Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Sentința nr. 135/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 135/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 10687/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.135
Ședința publică din 20.02.2014
PREȘEDINTE – I. C. S.
GREFIER – O. C.
Cu participare PROCUROR D. – A. B.
Pe rol pronunțarea asupra cererii formulată de petentul condamnat B. G. - fiul lui A. și A., născut la data de 25.06.1958, deținut în P. P. Albă, ce are ca obiect întreruperea executării pedepsei – art.455 cod pr.penală.
Dezbaterile au avut loc in ședință publică din 19.02.2014 fiind consemnate in încheierea de ședință ce face parte integrantă din hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., petentul condamnat G. B. a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, în conformitate ce dispozițiile art.455 Cod procedură penală raportată la art.453 Cod procedură penală în vigoare la momentul introducerii cererii.
În motivarea cererii s-a învederat că petentul condamnat are discopatie cervicală cronică de aproximativ 30 de ani și în penitenciar, pe fondul lipsei de tratament, boala s-a agravat, fiind necesară întreruperea executării pedepsei în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale.
Ulterior, la data de 19.02.2014 s-au formulat precizări cu privire la această cerere, solicitându-se, în esență, să se dispună întreruperea executării pedepsei pe o durată de 180 de zile pentru efectuarea de urgență a intervenției chirurgicale, precum și efectuarea intervenției chirurgicale și a tratamentului aferent într-o unitate spitalicească fără pază, cu posibilitatea de a apela la servicii medicale în unități spitalicești din afara teritoriului țării, respectiv în spațiul Comunității Europene.
Condamnatul se află deținut în P. P. Albă în executarea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiuni aflate în concurs (condamnări dispuse prin sentința penală nr.830 din 24.04.2012 a Î.C.C.J., sentința penală nr.1476 din 19.10.2011 a Î.C.C.J. și sentința penală nr.588 din 17.04.2012 a Î.C.C.J.) prin sentința nr.539 din 27.06.2013 a Tribunalului București Secția I penală, în baza căreia a fost emis Mandatul de executare a Pedepsei Închisorii nr.1077 din 29.11.2013 al Tribunalului București Secția I penală.
Potrivit referatului întocmit de C. Executări Penale al Tribunalului București Secția I penală – fila 251 verso dosar, petentul condamnat G. B. nu a mai beneficiat de întreruperea executării pedepsei.
În vederea soluționării cauzei s-a solicitat Penitenciarului P. Albă documentele ce atestă situația medicală a petentului, acestea fiind înaintate la dosar prin adresa nr.C2_/PPACT/11.01.2014 a Penitenciarului – filele 12-114 dosar (fișă medicale pentru deținuți cu istoricul investigațiilor, a afecțiunilor, analizelor și tratamentelor, buletin de interpretare rezonanță magnetică din 26.05.2004 emis de Spitalul Clinic de Urgență M. Central „Dr C. D.”
S-au atașat:
- adresă din 15.01.2014 și scrisoare medicală din 16.01.2014 emisă de Profesor Doctor Șef Secție Neurochirurgie și Director Științific de Lucrări medicului neurochirurg A. V. C. din cadrul Spitalului Sanador București (medicul personal al petentului), adresată Penitenciarului P. Albă, prin care solicită permisiunea efectuării examenului clinic și neurochirurgical al condamnatului G. B. – filele 263 – 265 și 267 dosar;
- scrisoare medicală nr.FO 17/11 din 14.01.2014 emisă de Penitenciar Spital P. albă – filele 270-275 dosar;
- raport medical nr._/10.01.2014 al Centrului de Diagnostic și Tratament Euromedic C. – fila 276 dosar;
- scrisoare medicală din 14.01.2014 emisă de Profesor Doctor Șef Secție Neurochirurgie și Director Științific de Lucrări medicului neurochirurg A. V. C. din cadrul Spitalului Sanador București – filele 282-283 dosar;
- raport medical din 17.01.2014 întocmit de Profesor Doctor Șef Secție Neurochirurgie și Director Științific de Lucrări medicului neurochirurg A. V. C. din cadrul Spitalului Sanador București – filele 290-291 dosar;
- raport medical din 25.01.2014 emis de dr. medic specialist M. S. din cadrul Orthopadische Praxisklinik Munchen-Schwabing
Prin Încheierea de ședință din 20.01.2014 s-a dispus efectuarea unei Expertize medico legale de către Serviciul de Medicină Legală C., cu următoarele obiective:
1.dacă petentul condamnat suferă de o boală gravă;
2.dacă această boală poate sau nu fi tratată în cadrul A.N.P., sau sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății;
3.dacă această boală face imposibilă executarea pedepsei.
