Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 292/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 21598/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 292/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. N. B.
JUDECĂTOR L. F.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de intimata B. L. D. împotriva sentinței penale nr.750 din 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al intimatei B. L., av.B. T. V. în substituirea av. titular G. D. R., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror R. M. G..
Procedura d ecitare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, pune în discuția părților recalificarea căii de atac din contestație în apel, având în vedere faptul că, raportat la obiectul cauzei, Legea 302/2004 nu prevede o cale de atac expresă, deci disp. art.425/1 C.p.p. nu sunt aplicabile în speță, întrucât, calea de atac a contestației trebuie să fie expres prevăzută de lege și având în vedere disp. art.6 din C.E.D.O. care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil și la un recurs efectiv, în speță sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia căilor de atac.
Apărătorul ales al intimatei B. L. arată că, nu are nimic împotriva recalificării căii de atac din contestație în apel, însă, așa a interpretat personal, dispozițiile Legii 302/2004 și nici practica nu este pe deplin conturată în acest sens, deoarece, a reținut că, sentința atacată este fără cale de atac, însă, a avut în vedere o altă sentință care prevedea calea de atac a contestației.
Reprezentanta Ministerului Public arată că, este de acord cu recalificarea căii de atac din contestație în apel, sesn în care apreciază că, se impune aplicarea dispozițiilor de drept comun, astfel că, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și, în consecință, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj.
Deliberând, instanța dispune recalificarea căii de atac din contestație în apel și dispune reîntregirea completului de judecată cu judecătorul aflat pe lista serviciului de permanență, respectiv doamna judecător L. F..
Totodată, acordă cuvântul părților asupra excepției invocate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și, în consecință, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj.
Apărătorul ales al intimatei solicită admiterea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 750/20.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N. în temeiul art. 240 rap. la art. 239 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată a fost admisă cererea formulată de autoritatea germana OFICIUL FEDERAL PENTRU JUSTIȚIE de recunoaștere și executare a deciziei pronunțate la data de 05.11.2012 definitivă la data de 29.01.2013 de către GUVERNUL SUABIEI număr de referința Rvs-SG23-3603.1-1/488 cu privire la intimata B. L. D., născută la data de 13.10.1968 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, domiciliată în mun. Cluj-N., .. 6 ., CNP_.
S-a recunoscut decizia pronunțată de OFICIUL FEDERAL PENTRU JUSTIȚIE la data de 05.11.2012 definitivă la data de 29.01.2013 prin care numita B. L. D. a fost obligată la plata unei sancțiuni financiare în cuantum total de 1000 euro din care s-a achitat suma de 780 euro și a unor cheltuieli de judecată/procedură în cuantum de 53, 30 euro și în temeiul art. 242 alin. 2 din Legea 302/2004 republicată dispune schimbarea sumei totale 273,50 euro ( 220 + 53, 50) în moneda statului de executare la cursul valutar de la data pronunțării hotărârii stabilind suma de 1236,4661 ron .
În temeiul art. 247 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus comunicarea către autoritatea judiciară competentă a statului emitent a modului de soluționare a sesizării formulate și a executării hotărârii pronunțate de respectiva instituție.
În temeiul articolului 246 aliniat 2 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 16 septembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. dosar_ cererea formulată de către autoritatea germană Oficiul Federal pentru Justiție de recunoaștere și executare a deciziei de impunere pronunțată la data de 05.11.2012 definitivă la data de 29.01.2013 de către Guvernul Suabiei număr de referință Rvs-SG23-3603.1-1/488 cu privire la intimata B. L. D., născută la data de 13.10.1968 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, domiciliată în mun. Cluj-N., .. 6 ., CNP_.
În probațiune au fost depuse la dosarul penal certificatul prevăzut în art. 235 din Legea nr. 302/2004 în limba germană și traducerea în limba română ( f. 7-17, 17- 29 ) și decizia de impunere în limba germana( f. 30-32 ).
La data de 29 ianuarie 2014 prin serviciul registratura al instanței intimata a depus la dosar note de ședința prin care a solicitat respingerea solicitării autorității germane de recunoaștere și executare a decizie pronunțate la data de 05.11.2012 întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare atât la momentul încheierii procesului verbal cat și la momentul deciziei contestate.
Astfel s-a arătat în esența ca asupra persoana căreia i-a încredințat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ numitul R. E. D. și care a fost oprit în trafic s-au exercitat presiuni în sensul achitării sumei de 780 euro, procesul verbal de sancționare a fost comunicat în mod direct șoferului cu toate ca a fost sancționata intimata ca proprietar al autovehiculului și nu i-au fost niciodată comunicate informații cu privire la dreptul de a ataca decizia și termenele în care poate să o facă.
