Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 46/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 25878/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Cod operator cu caracter personal:3184
DECIZIA PENALĂ NR. 46/2014
Ședința publică din 23.04.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. B.
Judecător: A. – L. I.
Grefier: A. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul apelant T. L. și partea vătămată-apelantă M. D., împotriva sentinței penale nr.543 din 30.04.2013 a Judecătoriei Cluj-N. privind și pe părțile civile C. C. MAXILO-FACIALĂ II, S. DE AMBULANȚĂ AL JUDEȚULUI CLUJ și S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 09.04.2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când, instanța, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2014 și 23.04.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că prin sentința penală nr. 543/30.04.2014 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 181 alin. 1 C.P. a fost condamnat inculpatul T. L., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În temeiul art. 36 alin.1 lit.a) CP rap la art. 33 alin.1 lit.a) C.P. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății de față este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr. 1805/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 19.12.2011.
În temeiul art. 85 alin. 1 C.P. s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de an închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1805/07.12. 2011 a Judecătoriei Aiud și s-au contopit cele două pedepse inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare .
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 C.P. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit.b) C.P. ca pedeapsă accesorie, pe durata prev. de art.71 alin.2 C.P.
În temeiul art.86/1 alin.1 și 2 C.P. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86/2 alin.1 C.P. care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art.86/3 alin.1 raportat la art.86/1 C.P. s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare stabilit, care vor fi aduse la îndeplinire de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj:
a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj ori de câte ori va fi solicitat la termenele fixate în acest sens de către serviciu;
b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.359 CPP raportat la art.86/4 C.P. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere, prevăzute de art.83 și art.84 C.P. în situația Comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neexecutarea cu rea credință a obligațiilor civile, atenționare ce va fi comunicată în scris inculpatului.
În temeiul art.359 alin.1 teza II și alin.2 C.P.P. s-a comunicat în scris inculpatului măsurile de supraveghere la care este supus.
S-a pus în vedere S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj să anunțe instanța de executare în caz de sustragere a inculpatului de la măsurile de supraveghere dispuse.
În temeiul art.71 alin.5 C.P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 14 rap la art. 346 C.P.P. cu referire la art. 1357, 1381, 1391 Noul C.Civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea vătămată M. D., cu domiciliul în mun. Cluj-N., .. 20 jud. Cluj și reședința în mun. Cluj-N., . . și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de 5000 Ron cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 rap la art. 346 C.P.P. cu referire la art. 1357 și art. 1392 Noul C. Civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 119-120 din OUG nr.92/2003 s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de S. C. Județean de Urgență Cluj, cu sediul în mun. Cluj-N., .-5 jud.Cluj și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 3151, 55 lei cu titlu de despăgubiri civile și a majorărilor de intârziere calculate asupra debitului principal de la data de 06.12.2011și până la data achitarii integrale a debitului.
În temeiul art. 14 și 15 rap la art. 346 C.P.P. s-a respins ca tardiv formulată acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de S. De Ambulanță al Județului Cluj cu sediul în mun. Cluj-N. . jud. Cluj.
În temeiul art.3, 4 alin.1 lit.b) și art.7 rap. la pct. 7 din Anexa parte integrantă din Legea nr.76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul T. L., fiul lui I. și M., născut la data de 27.07.1959, în ., cu domiciliul în mun. Aiud, .. B7, ., și ffl în localitatea J. de Mijloc nr. 212 B . jud. Cluj, cetățean român, pensionar, cu antecedente penale, CNP_, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 Ron cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 190 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea martorei T. A. M. a sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de aceasta pe parcursul procesului penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emis în dosar nr._/P/2011 la data de 02.11.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ la data de 07.11.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului T. L. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 alin.1 Cod Penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de sesizare al instanței sub aspectul învinuirii, că în data de 28.11 2011 a aplicat părții vătămate M. D. mai multe lovituri cu pumnul în zona fetei în urma cărora aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 22-25 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea vătămată. Astfel, partea vătămată a solicitat, în esență, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece este una prea mică față de gravitatea faptei comise, iar pe latură civilă obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri majorate, care să repare prejudiciul moral suferit, având în vedere traumele suferite, urmele agresiunii, care se fac simțite și în prezent.
