Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 423/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 423/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 1526/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 423/2014
Ședința publică din data de 8 mai 2014
Completul compus din:
Președinte L.-Anișoara C.
Grefier A. B.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe condamnatul C. A. având ca obiect contestație la executare formulată în baza art. 595 din Noul Cod de Procedură Penală.
Fără citarea condamnatului însă cu înștiințarea prealabilă a acestuia despre termenul acordat și fără participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a comunicat prin fax în data de 29 aprilie 2014 și a fost înregistrată prin serviciul registratură al instanței în data de 29 aprilie 2014, copia sentinței penale nr. 26/1999 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 307/198, cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive.
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură al instanței în data de 30 aprilie 2014, copia sentinței penale nr. 65/S/13.06.1996 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.2811/1995, cu mențiunea privind data și modalitatea rămânerii definitive a acesteia.
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură al instanței în data de 5 mai 2014, copia sentinței penale nr. 26/1999 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 307/198, cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza actelor depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 17.03.2014, sub nr. de mai sus, condamnatul C. A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 26/1999 a Tribunalului A..
În motivarea cererii condamnatul arată că prin sentința penală nr. 26/1999 a Tribunalului A. a fost admisă cererea sa de contopire de pedepse și i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, însă, față de prevederile Noului Cod Penal se impune reducerea pedepselor, prin aplicarea legii penale mai favorabile.
La dosarul cauzei au fost depuse copii de pe sentința penală nr. 26/1999 a Tribunalului A., de pe sentința penală nr. 65/S/1996 a Tribunalului B., și de pe fișa de evaluarea a situației condamnatului petent, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.
Din actele dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 26/1999 a Tribunalului A. a fost admisă cererea de contopire de pedepse formulată de către petent, și în consecință s-a constat că prin sentința penală nr. 65/S/1996 a Tribunalului B. petentului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969, și s-a constatat că prin sentința penală nr. 611/11.11.1997 a Judecătoriei Sfântul G. i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. e, g din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul Penal din 1969.
Ulterior au fost contopite pedepsele aplicate prin cele două sentințe, în pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 25 de ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969 pe o durată de 10 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 65/S/13.06.1996 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr. 2811/1995, petentul C. A. a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174, 176 lit. d Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal;
- în baza art. 211 al. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnatul același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare;
- în baza art. 33 lit. a, 34 lit. a și al.2 Cod penal, s-a dispus ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită cu 3 ani și 10 luni închisoare, având astfel de executat 23 de ani și 10 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal;
- în baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340 din 19 noiembrie 1992 a Judecătoriei Sfântul G., urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată, având astfel de executat 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Prin sentința penală nr. 611/1997 a Judecătoriei Sfântul G. petentului i s-au aplicat pedepsele de 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 4 luni și 1 an și 2 luni aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 lit. e și g din Codul Penal din 1969, fiindu-i aplicată în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare ca urmare a revocării suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340 din 19 noiembrie 1992 a Judecătoriei Sfântul G..
Potrivit art. 6 din Noul Cod Penal, cu denumirea marginală „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Penal instanța urmează să analizeze, în ordinea de mai jos, următoarele aspecte:
- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina petentului,
- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa complementară,
- aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul juridic al concursului de infracțiuni și
- aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul juridic al recidivei.
Pornind la acest demers pe baza coordonatelor de mai sus, este necesar să subliniem că prin aplicarea prevederilor art. 6 din Noul Cod Penal referitoare la legea penală mai favorabilă, nu trebuie să se aducă atingere autorității de lucru judecat, deoarece în această procedură nu are loc o reindividualizare a pedepselor, ci doar se asigură legalitatea executării lor, în sensul ca o pedeapsă concretă, să nu fie mai mare decât maximul ce s-ar putea aplica, în condiții juridice similare, în temeiul noii legi.
Infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174, 176 lit. d din Codul Penal din 1969, are în prezent corespondent în dispozițiile art. 189 al. 1 lit. d din Noul Cod Penal, și este sancționată cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Prin urmare pedeapsa de 20 de ani aplicată petentului nu depășește maximul prevăzut de noua reglementare.