De asemenea intimata a mai făcut referire și la împrejurarea că certificatul a fost completat în mod greșit atâta timp cât s-a învederat ca s-a făcut deja o plată parțiala în cuantum de 680 euro deși în realitate s-a achitat o suma de 780 euro.
S-au invocat prevederile art. 241 alin.2 lit.f pct.i din Legea nr. 302/2004 care prevăd posibilitatea autorității judiciare romane de executare sa refuze sa recunoască și sa execute hotărârea.
Instanța a încuviința proba cu înscrisuri în cadrul căreia intimata a mai depus la dosar proces verbal referitor la depunerea unei garanții ( f. 45) dar și relații statului solicitant cu privire la modalitatea de completare a certificatului comunicate la data de 19 mai 2014 ( f. 81-82, 83, 84, 87-88, 93-95).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin decizia pronunțată la data de 05.11.2012 definitiva la data de 29.01.2013 de către GUVERNUL SUABIEI număr de referința Rvs-SG23-3603.1-1/488 numita B. L. a fost condamnată pentru săvârșirea contravenției prevăzută și pedepsită în conformitate cu prevederile paragrafelor 61 alin.1 nr. 1; alin.1 nr. 3, 9 alin.1 nr. 3, 42 și 52 din Legea germană a transportului de persoane constând în aceea ca în data de 30 05 2012, în calitate de administratoare a firmei Emilux Bistro SRL a dispus efectuarea unei curse de linie transfrontaliera din România cu tranzit prin Germania înspre Belgia cu un autovehicul având nr. de înmatriculare_ fără a poseda aprobările corespunzătoare valabile, vehiculul menționat transporta 8 calatori în cadrul unei activități comerciale din România în Germania respectiv Belgia fiind controlat în parcarea Zusmarshausen aflat pe autostrada A8 în direcția Stuttgard în secțiunea 300 la km 0679, la plata sancțiunii în cuantum de 1000 Euro și 53, 50 euro cheltuieli de procedură.
La data 16-09-2013 autoritățile germane au formulat o cerere de asistență internațională în materie penală reglementată în România în cadrul Secțiunii a 4-a (art.233-247 ) din Legea nr. 302/2004 – recunoașterea privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.
Așadar cererea pedinte are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a sancțiunii pecuniare aplicată de autoritatea germana cetățeanului român B. L. în cadrul procedurii reglementate în dispozițiile Secțiunii a 4-a - Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaționala în materie penală, secțiune ce conține dispoziții privind cooperarea cu statele membre al Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, instanța de judecată fiind obligată a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiilor art. 233-247 din lege.
Trecând așadar la verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea și punerea în executare a sancțiunii pecuniare aplicată de autoritățile germane intimatei instanța statului de executare a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 233 alin.1 și 2 pct.1 lit.c ) atâta timp cât s-a solicitat recunoașterea unei hotărâri luate de către o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care potrivit legislației statului emitent constituie o încălcare a normelor legale, dar și de art. 239 alin.1 pct. 33 și alin.2 din același act normativ.
Cu valoare de principiu instanța statului de executare a reținut că din perspectiva prevederilor art. 240 alin.1 din Legea nr. 302/2004 autoritățile judiciare romane de executare recunosc fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia cu excepția cazului în care constata că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute de art. 241.
Astfel, autoritățile judiciare române de executare pot refuza să recunoască și să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul ( prevăzut la anexa nr. 3), dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea( art. 241 alin.1).
(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea și dacă se stabilește că:
a) împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancționată:
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau
(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:
- aceasta a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
- aceasta, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
- după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, deși i s-au adus la cunoștință în mod expres procedurile inițiate împotriva sa și posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunțat în mod expres la dreptul la o procedură orală și a indicat că nu contestă cauza;
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
Motivele invocate de către intimata pentru nerecunoașterea deciziei de impunere pronunțata de autoritățile statului emitent nu se circumscriu ipotezelor avute în vedere de dispozițiile art. 239 și art. 240 din Legea nr. 302/2004 atâta timp cât din decizia de impunere dar și certificatul completat conform art. 235 alin.2 rezultă fără putință de tăgadă că intimata a fost sancționată în conformitate cu legislația statului emitent în calitate de reprezentant legal al . pentru fapta comisa de prepusul sau, fiind de asemenea informată, în conformitate cu legislația interna cu privire la dreptul sau de a contesta cauza și de termenul unei asemenea cai de atac, în speță fiind vorba despre o procedură scrisă în fața statului solicitant, motiv pentru care nu a avut loc o dezbatere judecătorească.