Din partea inculpatului, a venit solicitarea de repunere în termen a apelului declarat, pe care el susține că l-a declarat în termenul legal, iar pe fond susține a se dispune achitarea sa de sub orice învinuire, pentru că nu ar fi comis fapta imputată, incidentul dintre părți nu a fost provocat de către el, iar pretențiile bănești ale părții civile sunt exagerate și total nejustificate.
Analizând apelurile declarate în cauză, tribunalul apreciază că nu se impune repunerea în termen a apelului declarat de către inculpat, ca atare va pronunța soluția respingerii ca tardiv a apelului acestuia. Aceasta deoarece nu este dovedită solicitarea de repunere în termen a căii de atac. Sentința atacată cu apel a fost pronunțată la data de 30.04.2013, cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat. Aceasta înseamnă că până la data de 10 mai 2013 putea introduce în termen apelul său, însă data declarării apare ca fiind 14 mai 2013, adică cu depășirea termenului legal.
În ceea ce privește apelul declarat de către partea vătămată M. D., această cale de atac este fondată în parte, adică sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul T. L. și a laturii civile.
Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt și care a fost probată de către organul de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificat medico legal, planșe foto, declarații martori și declarații învinuit. În cursul urmării penale inculpatul T. L. nu a recunoscut comiterea faptei arătând că doar a împins-o pe partea vătămată într-un gest de apărare și nu i-a aplicat nici o lovitura cu pumnii. Instanța de fond a reaudiat inculpatul T. L., declarația acestuia fiind consemnata și atașată la dosar, iar în cursul cercetării judecătorești a audiat partea vătămată M. D. și a încuviințat proba testimonială în cadrul căreia a audiat martorii T. A. M., Treitli T. și Teocan R. A., precum și proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penal și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul T. L. și partea vătămată M. D. au avut o relație și au locuit împreună în locuința mamei părții vătămate situată în mun. Cluj-N., . ., începând cu luna septembrie 2011. În data de 28.11.2011, inculpatul s-a hotărât să se mute din acea locuință, solicitându-i ajutorul în acest sens, prietenei sale (care ulterior i-a devenit soție) martora T. (P. Jorsau) A. M..
Astfel, în acea zi, în jurul orei 0715 - 0745, pe fondul discuțiilor contradictorii referitoare la părăsirea locuinței de către inculpat, respectiv încercarea părții vătămate de a-l împiedica să părăsească locuința, acesta din urmă a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnul în zona feței și apoi a plecat însoțit de martora.
După ce inculpatul și martora T. au părăsit locuința, partea vătămată a rămas în stare de inconstiență, după care în jurul orei 09, 50, a apelat serviciul de urgență 112. La domiciliul acesteia s-a prezentat martora Teocan R. A. care făcea parte din cadrul Serviciului de A. Privat . care a și acordat primul ajutor părții vătămate. Astfel potrivit declarațiilor martorei în momentul în care a ajuns în jurul orei 10 ,00 la locuinta părții vătămate aceasta a fost cea care i-a deschis usa și a obervat ca prezenta o hemoragie nazala și hematoame faciale. I-a acordat acesteia primul ajutor după care a fost transportată la S. Municipal Cluj-N.. Ulterior a fost internată în cadrul secției C. Maxilo-Facială II în perioada 28.11._11,la externareavând diagnosticul principal „fractură a oaselor nazale - traumatism maxilo-facial prin agresiune...fractură sinus maxilar stâng cu înfundare....disjuncție malară stanga cu fracturi în două puncte... hematoame periorbitare bilateral...”
Totodată, acesteia i s-a eliberat la data de 05.12.2011 certificatul medico-legal nr.7523/I/a/1785 din care în mod indubitabil mecanismul activ de producere a leziunilor care s-au putut produce prin lovire cu un obiect dur și care au necesitat pentru vindecare 22-25 zile de îngrijiri medicale.
