Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 194/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 1414/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA PENALĂ nr. 194/2014
Ședința publică de la 16 iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
Grefier: D.-A. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M.-P..
Pe rol se află contestația formulată de către petentul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 904 din data de 09.05.2014 pronunțată de Judecătoria D., având ca obiect cerere de liberare condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul condamnat B. M., aflat în stare de arest, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. P. A., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se depune din partea contestatorului un memoriu.
La interpelarea instanței, petentul condamnat B. M. arată că își menține contestația formulată și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Atât reprezentanta Ministerului Public, cât și apărătorul petentului-condamnat arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației formulate.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că este îndeplinită fracția din pedeapsă necesară pentru a se dispune liberarea petentului, dar a respins cererea acestuia datorită faptului că nu avea suficiente zile de muncă pe perioada detenției, precum datorită existenței antecedentelor penale.
Petentul ar mai avea aproximativ 2 luni de executat din pedeapsă aplicată, urmând a fi eliberat la data de 23.09.2014.
Dorește ca instanța să țină cont de faptul că petentul condamnat a muncit zilnic de la data la care i-a fost respinsă cererea de liberare condiționată și a avut un comportament adecvat pe toată perioada detenției. Este adevărat că acesta a avut abateri disciplinare, însă una dintre ele i-a fost ridicată, tocmai datorită bunei-purtări.
Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a evidențiat faptul că inculpatul nu a fost stăruitor în muncă, muncind doar 9 zile pe parcursul întregii detenții. De asemenea, acesta a avut abateri disciplinare.
Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. M., având ultimul cuvânt, arată că a muncit la fabrică timp de 3 luni în perioada de amânare.
TRIBUNALUL,
Prin sentința penală nr. 904/09.05.2014 a Judecătoriei G. a fost respinsă propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul G. privind pe condamnatul B. M., fiul lui V. și D., CNP_, deținut în Penitenciarul G., de sub efectul pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 95/2012, pronunțată de Judecătoria Târgu N..
În temeiul art. 587, alin. 2, C. proc. pen. s-a stabilit termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată pentru data de 24.07.2014.
În temeiul art. 172, alin. 2, C. proc. pen. suma de 100 lei a fost avansată d-nei av. P. Imola din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275, alin. 3, C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, petentul Penitenciarul G. a propus liberarea condiționată a condamnatului B. M. de sub efectul pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 95/2012, pronunțată de Judecătoria Târgu N..
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul nu a realizat cereri în probațiune.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu următoarele înscrisuri: procesul-verbal al comisiei de liberare condiționată, caracterizarea condamnatului.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Iar potrivit dispozițiilor art. 60, alin. 1, din Codul penal din 1969 „Condamnatul care din caza sănătății sau din alte cauze nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate la art. 59, sau după caz, în art. 591, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și îndreptare”.
Potrivit dispozițiilor art. 100, C. pen. „Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”. Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101, alin. 1, C. pen. și poate fi obligat la a respecta măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101 alin. 2, C. pen.
Din comparația celor două texte, instanța apreciază că legea veche este mai favorabilă întrucât: liberarea condiționată nu este condiționată de natura regimului de executare și de îndeplinirea obligațiilor civile. De asemenea, cel liberat condiționat nu trebuie să se supună nici unei măsuri de supraveghere.
În temeiul dispozițiilor Codului penal din 1969, pentru a fi dispusă liberarea condiționată trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: 1. executarea fracțiunii de pedeapsă; 2. stăruința în muncă și 3. dovezi temeinice de îndreptare. In ipoteza în care condamnatul nu a fost folosit la muncă din pricina sănătății sale sau din alte motive, trebuie îndeplinite doar condițiile nr. 1 și 3. De asemenea, se vor avea în vedere și antecedentele penale ale condamnatului.
În lumina acestor dispoziții legale liberarea condiționată apare ca și o instituție menită a încuraja persoanele private de libertate de a-și revizui conduita și totodată de a le recompensa în ipoteza în care au realizat acest lucru. Instituția trebuie privită ca una excepțională având în vedere și formularea legiuitorului „poate fi liberat condiționat”, ceea ce înseamnă că în ipoteza constatării ca îndeplinite a condițiilor prevăzute de lege, instanța nu este obligată a dispune liberarea condiționată, putând aprecia de la caz la caz dacă această măsură este benefică condamnatului și societății.
În speță, pentru a putea beneficia de liberare condiționată, condamnatul trebuie să execute o fracțiune de 2/3 din pedeapsă, ceea ce corespunde unui număr de 486 zile. Până la data de 24.04.2014 a executat 587 zile închisoare. Instanța de fond a constatat că această primă condiție este îndeplinită, condamnatul având executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv stăruința în muncă, instanța constată că aceasta nu este îndeplinită. Deși a câștigat ca urmare a muncii prestate un nr. de 9 de zile. Această împrejurare îi este pe deplin imputabilă întrucât nu era inapt de a munci. Stăruința în muncă trebuie să fie manifestată pe toată durata executării pedepsei. Chiar dacă legea nu prevede în mod expres înțelesul noțiunii de stăruință în muncă, instanța a apreciat că petentul nu trebuie să facă altceva decât să demonstreze că își poate asigura existența în mod licit în libertate. În libertate, asigurarea unei existențe licite implică stăruință în muncă, adică activități lucrative zilnice, cu excepția situațiilor prevăzute de lege. În consecință și stăruința în munca depusă pe parcursul executării pedepsei trebuie să aibă un sens identic, respectiv să se manifeste cu aceeași regularitate ca în libertate. Dacă condamnatul nu se poate supune acestei exigențe în detenție, cu siguranță nu va putea face acest lucru nici în libertate.
