Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 222/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 910/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.222
Ședința publică din data de 4 aprilie 2014
PREȘEDINTE – M. L. T.
GREFIER – A.-M. G.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR – C. C. B.
S-a luat în examinare contestația formulată de petentul condamnat P. E. - fiul lui A. și G., născut la 16.03.1973 în localitatea Hârșova, județul C., CNP_, deținut în prezent în P. P. Albă – împotriva sentinței penale nr.358 data de 16.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.358 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă contestatorul condamnat P. E. – în stare de deținere și asistat de apărător ales Negip M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fiind prezent și apărătorul din oficiu M. D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 257 – 261 și art. 353 cod procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu M. D., având cuvântul, solicită a se dispune acordarea onorariului parțial cuvenit pentru studiul dosarului.
Instanța, deliberând, încuviințează cererea formulată de apărătorul din oficiu M. D., constată că a încetat împuternicirea avocațială a apărătorului din oficiu, urmare depunerii delegației de către apărătorul ales Negip M. și dispune acordarea onorariului parțial în cuantum de 50 lei în favoarea apărătorului din oficiu M. D. pentru studiul dosarului și prezența la termenul de astăzi.
Instanța întreabă dacă mai există cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul contestatorului condamnat, avocat Negip M., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de petentul P. E., desființarea hotărârii atacate și rejudecând să se admită cererea formulată de către petent în sensul de a se constata că a intervenit o lege penală mai favorabilă.
Solicită a se constata că prima instanță a constatat în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 6 cod penal, în locul dispozițiilor art. 5 cod penal, astfel cum era corect.
De asemenea, urmează a se constata de către instanță că maximul pedepsei pentru care a fost condamnat contestatorul nu depășește cinci ani închisoare, urmând a se ține totodată seama că pe perioada detenției petentul condamnat a avut o atitudine corespunzătoare, participând la activități educative, acesta are studii superioare efectuate la Londra, are familie și un copil minor în întreținere, astfel că scopul pedepsei aplicată acestuia a fost deja atins.
Concluzionând, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de petentul P. E., apreciind că în mod corect Judecătoria Medgidia a respins cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnat.
Menționează că se poate constata că în cuprinsul hotărârii se face referire la numele de P., în loc de P. și la un alt număr al hotărârii de condamnare, însă urmează a se constata că acestea sunt erori materiale care pot fi îndreptate chiar și de către instanța de contestație și nu au legătură cu motivele de nelegalitate ale hotărârii primei instanțe.
Apreciază că dispozițiile legale vizate în cererea formulată de către petent nu mai pot fi avute în vedere întrucât conform noilor reglementări furtul nu mai este calificat în modalitatea săvârșirii de către două sau mai multe persoane și în loc public, precum și actelor ce servesc la identificare corespondentele alin. 1 lit. a,e și alin. 2 lit. b ale art. 209 din Codul penal de la 1969, dar subzistă săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, escaladarea sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase, în cuprinsul infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 1 an – la 5 ani .
Infracțiunea de furt de folosință nu este dezincriminat, ci se regăsește ca infracțiune distinctă la art. 230 Cod penal. Maximul pedepsei pentru furt conform art. 229 Cod penal, este de 5 ani închisoare la care se poate adăuga un spor în condițiile art. 36 alin. 1 cod penal, pedeapsa pentru infracțiune continuată.
Întrucât pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată conform Codului penal de la 1969 este egală cu maximul pedepsei prevăzute în Codul Penal, solicită a fi respinsă prezenta contestație ca nefondată.
Contestatorul condamnat P. E., în ultim cuvânt, precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra sesizării de față:
Prin sentința penală 358 din data de 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal_, s-au dispus următoarele:
În baza art. 23 din Lg. 255/2013 raportat la art. 6 NCp,
S-a respins cererea– HG 836/2013 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile privind pe condamnatul P. E., fiul lui A. și G., născut la data de 16.03.1973, în prezent deținut în P. P. Albă, ca neîntemeiată.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2014.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, condamnatul P. E. a solicitat analizarea situației sale juridice, din perspectiva aplicării art. 6 Cod penal 2009, conform HG 836/2013 de aplicare a legii penale mai favorabile.
Petentul condamnat P. E. a formulat contestația la executare în temeiul dispozițiilor art. 461 alin. 1 litera d NCP prin care solicită reducerea pedepsei aplicate de prima instanță. Motivele contestației se întemeiază pe . noului cod penal și de procedură penală, care reglementează limitele de pedeapsă ce pot fi aplicate pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Petentul condamnat precizează că a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru fapta de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 literele a, e, g i și alin. 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp vechi, infracțiuni pentru care legiuitorul prevăzuse anterior pedepse cuprinse între limitele de 10-20 de ani închisoare.
După noua reglementare, furtul calificat este prevăzut astfel:
Art. 228 Furtul
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în
scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane.
Art. 229: Furtul calificat
(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nopții;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Petentul condamnat solicită reducerea pedepsei considerând că sunt întrunite toate cerințele cumulative, printre care faptul că infracțiunea săvârșită are o nouă dozare a pedepsei, cu limita maximă redusă de 4 ori.