Fată de ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal instanța de fond a apreciat că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod Procedură penală și art.66 Cod Procedură Penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă parțial din propriile declarații ale inculpatului T. L. care a recunoscut contactul fizic cu partea vătămată, plângerea și declarațiile părții vătămate M. D., certificatul medico-legal nr.7523/I/a/1785 eliberat de IMLCluj-N., declarațiile martorilor Teocan R. A. și Treitli T. dar și parțial declarațiile martorei martora T. ( P. Jorsau) A. M. care nu a negat comiterea de către inculpat de acte de violență, dar care desigur prin prisma relației personale avute cu inculpatul a încercat să le minimalizeze, putând concluziona astfel pe baza unor probe certe că inculpatul a fost cel care în dimineața zilei de 28.11.2011 a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii în zona feței ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-25 zile de îngrijiri medicale.
În drept,fapta inculpatului T. L. care, în data de 28.11.2011 în jurul orei 07,30 a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței părții vătămate M. D. cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-23 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, p.p.de art.193 al.2 NCP cu art.5 NCP, față de vechea încadrare juridică stabilită de către instanța de fond și anume infracțiunea de vătămare corporală, p.p.de art.181 al.1 C.penal din 1969, prin schimbarea încadrării juridice.
În procesul de individualizare și dozare a sancțiunii ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța a avut în vedere în mod plural criteriile de individualizare, fără însă a acorda prioritate vreunuia dintre ele în detrimentul celuilalt, respectiv limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator (închisoarea de la 6 luni la 5 ani ), gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat ca fiind unul mediu spre ridicat, însă suficient ca fapta să constituie infracțiune, pericol social decurgând din modul și mijloacele de comitere a faptei și valoarea socială ocrotita de norma de incriminare, inculpatul prin atitudinea sa agresiva săvârșita în locuința părții vătămate în care locuise și acesta a cauzat în mod indubitabil suferințe fizice de o mare intensitate acesteia ( 22-23 zile de îngrijiri medicale ) și mai ales indignare din partea părții vătămate persoana de sex feminin, persoana infractorului cunoscută fără antecedente penale la data comiterii faptei dar mai ales atitudinea inculpatului manifestata în primul rând asupra victimei, întrucât după aplicarea loviturilor cu pumnii a lăsat victima în tare de inconștienta și a părăsit domiciliul acesteia nemanifestând nici un regret față de fapta comisă dar și orice lipsa de empatie față de aceasta în condițiile în care relațiile dintre cei doi fuseseră pentru o lungă perioadă de timp, relații de amiciție și chiar concubinaj, și în doilea rând față de organele judiciare, prin conduita sa procesuală inculpatul încercând să îngreuneze activitatea de urmărire penală dar și cea de judecată.
Pentru considerentele anterior expuse, reținând că fapta există, a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul T. la pedeapsa de 10 luni închisoare apreciind că aceasta corespunde sub aspectul naturii și al cuantumului aplicat scopului coercitiv, sancționator și preventiv (o sancțiune cu caracter administrativ sau pedeapsa amenzii nefiind suficiente și îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, atâta timp cât sancțiunile anterioare aplicate nu au fost în măsură să corijeze comportamentul social al acestuia.
În privința modalității de executare a pedepsei finale luând în considerare vârsta și împrejurările personale care îl pot face pe inculpat să conștientizeze semnificația faptei sale, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului și executarea pedepsei în regim de detenție, însă cu impunerea în sarcina acestuia a unor măsuri de supraveghere de natură a controla conduita viitoare a inculpatului și corijarea în totalitate a comportamentului acestuia sens în care în temeiul art.86/1 alin.1 și 2 Cod Penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86/2 alin.1 Cod Penal, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Bineînțeles cu prevederile corespunzătoare la obligațiile ce decurg de aici, pentru că operează principiul legii penale mai favorabile, iar instanța de control judiciar apreciază că modalitatea de executare a pedepsei stabilite de către prima instanță se încadrează acestor cerințe. Pe cale de consecință, nu vor fi luate în calcul solicitările părții vătămate din apelul său, în sensul stabilirii unei pedepse mai aspre sau cele ale inculpatului, în sensul achitării sale.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, în raport de situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a apreciat că sunt realizate cerințele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului întrucât prin fapta comisă de acesta a fost produs părții vătămate un prejudiciu nepatrimonial ce se impune a fi reparat. Astfel raportat la împrejurările reale în care fapta a fost comisă umilința la care partea vătămată a fost supusă în condițiile în care inculpatul, persoana care locuia împreună cu aceasta a agresat-o fizic aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul în zona feței în locuința acesteia din urmă, numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale ce denota ca acțiunea violenta a inculpatului a fost de o intensitate ridicată, în mod incontestabil partea vătămată a fost supusă unei traume psihice, trauma ce se impune a fi compensată prin acordarea unei sume care nu poate fi nici derizorie și nici să ducă la o imbogațire fără just temei. Aici însă, sub aspectul sumei pe care ar trebui să o primească partea vătămată de la inculpat, instanța de control judiciar apreciază că cerințele de mai sus, pot fi atinse prin acordarea sumei de 12.000 lei cu titlu de daune morale plus dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data plății integrale, pentru că acest aspect nu a fost luat în calcul de către instanța fondului.
