Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 2/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 9030/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2
Ședința publică din data de 11 02 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – L. I. B.
GREFIER – A.-M. G.
Ministerul Public reprezentat de
PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul D. C. – domiciliat în C., ., ., . - împotriva sentinței penale nr.1434 din 27 11 2013 pronunțata de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.358 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă apelantul inculpat D. C., personal și asistat de apărătorul R. D. Ș. în substituirea apărătorului ales R. Ș., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimata parte civilă N. L. A., lipsind intimata parte civilă S. C. Județean de Urgență C., lipsind intimatul asigurător ..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 257 – 261 și art. 353 cod procedură penală.
Instanța, având în vedere dispozițiile art.3 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de Procedură penală si pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale („legea nouă se aplică de la data intrării ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare”), coroborat cu art.9 alin.2 („cererile de recurs împotriva sentințelor depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera cereri de apel”), în referire la art.10 din același act normativ, dispune recalificarea prezentei căi de atac înregistrate ca recurs, în apel, cauza urmând a fi judecată în complet format din doi judecători.
Instanța procedează la verificarea identității intimatului inculpat apelantului inculpat D. C., care se legitimează cu C.I. . nr._, CNP_.
Instanța îi aduce la cunoștință apelantului inculpat D. C. prevederile art. 83 al.1 lit.a cod procedură penală, potrivit cărora acesta are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, apelantul inculpat precizând că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Instanța întreabă dacă mai exista cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 409 și 412 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art. 410 cod procedură penală, nemotivat.
Luând act de susținerile părților prezentele și ale reprezentantului Ministerului public, în sensul că nu mai au cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.420 alin.6 cod procedură penală.
Apărătorul apelantului inculpat, avocat R. D. Ș., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de apelantul inculpat D. C., desființarea sentinței penale apelate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului conform dispozițiilor prevăzute de art. 396 alin.5 cod procedură penală raportat la art. 16 lit.b cod procedură penală, întrucât potrivit dispozițiilor noului cod penal, fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu mai reprezintă infracțiune.
În subsidiar, solicită a se dispune încetarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat de către inculpatul D. C., urmând a se constata că prin noul cod penal fapta pentru care inculpatul a fost cercetat, respectiv trimis în judecată a fost dezincriminată.
Apelantul inculpat D. C., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.1434/27 11 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 184 alin. 1, 3 C.pen. cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen. condamnă inculpatul D. C. – fiul lui D. și G., născut la data de 04.12.1953, în N. B., jud. C., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut – rezervist, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, administrator la S.C. Leader International S.A. C., C.N.P._, cu domiciliul în C., ., ., ., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate prin prezenta, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani, care se socotește de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3 C.pen.
Conf. art. 359 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a – II a și lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conf. art. 71 alin. 5 C.pen. suspendă executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Constată disjunsă acțiunea civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în ceea ce privește latura penală în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente, respectiv de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2013.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Situația de fapt:
La data de 02.04.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 2 C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului D. C. că, la data de 07.12.2 011, în jurul orelor 06.50, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_ pe .. C., iar, în dreptul Petroconst, a accidentat-o pe partea vătămată N. L. A., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșa fotografică; plângerea părții vătămate din data de 09.12.2011 și declarațiile părții vătămate; raportul de expertiză tehnică auto; raportul de constatare medico-legală nr. 495/A1 rutier/2011/02.04.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; raportul de constatare medico-legală nr. 496/Al rutier/2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; declarațiile martorilor; precum și declarațiile inculpatului.
La termenul din data de 20.11.2013, a fost admisă cererea inculpatului D. C. de a fi judecat potrivit procedurii prev. de art. 3201 C.proc.pen., instanța apreciind că o atare cerere este admisibilă, fiind formulată până la începerea cercetării judecătorești în fața completului sesizat cu judecarea cauzei; totodată, cererea a fost formulată de către un inculpat care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul a arătat că le cunoaște și și le însușește.
Ca atare, la același termen de judecată, instanța a disjuns acțiunea civilă, cauza fiind înregistrată sub nr._ /a1, cu termen de judecată la data de 12.02.2014.
Pe baza probelor administrate in cauză în faza de urmărire penală, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul D. C. este posesorul permisului de conducere ._ T eliberat de I.P.J. C., valabil pentru categoria B.
La data de 07.12.2011, în jurul orelor 06.50, inculaptul D. C. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_ pe .. C., dinspre . ., pe banda a II – a de circulație.
