată în dosarul nr._/2004 de Judecătoria Târgu M., extras din decizia nr. 552/R/2003 pronunțată în dosarul nr. 670/2003/P de Curtea de Apel Târgu M., copia minutei sentinței penale nr. 275/1998 pronunțată în dosarul nr. 2176/1998 de Tribunalul Hunedoara și copia minutei deciziei penale nr. 8/A/1999 pronunțată în dosarul nr. 4834/1998 de Curtea de Apel Alba Iulia
Analizând actele depuse la dosar instanța constată că prin Sentința penală nr. 139/04.04.2011 a Tribunalului A. s-a adăugat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evadare restul rămas de executat din pedepse anterioare de 9 ani 1 lună și 22 zile închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 10 ani 1 lună și 22 de zile închisoare. Executarea acesteia a început la data de 05.10.2010 fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 160/27.04.2011, în execuție.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Astfel, prin Sentința penală nr. 139/2011 a Tribunalului A. petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prev. de art. 269 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal, în baza art. 269 alin. 3 din Codul penal la această pedeapsă adăugându-se restul de 9 ani 1 lună și 22 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 535/2005 a Judecătoriei Târgu M.. Infracțiunea de evadare prev. de art. 269 alin. 1 din Codul penal din 1969 are corespondent în infracțiunea de evadare prev. de art. 285 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă prevăzută este de 3 ani închisoare, neimpunându-se în consecință reducerea acesteia. Potrivit art. 285 alin. 4 din Codul penal pedeapsa stabilită pentru evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării, la fel ca și potrivit dispozițiilor Codului penal anterior, prin urmare nici sub acest aspect nu se impune modificarea pedepsei.
Restul de 9 ani 1 lună și 22 de zile provine din Sentința penală nr. 535/07.04.2005 a Judecătoriei Târgu M. prin care s-au contopit pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1982/2002 a Judecătoriei Târgu M. și Sentința penală nr. 275/1998 a Tribunalului Hunedoara.
Prin Sentința penală nr. 1982/2002 a Judecătoriei Târgu M. M. I. a fost condamnat la pedepsele de:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 cu aplic. art. 13 și art. 37 lit. a din Codul penal ce are corespondent în art. 224 alin. 2 cu aplic. art. 6 și art. 41 alin. 1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă este de 3 ani închisoare, prin urmare nu se impune reducerea ei
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 ce are corespondent în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă este de 3 ani închisoare, deci nu se impune reducerea ei
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal ce are corespondent în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d cu aplic. art. 41 alin.1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă este de 5 ani închisoare, fără a se impune reducerea ei
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 ce are corespondent în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă este de 3 ani închisoare, fără a se impune deci reducerea ei.
Pedepsele au fost contopite fiecare cu restul rămas de executat de 385 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1242/12.12.1996 a Judecătoriei Petroșani ca urmare a revocării liberării condiționate, iar la final au fost contopite toate rezultantele provizorii de 2 ani, 3 ani, 3 ani și 3 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Instanța constată că potrivit art. 104 din Codul penal în caz de comitere a unei infracțiuni după liberarea condiționată, în interiorul termenului de supraveghere, se revocă liberarea condiționată, iar contopirea se face potrivit regulilor de la recidivă sau pluralitate intermediară. Condamnatul era recidivist, deci restul de 385 zile închisoare ar trebui adăugat la fiecare dintre cele 4 pedepse potrivit legii noi. D. urmare nu se impune modificarea pedepselor rezultante parțiale și de altfel nici a rezultantei finale, deoarece s-ar îngreuna situația condamnatului, conform dispozițiilor art. 39 din Codul penal actual care prevede obligativitatea aplicării unui spor de 1/3 din pedepsele rămase de contopit după aplicarea pedepsei celei mai grele.
Prin Sentința penală nr. 275/1998 a Tribunalului Hunedoara M. I. a fost condamnat la pedepsele de:
- 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 lit. d din Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal ce are corespondent în legea nouă în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 lit. d cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă este de 25 ani închisoare, deci superioară celei aplicate condamnatului, fără a se impune reducerea ei. În cauză s-a aplicat și o pedeapsă complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b
- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 ce are corespondent în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal pentru care maximul prevăzut de legea nouă este de 10 ani închisoare, fără a se impune reducerea ei
- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 ce are corespondent în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal pentru care maximul prevăzut de legea nouă este de 10 ani închisoare, fără a se impune reducerea ei
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 ce are corespondent în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 7 ani închisoare, deci nu se impune reducerea ei
- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 din Codul penal ce are corespondent în infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 din Codul penal pentru care pedeapsa maximă este de 2 ani închisoare, fără a se impune reducerea ei
- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. f din Codul penal, în forma anterioară modificării Codului penal din 1969 prin Legea nr. 169/2002, cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 ce are corespondent în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 lit. f din Codul penal pentru care pedeapsa maximă este de 10 ani închisoare, fără a se impune reducerea ei.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani, în total 22 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, care a fost contopită cu restul de 385 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1242/12.12.1996 a Judecătoriei Petroșani, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969.
Așa cum am menționat mai sus, dacă s-ar contopi pedepsele de mai sus conform regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzute de legea nouă, atunci pedeapsa aplicabilă condamnatului ar fi fost mai mare decât cea de 22 ani închisoare, respectiv ar fi fost de 28 ani și 4 luni închisoare (20 ani + 1/3 din 6 ani + 6 ani + 8 ani + 3 ani +2 ani).
Prin Sentința penală nr. 535/26.04.2005 a Judecătoriei Târgu M. s-au contopit pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1982/2002 a Judecătoriei Târgu M. și Sentința penală nr. 275/1998 a Tribunalului Hunedoara în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare fără a se adăuga însă pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal aplicată pe lângă infracțiunea de omor deosebit de grav. În aceste condiții, atunci când Tribunalul A. a calculat restul rămas de executat din pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 535/2005 a Judecătoriei Târgu M. nu avea cum să preia pedeapsa complementară astfel că ea, din eroare, nu mai este executabilă.
Comisia din cadrul Penitenciarului G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul reducerii duratei pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal de la 6 la 5 ani. Însă, dacă această pedeapsă complementară nu este executabilă pentru că a fost „pierdută” cu ocazia efectuării contopirilor succesive, instanța nu are cum să o modifice în temeiul art. 6 alin. 6 din Codul penal.
D. urmare, având în vedere cele mai sus arătate, constatând că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei în executarea căreia se află condamnatul M. I., se va respinge ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G. în ce privește pe condamnatul M. I..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 respinge contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului G. în ce privește pe condamnatul M. I., fiul lui P. și S., născut la data de 10.01.1973, deținut în Penitenciarul G., aflat în executarea pedepsei de 10 ani 1 lună și 22 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 139/04.04.2011 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin neapelare.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. D. A. T.
Red. S.T. /18.09.2014/5 ex.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 150/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
