Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 295/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 1380/235/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Decizia penală nr.295/2014
Ședința publică din data de 29 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. Ț.
Grefier C. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. împotriva sentinței penale nr.1009/19.05.2014 a Judecătoriei G., privind pe condamnatul G. F., cauza având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 1009/19.05.2014 a Judecătoriei G., în baza art.595 C.p.pen., a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidentei aplicării legii penale mai favorabile formulată pentru persoana condamnată G. F., fiul lui A. și T., născut la data de 16.12.1992, în prezent deținut în Penitenciarul G., de aplicare a legii penale mai favorabile.
S-a constatat că infracțiunile din sentința penală nr. 1208/2011 pronunțată de Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal și cu aplicarea art. 3201, C.p.pen. și infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201, C.p.pen. pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1219/2012 pronunțată de Judecătoria B., au fost săvârșite în concurs de infracțiuni.
S-a constatat că faptele pedepsite prin sentința penală nr. 1208/2011 pronunțată de Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal și cu aplicarea art. 3201, C.pr.pen. au fost săvârșite în perioada minoratului condamnatului
S-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul G. F., în prezent deținut în Penitenciarul G.,
S-a dispus în baza art. 125 Cod Penal modificarea executării pedepsei prin Măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru o perioadă de 4 ani.
În baza art. 6 alin. (1) C.pen., s-a modificat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 4 ani închisoare la 4 ani măsura educativă a internării într-un centru de detenție.
S-a constatat că infracțiunile de infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201, C.pr.pen pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1219/2012 pronunțată de Judecătoria B. la pedeapsa de 4 ani închisoare au fost săvârșite de condamnat după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 129 alin.2 lit.b C.pen. s-a aplicat pedeapsa de 4 an închisoare care a majorat-o cu 1 an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1729/2012 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În temeiul 36, alin. 3, C.pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare perioada deja executată începând cu data de 04.04.2012, până la zi.
III. În baza art.275 alin. (3) C.p.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea/cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., Comisia de evaluare a incidentei aplicării legii penale mai favorabile a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnatul G. F., dispusă prin sentința penală nr. 1219/2012 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală, rămasă definitivă s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea de 8 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C.pen.
În baza sentințelor penale menționate s-a emis MEPI nr. 1729/2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C.pen., art. 595 C.p.pen. și art.23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului și copii a sentințelor penale menționate, însoțită de un referat al Comisiei de evaluare a incidentei aplicării legii penale mai favorabile, precum și stadiul executării.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
I. Constată că faptele pedepsite prin sentința penală nr. 1208/2011 pronunțată de Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal și cu aplicarea art. 3201, C.p.pen. au fost săvârșite în perioada minoratului condamnatului
Constată intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul G. F., în prezent deținut în Penitenciarul G.,
Dispune în baza art. 125 Cod Penal modificarea executării pedepsei prin Masura educativă a internării . detentie pentru o perioadă de 4 ani.
În baza art. 6 alin. (1) C.pen., modifică pedeapsa aplicată inculpatului, de la 4 ani închisoare la 4 ani Măsura educativă a internării . detenție.
Constată că infracțiunile de infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201, C.p.pen pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1219/2012 pronunțată de Judecătoria B. la pedeapsa de 4 ani închisoare au fost săvârșite de condamnat după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 129 alin.2 lit.b C.pen. aplică pedeapsa de 4 an închisoare care se majorează cu 1 an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 6 alin. (1) C.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru fapte săvârșite în minoritate.
Instanța de fond a dispus în baza art. 125 Cod Penal modificarea executării pedepsei prin Măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa stabilită este cea prevăzută de art. 125 Cod Penal: Internarea într-un centru de detenție
(1) Măsura educativă a internării . detenție consta în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de paza și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa între 2 și 5 ani, afara de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.
Având în vedere cele expuse, în baza art.595 C. proc. pen., instanța de fond a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidentei aplicării legii penale mai favorabile.
S-a constatat că infracțiunile din sentința penală nr. 1208/2011 pronunțată de Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal și cu aplicarea art. 3201, C. proc. pen. și infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201, C. proc. pen pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1219/2012 pronunțată de Judecătoria B., au fost săvârșite în concurs de infracțiuni.