Prin sent. penală nr. 1027/11.07.2011 a Judecătoriei București Sector 5, definitivă la 23.11.2011 prin Dec. P.. 2321/23.11.2011 a Curții de Apel București s-a dispus condamnarea inculpatului P. E. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare în baza art. 26 Cp raportat la art. 208 alin. 1– 209 alin. 1 lit. a,e,g, i și alin. 4 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2, art. 74-76 Cod penal, 5 ani interzicerera unor drepturi complementare și 2 luni pentru art. 221, alin. 1 Cp cu aplicarea art. 74-76 Cp.
Executarea pedepsei a început la data 30.11.2011.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr. 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Potrivit art. 4 din Codul penal: „ Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.”
Potrivit art. 3 din legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului Penal „(1)Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
(2)Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Conform noilor reglementări furtul nu mai este calificat în modalitatea săvârșirii de către două sau mai multe persoane și în loc public, precum și actelor ce servesc la identificare corespondentele alin. 1 lit. a,e și alin. 2 lit. b ale art. 209 din Codul penal de la 1969, dar subzistă săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, escaladarea sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase, în cuprinsul infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 1 an – la 5 ani .
Infracțiunea de furt de folosință nu este dezincriminat, ci se regăsește ca infracțiune distinctă la art. 230 Cod penal.
La art. 45 Cod penal se prevede:
(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut:
a) în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracțiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata
pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii,se aplică dispozițiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Maximul pedepsei pentru furt cf. art. 229 Cod penal, este de 5 ani închisoare la care se poate adăuga un spor în condițiile art. 36 alin. 1 Cp- pedeapsa pentru infracțiune continuată.
Întrucât pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată conform Codului penal de la 1969 este egală cu maximul pedepsei prevăzute în Codul Penal, va respinge sesizarea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale 358/06.02.2014 pronunțate de Judecătoria Medgidia în dosar penal_, în termen legal a declarat contestație P. E. care a susținut că: a intervenit o lege penală mai favorabilă; prima instanță a constatat în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 6 cod penal, în locul dispozițiilor art. 5 cod penal; maximul pedepsei pentru care a fost condamnat contestatorul nu depășește cinci ani închisoare, urmând a se ține totodată seama că pe perioada detenției petentul condamnat a avut o atitudine corespunzătoare, participând la activități educative, acesta are studii superioare efectuate la Londra, are familie și un copil minor în întreținere, astfel că scopul pedepsei aplicată acestuia a fost deja atins.
Examinând sentința atacată, se constată următoarele:
Contestatorul P. E. a fost condamnat prin sentința penală 1027/2011 a Judecătoriei Sector 2 București în dosar penal_, definitivă prin decizia penală 2321/26.11.2011 a C.A. București, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru fapta de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 literele a, e, g i și alin. 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969.
Furtul calificat în modalitatea: în timpul noptii (fostul art. 209 lit. g ) se regăsește în actualul art. 229 lit. b Cod penal. Furtul calificat în modalitatea: prin efracție, escaladare, ,folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase ( fostul art. 209 lit.i Cod penal 1969) se regăsește în actualul art. 229 lit. d Cod penal, pedeapsa fiind închisoarea de la unu la 5 ani .
În mod corect judecătorul care a soluționat în fond contestația, a constatat că pedeapsa de 5 ani aplicată este egală cu maximul special prevăzut de noua lege, astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
În plus, apreciem că pedeapsa calculată potrivit actualului cod penal ar fi fost mult mai mare, având în vedere că infracțiunea avea caracter continuat, reținându-se că inculpatul P. E. ajutase la sustragerea unor autoturisme aparținând unor proprietari diferiți astfel că la maximului de 5 ani i s-ar mai adăuga și sporul de 3 ani prevăzut pentru infracțiunea continuată, pentru că așa cum se arată în literatura de specialitate, stabilirea legii mai favorabile se face prin compararea pedepsei definitiv aplicate cu maximul special prevăzut în noua lege pentru infracțiunea corespondent plus sporul de 3 ani ce se ia în considerare în cazul infracțiunii continuate, căci pentru aplicarea art. 6 Cod penal prezintă relevanță doar modificările limitelor de pedeapsă, nu și modificarea altor condiții de care depinde sancționarea infractorului. Cu atât mai mult, pedeapsa aplicată definitiv contestatorului, potrivit Codului Penal din 1969 este cea calculată potrivit legii penale mai favorabile.
Aspectele învederate de contestator referitoare la comportamentul manifestat pe parcursul executării acestei pedepse, nu au nici o relevanță, în contextul obiectului cererii formulate.
În concluzie, chiar dacă în cuprinsul hotărârii penale s-au criticat și erori materiale, acestea nu afectează fondul aprecierilor care sunt întemeiate. Urmează a respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. E. - fiul lui A. și G., născut la 16.03.1973 în localitatea Hârșova, județul C., CNP_, deținut în prezent în P. P. Albă - împotriva sentinței penale 358/06.02.2014 pronunțate de Judecătoria Medgidia în dosar penal_ .
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.:
Obligă pe contestatorul condamnat P. E. la suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. T. A.-M. G.
Red.jud.fond.F.S./ 10.02.2014;
Tehnored.jud.contestație M.L.T./4.05.2014/5 ex.;
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 557/2014. Tribunalul... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