De asemenea, se impune și o altă corecție asupra laturii civile și anume instanța de fond a omis să acorde părții vătămate suma de 330,10 lei cu titlu de daune materiale reprezentate de venitul neîncasat pe perioada cât ea s-a aflat în concediu medical datorită leziunilor suferite în urma incidentului avut cu inculpatul, sumă dovedită prin actele anexate dosarului.
Față de cele de mai sus, tribunalul, va respinge cererea de repunere în termen a apelului declarat de către inculpatul T. L..
În baza art.421 pc.1 lit. a NCPP, va respinge ca tardiv apelul declarat de către inculpatul T. L., împotriva sentinței penale nr.543 din 30.04.2013 a Judecătoriei Cluj-N..
În temeiul art.275 al.2 NCPP, va obliga inculpatul să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare în apel.
În temeiul art.421 pc.2 lit.a NCPP, va admite în parte apelul declarat de
partea vătămată M. D., împotriva sentinței penale nr.543/2013 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o desființează numai sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul T. L. și a laturii civile.
Procedând la judecarea cauzei în aceste limite, tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul T. L. din infracțiunea de vătămare corporală, p.p. de art.181 al.1 C.penal din 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, p.p. de art.193 al.2 NCP cu art.5NCP.
În temeiul art.19 NCPP rap. la art.1357, 1381, 1391 N.c.civ., va obliga inculpatul să plătească părții civile M. D. daune materiale în sumă de 330,10 lei și daune morale în sumă de 12.000 lei cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri la data plății integrale.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art.275 al.3 NCPP, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de către partea vătămată vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.276 NCPP, va obliga pe inculpat să plătească părții civile cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariul avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. Respinge cererea de repunere în termen a apelului declarat de către
inculpatul T. L..
În baza art.421 pc.1 lit. a NCPP, respinge ca tardiv apelul declarat de către inculpatul T. L., dom. în Cluj-N. ..8 . penale nr.543 din 30.04.2013 a Judecătoriei Cluj-N..
În temeiul art.275 al.2 NCPP, obligă inculpatul să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare în apel.
II.În temeiul art.421 pc.2 lit.a NCPP, admite în parte apelul declarat de
partea vătămată M. D., dom. în Cluj-N. . nr.20, împotriva sentinței penale nr.543/2013 a Judecătoriei Cluj-
N., pe care o desființează numai sub aspectul încadrării juridice a faptei
comise de către inculpatul T. L. și a laturii civile.
Procedând la judecarea cauzei în aceste limite, tribunalul dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul T. L. din infracțiunea de vătămare corporală, p.p. de art.181 al.1 C.penal din 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, p.p. de art.193 al.2 NCP cu art.5NCP.
În temeiul art.19 NCPP rap. la art.1357, 1381, 1391 N.c.civ., obligă inculpatul să plătească părții civile M. D. daune materiale în sumă de 330,10 lei și daune morale în sumă de 12.000 lei cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri la data plății integrale.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art.275 al.3 NCPP, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de către partea vătămată rămân în sarcina statului.
În temeiul art.276 NCPP, obligă pe inculpat să plătească părții civile cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariul avocat ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. N. B. A.-L. I.
GREFIER
A. D.
Red. 3 ex./.../D.M.
20.06.2014
Jud.fond: T. L. Ivascu
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