S-a constatat că faptele pedepsite prin sentința penală nr. 1208/2011 pronunțată de Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și urmǎtoarele din Codul penal și cu aplicarea art. 3201, C. proc. pen. au fost săvârșite în perioada minoratului condamnatului
S-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul G. F., în prezent deținut în Penitenciarul G.,
S-a dispus în baza art. 125 C.pen. modificarea executării pedepsei prin Măsura educativă a internării . detenție pentru o perioadă de 4 ani.
În baza art. 6 alin. (1) C.pen., a modificat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 4 ani închisoare la 4 ani Măsura educativă a internării într-un centru de detenție.
A constatat că infracțiunile de infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201, C.p.pen pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1219/2012 pronunțată de Judecătoria B. la pedeapsa de 4 ani închisoare au fost săvârșite de condamnat după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 129 alin.2 lit.b C.pen. a aplicat pedeapsa de 4 an închisoare care a majorat-o cu 1 an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Instanța de fond a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1729/2012 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În temeiul 36, alin. 3, C.pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare perioada deja executată începând cu data de 04.04.2012, până la zi.
În baza art.275 alin. (3) C.p.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestația P. de pe lângă Judecătoria G., solicitând admiterea contestației, casarea sentinței pentru nelegalitate și rejudecarea cauzei deoarece în mod eronat, instanța a înlocuit pedeapsa de 4 ani închisoare pentru care inițial s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 1208/2011 a Judecătoriei B., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 4 ani.
În primul rând, pedeapsa finală de 8 ani închisoare aplicată condamnatului G. F. prin sentința penală nr. 1729/2012 a Judecătoriei B. se compune din două pedepse de câte patru ani închisoare stabilite pentru două infracțiuni concurente de tâlhărie comise după majorat, la fiecare adăugându-se pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1208/2011 a Judecătoriei B. pentru o infracțiune de tâlhărie comisă în timpul minorității, în urma operațiunii de contopire a rezultat pedeapsa finală de 8 ani închisoare.
Instanța sesizată cu aplicarea legii penale mai favorabile trebuia să stabilească cadrul procesual conform legislației tranzitorii (Legii nr. 187/2012).
Conform articolului 22 alineatul 4 litera „b” din actul normativ menționat mai sus „dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit ari, 129 alin. (2) din Codul penal.”
Este de remarcat, că alineatul 4 litera „b” face trimitere la alineatul 2, conform căreia „ în cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă ...pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.
Omisiunea de a revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1208/2011 a Judecătoriei B. și înlocuirea directă a acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 4 ani, contravine prevederilor articolului 22 alineatul 2 din Legea nr. 187/2012, care fixează limita maximă a măsurii educative la 3 ani.
În al doilea rând, instanța a omis să deducă din pedeapsa finală (pe care în mod eronat o menționează, ca fiind de 7 ani și 6 luni închisoare), perioada cuprinsă între 3 iunie 2010 - 16 septembrie 2010, executată din sentința penală nr. 1729/2012 a Judecătoriei B., conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1729 din 20 septembrie 2012.
Conform adresei Penitenciarului cu regim de maximă siguranță G. nr. U/_/PGCJ din 2 iunie 2014 din acest motiv sentința nu poate fi pusă în executare.
În al treilea rând, instanța nu a lămurit situația pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.”a” (teza II-a) și lit.”b” din codul penal din 1969-pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 1219 din 18 iunie 2012 a Judecătoriei B..
Potrivit art.65 alin. l din noul Cod penal interzicerea drepturilor arătate mai sus este posibilă doar dacă acestea au fost interzise ca pedeapsă complementară. În cauză, condamnatului nu i-a fost aplicată vreo pedeapsă complementară, astfel că nu-i pot fi aplicate nici pedepse accesorii.
Prin omisiunea de a se pronunța, în mod explicit, cu privire la înlăturarea pedepsei accesorii se creează dificultăți la punerea în executare a pedepsei.
Analizând prezenta contestație, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul constată că, aceasta este parțial întemeiată pentru considerente ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin sentința penală nr. 1219/18.06.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 752/19.09.2012 a Curții de Apel B. a fost condamnat inculpatul G. F., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, al. 2 lit. c din Codul penal din 1969 cu art. 320/1 din Codul de procedură penală din 1969 la două pedepse de câte 4 ani închisoare. Aceste infracțiuni au fost comise fiecare în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al.2 lit. c art. 99 și urm. din Codul penal din 1969 prin sentința penală nr. 1208/2011 a Judecătorie B..