De asemenea infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1 din Codul Penal din 1969 este sancționată potrivit Noului Cod Penal cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Nici pedeapsa aplicată pentru tâlhărie nu este mai mare decât maximul prevăzut de noile dispoziții.
Însă potrivit art. 66 al. 1 Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi din cele enumerate de acest text de lege. Așadar pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se poate lua numai pe o durată maximă de 5 ani, ori în speța de față condamnatului i-au fost interzise drepturile pe o durată de 10 ani, ceea ce depășește durata maximă prevăzută de legislația nouă.
Cum drepturile interzise condamnatului prin sentința penală nr. 65/S/1996 a Tribunalului B., prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969 au în prezent corespondent în prevederile art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, instanța, in baza art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal, va reduce de la 10 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, aplicată prin Sentința penală nr. 65/S/1996 a Tribunalului B..
Infracțiunile de furt calificat prev. de art. 209 lit. e și g din Codul Penal din 1969, au corespondent în prevederile art. 229 al. 1 lit. b Cod Penal și sunt sancționate cu închisoare de la 1 la 5 ani, așadar pedepsele aplicate pentru furturile calificate comise de către petent sunt toate inferioare maximului de 5 ani.
În privința tratamentului juridic al concursului de infracțiuni sporul de 3 ani și 10 luni cadrează cu prevederile art. 38 și 39 lit. b din Noul Cod Penal având în vedere că 1/3 din cumulul aritmetic al pedepselor de 7 ani, 1 an, 1 an și 6 luni, 1 an și 4 luni și 1 an și 2 luni, este de 4 ani. Deci sporul de 3 ani și 10 luni este inferior celui ce s-ar putea aplica în prezent.
De asemenea vom constata că și pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340 din 19 noiembrie 1992 a Judecătoriei Sfântul G., care constituia prin termen al recidivei, conform art. 37 lit. a din Codul Penal din 1969, față de toate infracțiunile mai sus evidențiate, și a cărei suspendarea condiționată am fost revocată potrivit art. 83 condamnatul, constituie și în prezent primul termen al recidivei, conform art. 41 al. 1 din Noul Cod Penal, iar tratamentul prevăzut de art. 83 din Codul Penal din 1969, corespunde și în noua reglementare prevederilor art. 43 din Noul Cod Penal.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 6 al. 5 și art. 66 al. 1 din Noul Cod Penal, și la art. 595 Cod de Procedură Penală va admite contestația la executare formulată de către condamnatul C. A., și, în consecință:
În baza art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal, va reduce de la 10 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, aplicată prin Sentința penală nr. 26/08.02.1999 a Tribunalului A., definitivă la data de 15.03.1999 prin neapelare, pedeapsă complementară ce provine din sentința penală nr. 65/S/13.06.1996 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 107/11.12.1996 a Curții de Apel B. și prin decizia penală nr. 706/21.03.1997 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a luat act de retragerea recursului inculpatului.
În baza art. 275 al. 3 din Noul Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 6 al. 5 și art. 66 al. 1 din Noul Cod Penal, și la art. 595 Cod de Procedură Penală admite contestația la executare formulată de către condamnatul C. A., fiul lui natural și Jolan, născut la data de 29.04.1969, în Sfântul G., jud. C., în prezent deținut în Penitenciarul G. și, în consecință:
În baza art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal, reduce de la 10 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, aplicată prin Sentința penală nr. 26/08.02.1999 a Tribunalului A., definitivă la data de 15.03.1999 prin neapelare, pedeapsă complementară ce provine din sentința penală nr. 65/S/13.06.1996 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 107/11.12.1996 a Curții de Apel B. și orin decizia penală nr. 706/21.03.1997 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a luat act de retragerea recursului inculpatului.
În baza art. 275 al. 3 din Noul Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 8 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. A. B.
Red. 4 ex./L.A.C./D.M.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 283/2014.... → |
|---|