Raportul de expertiză medico-legală nr.337/2/A1CIA/12.02.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală C., în urma examinării condamnatului G. B. la data de 28.01.2014, a formulat următoarele concluzii:
1.Numitul G. B. prezintă diagnosticul de „Hernie de disc circumferențială C5-C6 și protruzie discală C6-C7, spondiloză cervicală, insuficiență circulatorie vertrebro-bazilară, gastrită cronică, dislipedimie și esofagită de reflux”.
Hernia de disc circumferențială C5-C6 reprezintă o boală gravă ce necesită intervenție neurochirurgicală.
2. Această afecțiune nu poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, putând fi asigurată în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății sub pază permanentă.
3. Această boală nu face imposibilă executarea pedepsei, cu condiția efectuării intervenției neurochirurgicale recomandată de medicul de specialitate.
Odată cu Raportul de expertiză s-au formulat și „obiecțiuni/neconcordanțe” de către Șef Serviciu Medic Primar Legist Șef Lucrări Dr.M. O. din cadrul Serviciului de Medicină Legală C., potrivit cărora „devine incert stadiul morfo-clinic al herniei de disc diagnosticat în prezent (probabil unul mai puțin grav) și dacă afecțiunea reprezintă o urgență chirurgicală” și apreciind că „în prezent intervenția chirurgicală ar avea un rol preventiv (evitarea instalării semnelor neurologice obiective) și nu unul curativ (dispariția semnelor neurologice și a pericolului instalării sindromului de compresiune radiculo-medulară).
Urmare intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală cu modificările și completările următoare publicată în Monitorul Oficial nr.486/2010, precum și a Legii nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, publicată în Monitorul Oficial nr.515/2013, Tribunalul constată următoarele:
În urma adoptării noului Cod de procedură penală, instituția întreruperii executării pedepsei închisorii este reglementată de art.592 raportat la art.589 Cod procedură penală și prevede expres și limitativ cele două cazuri care erau și anterior prevăzute la art.453 lit.a și b din Codul anterior de procedură penală, însă nu mai reglementează cazul anterior de la lit.c.
Dispozițiile de procedură penală sunt de imediată aplicare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, conform art.3 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu excepțiile prevăzute în mod expres în cuprinsul acestei legi.
Întrucât în legea nr.255/2013 nu se identifică nici o normă tranzitorie care să reglementeze situația cererilor de întrerupere a executării pedepsei înregistrate pe rolul instanțelor anterior intrării în vigoare a noului cod, instanța va analiza cauza din perspectiva noilor dispoziții.
Potrivit art.592 raportat la art.589 lit.a Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată, pe baza unei expertize medico legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că întreruperea pedepsei și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.”
Examinând cauza din perspectiva acestor norme imperative, prin prisma actelor și lucrărilor cauzei, Tribunalul constată că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G. B. este nefondată pentru următoarele considerente:
În analiza speței, instanța trebuie să verifice dacă concluziile raportului de expertiză medico legală se pliază pe condițiile imperative enumerate de art.592 raportat la art.589 lit.a Cod procedură penală ce justifică întreruperea executării pedepsei unui condamnat, respectiv:
- condamnatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și boala face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății;
Totodată instanța are obligația să verifice și o a doua condiție, independentă de raportul de expertiză întocmit, respectiv să aprecieze că întreruperea executării pedepsei închisorii și lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică;
Referitor la prima condiție, Raportul de expertiză medico legală nr.337/2/A1CIA/ 12.02.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală C. evidențiază faptul că petentul prezintă diagnosticul de Hernie de disc circumferențială C5-C6, aceasta reprezentând o boală gravă ce necesită intervenție neurochirurgicală.
De remarcat că actuala reglementare nu mai conține expresia „boală gravă”, înlăturând condiția ca boala să fie gravă, astfel încât instanța va analiza situația condamnatului din perspectiva diagnosticului stabilit în mod cert - Hernie de disc circumferențială C5-C6 și a modalității de tratament a acesteia.
În expunerea aspectelor ce țin de gravitatea bolii și intervenția chirurgicală recomandată, medicii legiști au indicat faptul că există mai multe metode chirurgicale utilizate în acest tip de afecțiune, printre care „Discectomia și fuzionarea cervicală anterioară”, individualizată în funcție de stadiul afectării persoanei.