S-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, care s-a cumulat aritmetic cu fiecare dintre pedepsele de 4 ani închisoare stabilite pentru infracțiunile de tâlhărie comise în termenul de încercare al suspendării, rezultând două pedepse de câte 8 ani închisoare, care s-au contopit în condițiile art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
În baza sentinței penale nr. 1219/18.06.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 752/19.09.2012 a Curții de Apel B., s-a emis mandatul de executarea pedepsei nr.1729/2012, pedeapsa începând la data de 04.04.2012
La data de 23.04.2014 Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului G. a sesizat Judecătoria G. referitor la incidența art. 6 din Noul Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiționate pentru o faptă săvârșită în minoritate.
Judecătoria G. a admis sesizarea comisiei, și în temeiul art. 125 din Noul Cod penal în privința condamnării la pedeapsa aplicată în minorat, a înlocuit pedeapsa închisorii aplicată cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani iar în temeiul art. 129 al. 2 lit. b din Noul Cod penal a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare pentru cele două infracțiuni de tâlhărie comise după majorat, adăugând un spor de 1 an închisoare, în total rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Sentința judecătoriei este criticabilă sub mai multe aspecte.
În primul rând instanța nu a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 4/12.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dezlegarea unor probleme de drept, prin care s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „prevederile art. 22 al. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 al.2 lit. b din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014 „.
În acest context, reținând că art. 22 al. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal se referă la situația în care în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit al.2 sau 3 după care, dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 al. 2 din Noul cod penal, într-o astfel de situație, la analiza incidenței art. 6 din Noul Cod penal privind legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, nu vor fi avute în vedere condamnările din timpul minorității, analiza fiind circumscrisă doar infracțiunii sau infracțiunilor comise după majorat.
D. urmare, observăm, în privința celor două pedepse de câte 4 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1219/2012 a Judecătoriei B., că în mod corect s-a constatat că nu are aplicabilitate art. 6 din Noul cod penal.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, conform articolului 4 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Infracțiunile de tâlhărie analizate se încadrează în dispozițiile articolului 233 al.1 din Codul penal nou iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi, ceea ce înseamnă că pedepsele aplicate, de câte 4 ani închisoare nu depășesc maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunile săvârșite.
Prezenta contestație este însă admisibilă sub aspectul pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.”a” (teza II-a) și lit.”b” din Codul penal din 1969, aplicată condamnatului sentința penală nr. 1219 din 18 iunie 2012 a Judecătoriei B..
Potrivit art.65 alin. l din Noul Cod penal interzicerea unor drepturi ca pedeapsă accesorie este posibilă doar dacă acestea au fost interzise ca pedeapsă complementară, or în cauză, condamnatului nu i-a fost aplicată vreo pedeapsă complementară, astfel că nu-i pot fi aplicate nici pedepse accesorii.
În ceea ce privește omisiunea instanței de fond, de deducere a perioadei cuprinsă între 3 iunie 2010 - 16 septembrie 2010, în condițiile în care, urmare a prezentei contestații, sesizarea comisiei urmează a fi admisă doar în privința înlăturării pedepsei accesorii, fără modificarea pedepsei principale și pe cale de consecință fără a se dispune anularea mandatului nr. 1729/2012 emis în baza sentinței penale nr. 1219/2012 a Judecătorie B., opinăm că această solicitare a rămas fără obiect.
Ca atare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.pen. tribunalul va admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.1009/19.05.2014 a Judecătoriei G. pe care o va desființa în întregime.
Soluționând cauza, va admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului G. doar în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată condamnatului G. F., fiul lui A. și T., născut la data de 16.12.1992, deținut în PNT G. prin sentința penală nr. 1219/2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 752/2012 a Curții de apel B. și în consecință:
Dispune înlăturarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Codul penal din 1969.
Se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av.D. A. B.), sumă care se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.pen. admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.1009/19.05.2014 a Judecătoriei G. pe care o desființează în întregime.
Soluționând cauza, admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului G. doar în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată condamnatului G. F., fiul lui A. și T., născut la data de 16.12.1992, deținut în PNT G. prin sentința penală nr. 1219/2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 752/2012 a Curții de apel B. și în consecință:
Înlătură pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Codul penal din 1969.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av.D. A. B.), sumă care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. Ț. C. B.
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
20.10.2014
Jud.fond: H. O. T.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
