Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 103/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 2405/212/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 103
Ședința publică din data de 03 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. V. G.
Judecător M. V.
Judecător L. I. B.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror M. V.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de inculpatul C. A. Ș. fiul lui E. și M., născut la data de 05.05.1989, CNP_, deținut în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de deținere, asistat de avocat ale A. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Instanța pune în discuție procedura care se impune a fi urmată în prezenta cauză, respectiv dacă se soluționează ca recurs, conform vechiului Cod procedură penală ori ca și contestație, conform noului Cod procedură penală.
Având cuvântul, apărătorul recurentului inculpatC. A. Ș. arată că, întrucât calea de atac este formulată înainte de . noului Cod procedură penală, respectiv la data de 30.01.2014, cauza se soluționează ca recurs.
Procurorul având cuvântul, arată că, întrucât calea de atac este formulată înainte de . noului Cod procedură penală, respectiv la data de 30.01.2014, cauza se soluționează ca recurs.
Instanța, deliberând apreciază că ne aflăm în cadrul judecării unui recurs, conform vechiului Cod procedură penală, întrucât dosarul a fost înregistrat la instanța de control judiciar anterior intrării în vigoare a noului Cod procedură penală.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și rejudecând, să se revoce măsura arestării preventive.
Instanța de fond a verificat condițiile de legalitate. Fapta prezintă un element de periculozitate, însă nu au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, motivându-se că aceste circumstanțe nu sunt suficiente pentru cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În opinia sa, aceste circumstanțe sunt foarte importante, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este încadrat în muncă, a săvârșit fapta pe fondul unei deviații comportamentale, aflându-se sub influența alcoolului.
Instanța de fond a considerat că acesta trebuie privat de libertate doar pentru gravitatea faptei, fără a valorifica circumstanțele personale. A motivat pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul aflat în libertate prin conturarea unei stări, nu a unui fapt concret.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive. Precizează că termenul de fond este stabilit la data de 13.02.2014, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei încă de la începutul anchetei, împreună cu fratele său s-a deplasat la partea vătămată căreia i-a restituit portofelul.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii încheierii instanței de fond, pe care o consideră ca fiind legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment și impun în continuare privarea de libertate. Apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptei, iar circumstanțele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere la aplicarea eventualei pedepse, în situația în care acesta va fi găsit vinovat.
În ultim cuvânt, recurentul inculpat este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și regretă fapta săvârșită.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal declarat;
Prin încheierea din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._, s-a dispus:
„În baza art.3001alin. 1 C.pr.pen. constata legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului C. A. Ș..
În baza art.3001alin.3 C.pr.pen. mentine masura arestarii preventive a inculpatului C. A. Ș. fiul lui E. și M., ns.la data de 05.05.1989, CNP_.
Masurile dispuse se comunica administratiei locului de detinere.
Cu recurs in termen de 24 de ore de la comunicare
Pronuntata in sedinta publica azi 30.01.2014. “
Pentru a pronunța această soluție, instant de fond a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, prima instanță a apreciat că măsura este legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului C. A. Ș. subzistă în continuare.
Prima instanță a avut în vedere că asupra inculpatului C. A. Ș. planează suspiciunea rezonabilă că în ziua de 05.01.2014 din loc public, prin exercitarea de violențe, ar fi deposedat-o pe partea vătămată R. L. de bunuri; suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracțiunii de tâlhărie, condiție sine qua non pentru legalitatea măsurii preventive, este dată de: declarațiile părții vătămate, declarații martor, declarațiile inculpatului.
Raportat la circumstanțele reale în care se reține de către procuror prin actul de sesizare la acest moment procesual că inculpatul ar fi comis infracțiunea de tâlhărie, din urmarea care s-ar fi putut produce, din reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte, care încalcă relațiile sociale ce ocrotesc integritatea fizică și patrimoniul persoanei, instanța a apreciat că nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., prima instanță a reținut că cerința cuprinsă în teza I a acestui articol este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care acesta este trimis in judecată, este peste limita minimă, aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, în legătură cu acest aspect trebuie precizat că sintagma pericol pentru ordinea publică desemnează o stare și nu un fapt ce ar putea periclita în viitor după punerea în liberate a inculpatului normala desfășurare a unui segment de relații sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv relațiile sociale referitoare la integritatea fizică și patrimoniul persoanei.
Prima instanță a reținut că la acest moment procesual circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil nu sunt suficiente pentru a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă garanții rezonabile, fiind necesară privarea de libertate a acestuia.
În ceea ce privește conformitatea măsurii privative de libertate cu prevederile art 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că subzistă suspiciunea rezonabilă care justifică presupunerea că inculpatul C. A. Ș. ar fi comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată, că există motive pertinente și suficiente care să justifice măsura arestării preventive și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (inculpatul fiind arestat preventiv de 14 zile ), prima instanță a reținut că sunt respectate exigențele ce decurg din acest text și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în conformitate cu art.385 ind.6 alin.3 C.p.p., tribunalul reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, reținându-se că, la data de în ziua de 05.01.2014 din loc public, prin exercitarea de violențe, ar fi deposedat-o pe partea vătămată R. L. de bunuri.
Cu prilejul luării măsurii arestării preventive, s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod de procedură penală.
Din materialul de urmărire penală, tribunalul constată că și în actualul stadiu procesual există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis acțiunile specifice infracțiunii reținute in sarcina acestuia prin actul de trimitere in judecată, relevante în acest sens fiind declarațiile părții vătămate, declarații martor,declarațiile inculpatului.
Temeiul de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.p.p. din 1968 se regăsește în actualul C.p.p. în dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p..
Tribunalul apreciază că în cauză este necesară privarea în continuare de libertate a inculpatului pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, având în vedere că acesta este trimis în judecată pentru o in fracțiune gravă – tâlhărie -, atât prin natura acesteia cât și prin împrejurările și modul de comitere, în condițiile în care aceste tip de infracțiuni a dobândit caracterul unui fenomen, perioada de timp care s-a scurs de la data la care se reține comiterea faptei, astfel încât nu se poate susține că rezonanța socială negativă a acesteia s-a diminuat semnificativ.
Fiind îndeplinite în actualul stadiu procesual în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p. și art.202 alin.3 C.p.p. se impune menținerea măsurii arestării preventive dispune inițial față de inculpat.
Totodată se constată conformitatea măsurii arestării cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din C.E.D.O., în sensul că există suspiciuni rezonabile că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, că există motive pertinente, serioase și suficiente ce justifică menținerea măsurii arestării preventive, deoarece anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, pot suscita o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție provizorie, fiind astfel respectate exigențele ce decurg din acest text și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, măsura arestării preventive corespunde scopului măsurilor preventive prevăzut în 202 Cod de procedura penala, având în vedere particularitățile cauzei, necesitatea bunei desfășurări a activităților specifice procesului penal care se află în faza procedurii de cameră preliminară, astfel că la acest moment procesual nu se justifică luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi.
Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, sens în care recursul declarat va fi respins, ca nefundat, cu consecința obligării recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul C. A. Ș. - fiul lui E. și M., născut la data de 05.05.1989, CNP_, deținut în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii pronunțate la data de 30.01.2014 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p.:
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu prilejul judecării recursului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
T. V. GheorgheMihaela V.
L. I. B.
GREFIER,
L. Ș.
Tehnored.jud.fond.C.R.
Tehnored.jud.recurs.M.V./3 ex./13.03.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