Totodată se indică faptul că perioada de recuperare variază de la caz la caz, iar în cazul unei evoluții normale, fără complicații, pacientul poate părăsi spitalul după 2-3 zile de la internare, durerea putând fi controlată prin administrarea de medicație antialgică necesară cca 10 zile; majoritatea pacienților își pot relua activitățile uzuale după cca 2 săptămâni cu evitarea eforturilor și a suprasolicitării coloanei cervicale, urmând ca întreaga activitate să poată fi reluată într-o perioadă de până la 3 luni de la intervenția chirurgicală.
Stabilindu-se că petentul suferă de o boală ce necesită intervenție chirurgicală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, se va analiza aspectul privind posibilitatea sau imposibilitatea executării imediate a pedepsei.
Comisia de expertiză a apreciat că boala de care suferă condamnatul nu face imposibilă executarea pedepsei, cu condiția efectuării intervenției chirurgicale recomandate de specialist.
Cea mai relevantă concluzie din punct de vedere al cererii de întrerupere a executării pedepsei este cea subliniată de răspunsul potrivit căruia intervenția chirurgicală poate fi asigurată în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
Dispozițiile cuprinse în art.589 lit.a Cod procedură penală instituie clar, fără posibilitatea de interpretare, dar și imperativ, situația în care se poate dispune întreruperea executării pedepsei.
De remarcat că legiuitorul a stabilit condiții cumulative, iar nu alternative, în sensul că: persoana condamnată să sufere de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că întreruperea pedepsei și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
per a contrario, speța concretă relevă situația particulară a condamnatului G. B., care suferă de o boală ce necesită intervenție chirurgicală, intervenție ce nu poate fi realizată în rețeaua sanitară a ANP, dar PUTÂND FI ASIGURATĂ ÎN REȚEAUA SANITARĂ A MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII SUB PAZĂ PERMANENTĂ, astfel cum se menționează în raportul de expertiză asumat de petent și apărătorul acestuia, fără obiecțiuni.
În atare situație, condiția negativă impusă în mod imperativ de legiuitor privind imposibilitatea tratării bolii cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară civilă a statului nu este îndeplinită în cauză.
Condamnatul are acces fără nici o îngrădire, la asistență medicală de specialitate în cadrul rețelei sanitare a Ministerului Sănătății, statul român îndeplinindu-și obligația pozitivă instituită prin art.34 din Constituție privind dreptul la ocrotirea sănătății prin asigurarea accesului la sistemul sanitar.
Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri al condamnatului este consfințit și prin art.71 din Legea nr.254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, fiind garantat persoanelor condamnate fără discriminare în ceea ce privește situația lor juridică.
Același text de lege stabilește la alin.6 faptul că persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deținere, de un medic din afara sistemului penitenciar, aspect respectat de P. P. Albă în raport de actele medicale emise de Profesor Doctor Șef Secție Neurochirurgie și Director Științific de Lucrări medicului neurochirurg A. V. C. din cadrul Spitalului Sanador București și de raportul medical nr._/10.01.2014 al Centrului de Diagnostic și Tratament Euromedic C..
Evidențiem faptul că norma expusă anterior a fost legiferată în concordanță cu art.40 pct.3 din Recomandarea nr.13 din 2006 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre a Uniunii Europene referitoare la Regulile Penitenciare Europene, care prevede că „Deținuții vor avea acces la serviciile de sănătate din rețeaua națională, fără discriminare în ceea ce privește situația lor juridică”.
Art.43 din Recomandarea nr.13 din 2006 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre a Uniunii Europene reglementează inclusiv situația particulară în care se află petentul, respectiv „deținuții bolnavi care necesită tratament special vor fi transferați în instituții specializate sau în spitale civile, dacă acest gen de îngrijiri nu se acordă în penitenciar”, fără a indica dreptul absolut al condamnatului de a i se întrerupe pedeapsa și de a se trata unde dorește.
Comitetul de Miniștri instituie dreptul la asistență medicală „fără discriminare, potrivit situației juridice” a condamnaților, precum și dreptul de a fi „transferați în instituții specializate sau în spitale civile, dacă acest gen de îngrijiri nu se acordă în penitenciar”, iar nu recunoașterea dreptului de a fi la dispoziția condamnatului alegerea instituției medicale, în afara granițelor statului, cu atât mai mult cu cât statul român poate asigura intervenția chirurgicală necesară petentului G. B..
Astfel cum am menționat anterior, condamnatului i s-a asigurat inclusiv dreptul de a beneficia de consultațiile propriului medic, respectiv ale dnului Profesor Doctor Șef Secție Neurochirurgie și Director Științific de Lucrări medicului neurochirurg A. V. C. din cadrul Spitalului Sanador București, potrivit corespondenței purtată între acesta și P. P. Albă, conform înscrisurilor atașate.
