Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 287/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 287/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 2126/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.287
Ședința din Camera de Consiliu din 23.04.2014
PREȘEDINTE – I. C. S.
GREFIER – O. C.
S-a luat în examinare cererea formulată de condamnatul contestator M. G. E. (FOST C.) – născut la data de 15.07.1984, deținut în P. P. Albă, ce are ca obiect aplicarea legii mai favorabile conform disp.art.595 cod pr.penală.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că Tribunalul Bihor a înaintat copia sentinței penale nr.151/20.06.2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar_ .
Instanța constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., condamnatul M. (C.) G. E. a formulat contestație la executare referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.151/P/20.06.2011 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2714 din 07.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând micșorarea pedepselor de 3 ani închisoare aplicate pentru art.7 din Legea 39/2001 și art.26 Cod penal în referire la art.13 alin.1 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c și art.76 Cod penal.
În motivarea cererii s-a învederat că se impune aplicarea principiului legii penale mai favorabile prin aplicarea dispozițiilor cuprinse în art.12, 13 și 15 din vechiul Cod penal și reducerea pedepselor aplicate condamnatului sub minimul prevăzut de legea nouă ca urmare a existenței circumstanțelor atenuante.
În raport de cele învederate de condamnat, întrucât cererea acestuia vizează reducerea pedepselor aplicate ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile, Tribunalul a calificat cererea ca fiind o solicitare de modificare a pedepsei prevăzută de art.595 Cod procedură penală, introdusă în termen de 6 luni de la . noilor legi, urmând procedura specială instituită de art.23 din Legea de punere în aplicare nr.255/2013.
Examinând actele și lucrările cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința penală nr.151/20.06.2011 a Tribunalului Bihor rămasă definitivă prin decizia penală nr.2714/07.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului M. (C.) G. E. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interdicția drepturilor prev de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară compusă din: 3 ani închisoare și 2 ani interdicția drepturilor prev de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c Cod penal și art.76 Cod penal și 3 ani închisoare și 2 ani interdicția drepturilor prev de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară, pentru infracțiunea prev. de art.13 alin.1 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c Cod penal și art.76 Cod penal.
În baza sentinței penale nr.151/20.06.2011 a Tribunalului Bihor s-a emis M.E.P.I. nr.220/2011 din 10.09.2012 al Tribunalului Bihor, iar executarea pedepsei a început la 03.12.2013 și urmează să expire la 05.05.2015, deoarece se scad 577 zile.
Urmare intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Legii nr.286/2009 cu modificările și completările următoare publicată în Monitorul Oficial nr.510/2009, precum a Legii nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.757/2012, Tribunalul va analiza situația persoanei private de libertate M. (C.) G. E. din perspectiva următoarelor dispoziții:
„Art. 6 C.P. Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei
(1)Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(2)Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.
(3)Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4)Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
(5)Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
(6)Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
(7)Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1)-(6).”
Art. 3 Legea 187/2012
„(1)Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
(2)Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.”
Art. 4 Legea 187/2012
„Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
În raport de dispozițiile enunțate și de situația personală a numitului M. (C.) G. E. Tribunalul constată următoarele:
Dispoziția cuprinsă în art.7 alin.1 din Legea 39/2003 pentru care s-a aplicat condamnatului M. (C.) G. E. pedeapsa de 3 ani închisoare a fost abrogată de art.126, punctul 2 din titlul II din Legea 187/2012, însă norma de incriminare a fost preluată integral în art.367 alin.1 Cod penal.
Dezincriminarea nu trebuie să fie confundată cu abrogarea unei norme de incriminare, întrucât abrogarea poate fi consecința preluării normei de incriminare în alt text de lege, cum este în cazul infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat analizat în speța de față.
O asemenea concluzie rezultă și din interdicția clară folosită de legiuitor în art.4 alin.2 din Legea 187/2012 potrivit căreia dispozițiile art.4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Aceeași situație o identificăm și în cazul infracțiunii de trafic de minori prev de art.13 alin.1 și 3 din Legea 678/2001, normă care a fost preluată prin art.211 alin.1 din Noul Cod penal.
Un al doilea criteriu ce va fi verificat de instanță din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive va fi cel al pedepselor, conform art.6 Cod penal.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune de constituire de grup infracțional organizat prev de art.367 alin.1 din actualul Cod penal a fost modificată în ceea ce privește limitele speciale, atât minimă cât și maximă, de la pedeapsa închisorii „de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi” în reglementarea anterioară la „pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
Din compararea pedepsei principale aplicată în concret pentru infracțiunea prev de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 – 3 ani închisoare și maximul prevăzut în art.367 alin.1 din Noul Cod penal – 5 ani închisoare, se constată că pedeapsa efectiv aplicată se situează sub acest maxim, nefiind incidente dispozițiile art.6 Cod penal.
Referitor la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori, instanța constată că în cazul acestei infracțiuni noua incriminare prevede limite speciale cuprinse între 3 și 10 ani închisoare, pedeapsa aplicată în concret fiind la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea condamnatului M. (C.) G. E. de reducere a pedepselor cu reținerea circumstanțelor atenuante sub minimul prevăzut de legea nouă, Tribunalul constată că, pe de-o parte textul de lege cuprins în art.6 Cod penal prevede că „sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”, aspect ce nu este incident în cauză, sancțiunile aplicate efectiv fiind mult mai mici față de maximul special prevăzut în noul cod penal pentru ambele infracțiuni.
Pe de altă parte nu se poate accepta influența circumstanțelor atenuante la determinarea caracterului mai favorabil al legii penale în cazul pedepselor definitive întrucât ar echivala cu o reindividualizare a pedepsei ulterior stabilirii acesteia prin hotărâre definitivă de condamnare.
Solicitarea de aplicare a dispozițiilor art.12, 13 și 15 din Codul penal de la 1969 nu poate fi avută în vedere de instanță, acestea nemaifiind în vigoare din momentul în care noul Cod penal a devenit activ – 01.02.2014 -, singurele dispoziții ce pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei fiind cele cuprinse în noile reglementări.
Față de aspectele expuse anterior se constată că fapta pentru care a fost condamnat numitul M. (C.) G. E. prin sentința penală nu comportă discuții sub aspectul aplicării legii mai favorabile prevăzute de art.6 Cod penal asupra pedepsei principale, nefiind incident în cauză.
Pentru toate aceste motive, se va respinge, ca nefondată, cererea având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea cauzei formulată de condamnatul M. (C.) G. E. și va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, cererea având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea cauzei formulată de condamnatul M. (C.) G. E..
Constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 Cod penal.
În baza art.275 alin. (2) Cod procedură penală,
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu contestație în 3 zile de la comunicare pentru procuror și condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2014.
Președinte,Grefier,
I. C. S. O. C.
Tehnored.Sp. – I.C.S./25.04.2014
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