În aceste condiții, în zona Petroconst, inculpatul a surprins și accidentat pe N. L. – A. și C. I. (fostă N.) care efectuau traversarea . pietonal.
Polițiștii rutieri sesizați, s-au deplasat la locul producerii accidentului de circulație și au identificat autorul accidentului în persoana inculpatului D. C., partea vătămată N. L. – A. și martora C. I. (fostă N.).
La fața locului a fost identificat și martorul ocular P. C..
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 495/A1 rutier/2011 emis de S.M.L. C., partea vătămată N. L. – A. a necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice.
Martora C. I. (fostă N.) a declarat că, în timp ce efectua traversarea drumului public pe marcajul pietonal împreună cu partea vătămată N. L. – A., au traversat un sens de circulație și, în momentul în care au ajuns pe banda a II – a a celuilalt sens de circulație, au fost accidentate de către conducătorul autoturismului Daewoo Cielo, respectiv D. C..
Martorul ocular P. C., audiat fiind, a confirmat aspectele declarate de către partea vătămată și martora C. I. (fostă N.).
Fiind audiat în cauză, inculpatul a declarat că, în timp ce conducea autoturismul pe banda a II – a de circulație pe . cei doi pietoni care traversau drumul public din stânga sa.
Pentru stabilirea cauzei și împrejurărilor producerii accidentului rutier s-a dispus și s-a efectuat o expertiză tehnică auto judiciară.
Prin raportul de expertiză tehnică auto, s-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului nu poate fi calculată cu precizie pe cale analitică, dar se poate aprecia că această viteză nu era mai mare de 40 km / h.
Impactul dintre autoturism și victime a avut loc pe marcajul pietonal, la circa 4,7 m față de bordura din dreapta, ținând cont de direcția de deplasare a autoturismului.
Cauza producerii accidentului a fost neatenția conducătorului auto, care nu s-a asigurat temeinic în apropierea unei treceri pentru pietoni, pe care erau angajați pietoni în traversare.
Apropiindu-se de trecerea de pietoni din zona Petroconst, trecere semnalizată și marcată corespunzător, conducătorul auto nu a fost atent și a lovit cu colțul dreapta față al autoturismului doi pietoni ce se deplasau de la stânga la dreapta sa.
Impactul putea fi evitat cel mai ușor de către conducătorul auto, dacă oprea și acorda prioritate de trecere pietonilor angajați pe trecere.
Fiind audiat, inculpatul D. C. a recunoscut săvârșirea faptei ce i se reține în sarcină.
Față de ansamblul cauzei, este aprecierea instanței că inculpatul a săvârșit fapta expusă anterior, prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, culpa simplă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C.pen., în sensul că, deși nu a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunilor sale – iminența producerii unui eveniment rutier cu victime vătămate corporal, pe fondul neatenției în conducere și neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal – acesta trebuia și putea să îl prevadă.
Referitor la fapta săvârșită din culpă, instanța apreciază întrunite în persona inculpatului ambele criterii de apreciere a acestei forme de vinovăție: criteriul obiectiv – obligația legală de prevedere, pentru domeniul circulației pe drumurile publice, și criteriul subiectiv – posibilitatea concretă de prevedere, față de experiența de viață, abilitățile și dezvoltarea psiho-socială a inculpatului.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, a constat în acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie de circulație rutieră, condiții în care s-a consumat fapta penală – vătămarea corporală a numitei N. L. A..
În acest ultim moment, s-a produs și încălcarea relațiilor sociale ce vizează dreptul la integritate corporală și sănătate al persoanei fizice.
În consecință, în drept, fapta inculpatului D. C. care, la data de 07.12.2 011, în jurul orelor 06.50, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_ pe .. C., iar, în dreptul Petroconst, a accidentat-o pe partea vătămată N. L. A., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.pen.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, în temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., instanța va dispune condamnarea acestuia.
La stabilirea și la aplicarea pedepsei, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen.: dispozițiile părții generale a Codului penale – referitoare la infracțiunea în formă consumată, limitele de pedeapsă – închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, reduse cu 1/3 potrivit art. 320¹ C.proc.pen., de gradul moderat de pericol social al faptei săvârșite, de urmările produse (leziunile traumatice și post-traumatice ale victimei), de atitudinea procesuală cooperantă a inculpatului, care conduce la aprecierea că inculpatul a conștientizat consecințele negative ale infracțiunii comise.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat, în ultima perioadă de timp, are o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicare unei pedepse pentru conștientizarea inculpatului, cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază / elementare privind siguranța circulației pe drumurile publice, pun în pericol grav integritatea corporală / viața celorlalți participanți la trafic. Ca atare, instanța apreciază ca scopul preventiv – educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată spre valori medii prevăzute de lege, raportat la circumstanțele reale expuse anterior și la culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier.
