Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 424/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 943/100/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 424/2014
Ședința publică din data de 8 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: L.-Anișoara C.
Grefier: A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe contestatorul condamnat T. G., cauza având ca obiect contestație la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Procedura se desfășoară fără citarea condamnatului însă cu înștiințarea prealabilă a acestuia despre termenul acordat și despre posibilitatea de a formula și depune la dosarul cauzei concluzii scrise, și fără participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul registratură al instanței în data de 24 aprilie 2014, din partea Penitenciarului G., copie de pe fișa de evaluare a situației condamnatului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 271 din data de 07.12.2012 emis de Curtea de Apel București, copie de pe minuta deciziei nr. 4053 pronunțată în dosarul nr._ al ÎCCJ, copie de pe sentința penală nr. 224/F pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și copie de pe fișa de cazier judiciar în privința condamnatului.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza actelor depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată la Tribunalul Maramureș la data de 17.02.2014 sub număr unic de dosar_, condamnatul T. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în privința pedepsei de 21 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de .omor deosebit de grav și tâlhărie.
În motivarea contestației, condamnatul a arătat că a fost condamnatul la pedeapsa de 21 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, însă infracțiunea de omor deosebit de grav a dispărut din actualul Cod Penal, astfel că această infracțiune este calificată ca și omor calificat și presupune un regim juridic sancționator mai blând.
Prin sentința penală nr. 165/27.02.2014 a Tribunalului Maramureș a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reținându-se că petentul execută pedeapsa de 21 ani închisoare aplicată printr-o sentință pronunțată în Italia, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și tâlhărie, și care a fost recunoscută de către Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, prin sentința penală nr. 224/30.05.2012, și la momentul formulării cererii condamnatul se afla în Penitenciarul G..
La Tribunalul Cluj cauza a fost înregistrată la data de 04.04.2014 sub același număr unic de dosar.
Din actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 224/30.05.2012 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 4053/07.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost recunoscută pedeapsa de 24 de ani închisoare aplicată persoanei condamnate T. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și tâlhărie, aflate în concurs, potrivit art. 575, art. 576, art. 61 pct. 2 și art. 628 din Codul Penal Italian, precum și pedepsele accesorii a interdicției pe viață de a deține funcții publice, și interdicției drepturilor pe durata executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 2/04 din 08.10.2004 a Curții cu Juri din Monza, modificată prin sentința penală nr. 26/07 din 03.07.2007 a Curții a II-a cu Juri de Apel din Milano, definitivă prin sentința penală a Curții de Casație, la data de 28.03.2008;
- s-a constatat grațiată parțial pedeapsa de mai sus pe o durată de 3 ani, prin ordonanța din 14.10.2008 a Curții de Casație, urmând ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 21 de ani închisoare;
- a fost adaptată pedeapsa accesorie la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul Penal din 1969, pe durata pedepsei principale;
- s-a constatat că fapta reținută în sarcina persoanei condamnate T. G. are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 al. 1 lit. d din Codul Penal din 1969, pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani și tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și al. 21 lit. c din Codul Penal din 1969, pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
Potrivit art. 6 din Noul Cod Penal, cu denumirea marginală „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă în practica instanțelor de judecată din raza Curții de Apel Cluj s-a conturat concluzia că nu se poate aplica legea penală mai favorabilă în cazul hotărârilor de recunoaștere a unor hotărâri străine, fiindcă executarea închisorii în România se bazează pe ideea de facilitare a reintegrării sociale a condamnatului.
În plus, nici la hotărârile recunoscute pe cale incidentală nu se aplică legea penală mai favorabilă cu ocazia punerii în executare a mandatului european de arestare.
În sensul jurisprudenței de mai sus, sunt și dispozițiile art. 136 alin. 5 din Legea nr.302/2004, potrivit cărora hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută, nici pusă în executare când, conform legii române a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea conform art. 12 din Convenția Consiliului Europei asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată de România prin Legea nr.76/1996, hotărârea străină nu poate fi revizuită decât de către statul de condamnare.
În speța de față, aplicarea legii penale mai favorabile este imposibilă și pentru motivul particular că în hotărârea de recunoaștere nu sunt identificate sancțiunile aplicabile pentru fiecare infracțiune în parte, instanța aflându-se așadar în imposibilitatea verificării aplicabilității art. 6 din Noul Cod Penal.
Menționăm din Codul Penal din 1969 prezenta soluție a fost pronunțată înainte de decizia nr. 13/05.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Față de argumentele de mai sus, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 din Noul Cod de Procedură Penală, tribunalul va respinge contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat T. G..
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Penală va obliga contestatorul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Â Ș T E
În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 din Noul Cod de Procedură Penală, respinge contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat T. G., fiul lui G. și A., născut la data de 19.08.1970, în prezent aflat în Penitenciarul G..
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Penală obligă contestatorul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 8 mai 2014.
PREȘEDINTE
L. ANIȘOARA C.
GREFIER
A. B.
Red. L.A.C./4 ex./09.07.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 194/2014.... → |
|---|