Instanța de fond a apreciat că nici cea de-a treia condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită în speță. Instanța a reținut însă că pe parcursul executării pedepsei petentul a săvârșit 2 abateri disciplinare, una dintre acestea rămânând neridicată. În plus de acesta, condamnatul are multiple antecedente penale, fiind condamnat inclusiv pentru infracțiuni foarte grave (tâlhărie).
În consecință, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 59, alin. 1, din Codul penal de la 1969 pentru liberarea condiționată, instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată formulată.
Având în vedere abaterile disciplinare comise pe parcursul executării pedepsei, antecedentele penale și reticența acestuia față de activitățile lucrative, în temeiul art. 587, alin. 2, C. proc. pen. instanța de fond a stabilit termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată pentru data de 24.07.2014.
În temeiul art. 172, alin. 2, C. proc. pen. suma de 100 lei a fost avansată apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275, alin. 3, C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație condamnatul B. M.,, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece s-a reținut greșit că nu ar îndeplinit toate condițiile necesare pentru liberare condiționată. În plus petentul a mai arătat că pe perioada detenției a participat la mai multe cursuri educative..
Verificând hotărârea atacată , pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor invocate de către condamnat, tribunalul apreciază că prezenta contestație este nefondată și urmează să fie respinsă. Astfel, potrivit Codului Penal din 1969, sub imperiul căruia petentul a comis fapta și a fost condamnat, așa cum a subliniat și instanța de fond, pentru ca un condamnat să obțină liberarea condiționată era necesar să îndeplinească anumite condiții.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile articolului 59 aliniatul 1 din Codul Penal din 1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, …, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei. De asemenea, potrivit art. 450 C.pr.pen din anul 1968, când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea poate fi reînnoită.
Din datele furnizate de comisia de liberări condiționate din cadrul Penitenciarului G., reiese foarte clar că petentul apelant nu îndeplinește cumulativ toate aceste condiții.
Astfel, Prin Sentința penală nr.95 /2012 a Judecătoriei Târgu N. s-a dispus condamnarea inculpatului B. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare ca urmare a comiterii unei infracțiuni de furt calificat .
Din procesul-verbal nr.194/24.04.2014 încheiat de comisia pentru liberări condiționate din cadrul Penitenciarul G. rezultă că contestatorul-condamnat a executat fracția de pedeapsă de 2/3, necesară pentru liberarea condiționată conform art.59 alin.1 C.pen., respectiv 587 zile. Din același proces-verbal rezultă că petentul-condamnat este cu multiple antecedente penale iar din referatul de evaluare psihologică întocmit condamnatului rezultă că acesta a fost de mai multe ori sancționat disciplinar pentru nerespectarea R.O.I. în timpul executării pedepsei, fiindu-i aplicate 2 sancțiuni disciplinare.
In acord cu prima instanță, care a reținut că deși contestatorul -condamnat a executat fracția de pedeapsă, prev. de art.59 alin.1 C.pen., acesta a fost sancționat disciplinar de mai multe ori pentru nerespectarea R.O.I. pe perioada executării pedepsei. În plus, acesta nu a muncit pe perioada detenției, exceptând un număr de 9 zile, deși nu a fost declarat inapt, aspecte ce echivalează cu lipsa celei de-a treia condiții cumulative, necesară pentru liberare condiționată, respectiv dovezile temeinice de îndreptare. Coroborând aceste aspecte și cu multiplele antecedente penale ale contestatorului, cu împrejurarea că a beneficiat și în trecut de liberare condiționată și cu toate acestea, neapreciind corespunzător clemența organelor judiciare, a recidivat precum și cu gravitatea abaterilor disciplinare comise, tribunalul apreciază că se impune respingerea cererii de liberare condiționată.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, rap. la art. 587 C.pr.pen,. tribunalul va respinge contestația formulată de către condamnatul B. M. împotriva Sentinței penale nr.904/09.05.2014 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 272 Cod Procedură Penală stabilește onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei care se va avansa din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj - av.P. A..
În baza art. 275 al. 2 Cod Procedură Penală va obliga pe condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, rap. la art. 587 C.pr.pen,. respinge contestația formulată de către condamnatul B. M., fiul lui V. și D., născut la data de 14.10.1977, în prezent aflat în Penitenciarul G., împotriva Sentinței penale nr.904/09.05.2014 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 272 Cod Procedură Penală stabilește onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei care se avansează din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj - av.P. A..
În baza art. 275 al. 2 Cod Procedură Penală obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iulie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER R. M. D.-A. T.
Red. 4 ex./R.M./D.M.
19.09.2014
Jud.fond: G. M. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 608/2014.... → |
|---|