În aprecierea modalității de executare a pedepsei ce va fi aplicată, instanța are în vedere că inculpatul este o persoană integrată social, căsătorit, administrator al unei societăți comerciale, cu domiciliu stabil, fără antecedente penale; aceste elemente, împreună cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale, vor determina instanța să aprecieze că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament, raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii.
Împotriva sentinței penale 1434/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal_ în termen legal la data de 17.12.2013 a declarat recurs inculpatul D. C..
Având în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispozițiile procesual penale ( legea penală se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, coroborat cu art. 9 alin. 2 – “cererile de recurs împotriva sentințelor depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera cereri de apel”, în referire la art. 10 din același act normativ, prezenta cauză va fi judecată ca apel.
Motivele de apel se regăsesc în practicaua ce face parte integrantă din prezenta decizie, motiv pentru care nu mai este necesară reluarea acestora.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului cauzei, verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate în raport de susținerile făcute cât și din oficiu reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 2 C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului D. C. că, la data de 07.12.2011, în jurul orelor 06.50, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_ pe .. C., iar, în dreptul Petroconst, a accidentat-o pe partea vătămată N. L. A., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale.
Din probele administrate în dosarul cauzei în cursul urmăririi penale rezultă că producerea accidentului a fost determinată de neatenția conducătorului auto, care nu s-a asigurat temeinic în apropierea unei treceri pentru pietoni, pe care erau angajați pietoni în traversare.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr. 187/2012.
Infracțiunea de vătămare corporală din culpă este reglementată, începând cu 1 februarie 2014 în partea specială a noului cod penal, art. 196.
Potrivit art. 184 Cod penal din 1969 se putea reține infracțiunea de vătămare corporală dacă:
(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 21 (lovirea sau alte violențe), care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181 (vătămare corporală), săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
2) dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2 (fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri mdicale mai mult de 60 de zile sau a produs una din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Noul Cod Penal schimbă prevederile legale, după cum urmează:
ART. 196 reglementează Vătămarea corporală din culpă, ca fiind:
(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1) – (3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 194 NCP prevede:
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav și permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieții persoanei,
se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârșită în scopul producerii uneia dintre consecințele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (2) se pedepsește.
Art. 193 alin. 2 Cod penal prevede:
Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Din analiza textelor de lege se observă faptul că potrivit actualului Cod penal se poate reține infracțiunea de vătămare corporală din culpă dacă fapta prin care s-au produs leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, a fost săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune sau dacă a produs vreuna din consecințele prev. de art. 194 Cod penal.
Potrivit art. 5 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Având în vedere, că în sarcina inculpatului se reține faptul că la data de 07.12.2011, în jurul orelor 06.50, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_ pe .. C., iar, în dreptul Petroconst, a accidentat-o pe partea vătămată N. L. A., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale, cauza producerii accidentului constând în neatenția conducătorului auto, care nu s-a asigurat temeinic în apropierea unei treceri pentru pietoni, faptă care nu constituie prin ea însăși o infracțiune, și acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive și nu s-a produs nici o consecință din cele prev. de art. 194 Cod penal, se constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 196 Cod penal.
Având în vedere că noul cod penal dezincriminează fapta săvârșită de inculpat și acesta beneficiază de legea mai favorabilă, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de către apelantul – inculpat D. C. împotriva sentinței penale nr. 1434/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Se va desființa sentința penală apelată și rejudecând se va dispune în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală cu aplicare art. 17 alin. 2 Cod procedură penală și art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală achitarea inculpatului D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 183 alin. 1, 3 Cod penal din 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală actuală.
Se vor înlătura dispozițiile contrare și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală;
Admite apelul declarate de către apelantul – inculpat D. C. împotriva sentinței penale nr. 1434/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală cu aplicare art. 17 alin. 2 Cod procedură penală și art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului D. C. - domiciliat în C., ., ., ., județul C., CNP_ - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 183 alin. 1, 3 Cod penal din 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală actuală.
Înlătură dispozițiile contrare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. L. I. B.
GREFIER,
A.-M. G.
Red.jud.fond.A.E.M./05.12.2013;
Red./tehnored.jud.apel M.M./ 27.02.2014/5 ex
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 354/2014. Tribunalul... → |
|---|