Afirmațiile petentului expuse atât personal, cât și prin apărător, potrivit cărora ar fi discriminat și supus la rele tratamente dacă nu este lăsat să se opereze la o clinică din străinătate sunt lipsite de consistență în condițiile în care toți cetățenii români beneficiază de tratamente și/sau intervenții chirurgicale în Sistemul Sanitar din România.
Însăși concluziile Raportului de Expertiză Medico legală consemnează, în mod neechivoc, posibilitatea efectuării intervenției chirurgicale necesare pentru tratarea afecțiunii de care suferă petentul în cadrul unităților sanitare românești, fiind mai presus de orice dubiu că sistemul sanitar al statului nostru poate susține și asigura în condiții corespunzătoare, optime, o astfel de operație.
Condiția posibilității de efectuare a acestei operații sub pază permanentă a fost evaluată pozitiv de către medicii legiști în cadrul expertizei medico legale, fiind evident că, funcție de specificul bolii, care nu este contagioasă și nici nu prezintă alte particularități, aceasta permite paza permanentă, fără riscul de afectare fie a persoanelor chemate să efectueze această pază, fie a bolnavilor din instituția sanitară respectivă.
Petentul nu se află în situația de a alege, fără restricții, o clinică situată în afara granițelor statului, fiind în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare (pentru un concurs de infracțiuni) aplicată prin hotărâre penală definitivă, având obligația de a se supune exigențelor normelor carcerale stabilite prin lege.
Situația acestuia trebuie analizată din perspectiva celorlalte persoane condamnate pentru comiterea de infracțiuni și supuse unui regim de detenție, aflate în situația petentului din punct de vedere al stării de sănătate, iar nu cu situația cetățenilor care se bucură de libertate, nefiind supuse unor restricții penale.
Mai mult, judecătorul este chemat să judece cauza din perspectiva criteriilor impuse de dispozițiile legale, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză, iar nu să creeze situații preferențiale.
În acest sens, art.16 alin.1 din Constituția României a statuat că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, pentru ca alin.2 al aceluiași articol să stabilească principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.
Cele învederate de condamnat, în sensul manifestării neîncrederii în capacitatea sistemului sanitar românesc de a susține un tratament/ o intervenție chirurgicală pentru refacerea afecțiunii neurologice de care suferă sunt în vădită contradicție cu susținerile anterioare.
Astfel, susținerea necesității efectuării intervenției chirurgicale s-a fundamentat pe înscrisuri medicale emise de specialiști cu expertiză în domeniul neurochirurgiei, români sau, probabil de origine română.
În atare situație, se află în vădită contradicție apărările invocate în sensul că, pe de-o parte, se afirmă încrederea totală în diagnosticul și concluziile specialiștilor români însă, pe de altă parte, se reclamă suspiciunea în posibilitatea acestora de a efectua o operație chirurgicală în condiții de profesionalism.
Tribunalul constată că nu poate interpreta trunchiat concluziile raportului de expertiză medico legală, ci numai ca un tot unitar, răspunsurile formulate de medicii experți reprezentând fundamentul soluției instanței, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile.
Concluzia care se desprinde din cele dezbătute anterior este cea potrivit căreia petentul condamnat G. B. prezintă diagnosticul de „Hernie de disc circumferențială”, boală ce necesită intervenție neurochirurgicală și nu poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, putând fi asigurată în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății sub pază permanentă și care nu face imposibilă executarea pedepsei, cu condiția efectuării intervenției neurochirurgicale recomandată de medicul de specialitate.
Este evident că organele în drept, respectiv Administrația Națională a Penitenciarelor are obligația de a asigura petentului, în condiții optime, realizarea intervenției chirurgicale necesare în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, sub pază, refacerea pacientului necesitând un număr redus de zile de internare, astfel cum au concluzionat specialiștii.
Referitor la cea de-a doua condiție (întreruperea pedepsei și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică), Tribunalul consideră că nu se impune dezbaterea acesteia atât timp cât nu se constată întrunirea criteriului dezbătut în cele ce preced.
Pentru toate considerentele expuse anterior, se va respinge, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat G. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat G. B. - fiul lui A. și A., născut la data de 25.06.1958, deținut în P. P. Albă
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă petentul condamnat G. B. la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE COMPLET,GREFIER,
I.-C. S. O. C.
Tehnored. – I.C.S./25.02.2014/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 287/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 763/2014.... → |
|---|