De asemenea potrivit relațiilor comunicate de către statul emitent la data de 16 mai 2014 ( f. 83, f.84) procedura contravenționala care s-a aplicat în cazul de față a fost o procedură scrisă, fără dezbateri orale, persoana în cauza având osibilitatea de introducere a căii de atac în termen de două săptămâni de la comunicarea deciziei de constatare și sancționare, decizie care a conținut și instruirea referitoare la introducerea caii de atac, cu indicații privind respectarea termenului de introducere și a cerințelor formale.
În acest sens verificând conținutul deciziei de impunere instanța statului de executare a reținut că constatarea și sancționarea contravenției s-a făcut în prezenta martorilor Ciumafaia Olivian, Bumu S., B. E., V. V., B. V., B. M., R. E. D., și cuprinde mențiunile referitoare la căile de atac, termenele prevăzute de lege de exercitare a acestora i momentul rămânerii definitive și executorii a acesteia, iar comunicarea s-a făcut cu confirmare de primire la sediul social al societății situat în mun. Cluj-N., . .-95).
Pentru argumentele mai sus expuse instanța nu apreciază că în cauza s-a adus atingere dreptului la apărare al intimatei care s-a bucurat de drepturile recunoscute și garantate de legislația statului emitent.
Este adevărat că din procesul verbal referitor la depunerea unei garanții încheiat la data de 30.05.2012 de către organul constatator aparținând statului solicitant rezulta că s-a achitat suma de 780 euro în numerar însă în cuprinsul deciziei de impunere și a certificatului emis conform acesteia se face referire la suma de 680 euro, însă aceasta împrejurare nu este de natura să afecteze valabilitatea actelor emise de autoritățile germane, neputând aprecia astfel că certificatul este unul incomplet ( f. 45).
Concluzionând, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile impuse pentru recunoașterea deciziei de impunere pronunțată în străinătate nefiind incident nici unul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare, în temeiul art. 240 rap. la art. 39 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată a admis cererea formulată de autoritatea germana Oficiul Federal pentru Justiție de recunoaștere și executare a deciziei pronunțate la data de 05.11.2012 definitivă la data de 29.01.2013 de către Guvernul Suabiei număr de referinta Rvs-SG23-3603.1-1/488 cu privire la intimata B. L. D., născută la data de 13.10.1968 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, domiciliată în mun. Cluj-N., .. 6 ., CNP_.
A fost recunoscută decizia pronunțată de Oficiul Federal pentru Justiție la data de 05.11.2012 definitiva la data de 29.01.2013 prin care numita B. L. D. a fost obligată la plata unei sancțiuni financiare în cuantum total de 1000 euro din care s-a achitat suma de 780 euro și a unor cheltuieli de judecată/procedură în cuantum de 53, 30 euro și în temeiul art. 242 alin. 2 din Legea 302/2004 republicată dispune schimbarea sumei totale 273,50 euro ( 220 + 53, 50) în moneda statului de executare la cursul valutar de la data pronunțării hotărârii stabilind suma de 1236,4661 ron.
În temeiul art. 247 din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus comunicarea către autoritatea judiciară competentă a statului emitent a modului de soluționare a sesizării formulate și a executării hotărârii pronunțate de respectiva instituție.
În temeiul articolului 246 aliniat 2 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație B. L. D., solicitând admiterea acesteia, desființarea hotărârii atacate și soluționarea cauzei.
În motivare arată că, soluția atacată este nelegală, întrucât, cu ocazia întocmirii procesului de contravenție și al emiterii deciziei prin care i se imputa obligația plății sumei de 1.053,3 Euro de către autoritățile germane, sus-numitei i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a recunoscut caracterul necorespunzător al deciziei emise de autoritățile germane, nedând eficiență disp. art. 241 al.1teza a-II-a din Legea 302/2004, care-i oferă facultativ posibilitatea nerecunoașterii hotărârii străine, în situația mai sus menționată.
Totodată, sus-numita a invederat faptul că, a fost sancționată contravențional de către autoritățile germane în calitate de proprietar al autoturismului, deși nu a fost de față, procesul verbal întocmit cu ocazia constatării contravenției fiind comunicat în mod direct șoferului, o altă persoană.
Procesul verbal nu i-a fost comunicat, nefiindu-i comunicat nici faptul că, poate ataca decizia care i se impută și nici termenul în care poate face acest lucru.
Tribunalul constată că, potrivit disp. art.38 al.2 C.p.p., curțile de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite excepția de necompetență materială pusă în discuția părților la termenul din data de 24.09.2014, iar pe cale de consecință, în baza art.50 C.p.p., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
În baza art. 275 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția.
În baza art.50 C.p.p., declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
În baza art. 275 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2014.
Președinte Judecător
I. N. B. L. F.
Grefier
L. B.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
28.10.2014
Jud.fond: T. L. Ivascu
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 46/2014.... → |
|---|
