Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 472/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 3600/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
- DECIZIA PENALĂ NR.472.-
Ședința publică din data de 16.07.2014
PREȘEDINTE – I. R.
GREFIER – C. B.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR – A. V.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul condamnat I. V., fiul lui N. și F., născut la 15.05.1984, în prezent reținut la Direcția Generală a Politiei Municipiului București - împotriva sentinței penale nr.1554 din data 25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.358 alin.1 Cod pr.penală, se constată lipsa contestatorului condamnat I. V. - în stare de arest si asistat de apărătorul din oficiu Mergeanu D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 257 – 261 și art. 353 cod procedură penală.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează partea, obiectul cauzei, stadiul procesual al acestuia și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată că în prezenta cauza contestatorul condamnat I. V. a fost liberat condiționat la termen, sens în care întreabă părțile dacă se impune acordarea unui termen față de lipsa condamnatului
Apărătorul contestatorului condamnat I. V., avocat Mergeanu D., având în vedere că petentul condamnat a fost liberat la termen, consideră că nu se mai impune amânarea cauzei față de lipsa condamnatului, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului arată de asemenea că nu se impune amânarea cauzei, având în vedere că petentul condamnat a fost liberat la termen la data de 22.06.2014, sens în care arată că nu are cereri, excepții de formulat și apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța deliberând, având în vedere că petentul condamnat I. V. a fost liberat la termen la data de 22.06.2014 constată că nu se mai impune amânarea cauzei față de lipsa condamnatului, apreciind contestația în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea acesteia.
Apărătorul contestatorului condamnat I. V., avocat Mergeanu D., având cuvântul, în raport de împrejurarea că prezent cauza nu mai are obiect, condamnatul fiind liberat la termen, solicită ca instanța să aprecieze asupra soluției ce urmează a se pronunța.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnat, ca nefondată si menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât petentul condamnat a fost liberat la termen.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.1554 din data 25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
S-a respins – ca neîntemeiată - cererea de liberare condiționată - formulată de condamnatul I. V., fiul lui N. și F., născut la 15.05.1984, deținut în P. P. Albă, județul C..
S-a stabilit termen de reînnoire a cererii la 22.06.2014.
În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală;
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei – onorariu avocat din oficiu pentru avocat M. A. – delegație nr.1006/2014.
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală;
S-a dispus obligarea condamnatului către stat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.04.2014 Comisia pentru liberarea condiționată ce funcționează în P. P. Albă în temeiul Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a analizat situația condamnatului I. V. care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr.1187/2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București pentru infracțiunea de furt calificat.
A început executarea la data de 23.06.2010 și expiră la data de 22.06.2014.
Până la data analizării situației sale de către instanța de judecată, condamnatul a executat 1403 zile, din care 1403 zile efectiv executate și 0 zile care i se consideră executate pe baza muncii prestate, executând fracția obligatorie 2/3 din pedeapsă, respectiv de 974 zile.
Nu a fost planificat la activități lucrative.
Are antecedente penale, este recidivist, fiind condamnat anterior de trei ori la pedepse cu închisoarea și a beneficiat o dată de liberare condiționată.
A fost sancționat disciplinar pe durata executării pedepsei închisorii de opt ori, respectiv la: 25.01.2011, 25.01.2011, 02.09.2011, 13.01.2012, 06.04.2012, 23.04.2013, 05.03.2014 și 12.03.2014.
Nu a fost recompensat.
A participat la diferite programe și activități educaționale și moral-religioase.
Execută pedeapsa în regim închis.
Este la a treia analiză în Comisia pentru liberarea condiționată ce funcționează în P. P. Albă în temeiul Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
De la ultima analiză și până în prezent a fost sancționat disciplinar de două ori la 05.03.2014 și 12.03.2014 pentru atitudine necuviincioasă față de cadre și nerespectarea regulamentului de ordine interioară, nu a fost recompensat, nu a fost planificat la activități lucrative, nu a participat la activități educaționale.
În drept,
Instanța reține că potrivit art.100 alin.1 Cod penal, „Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim de semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când se dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.”
Conform prevederilor art.59 Cod penal din 1969:„După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.”
Instanța de fond a făcut aplicarea art. art.15 alin.2 din Constituție și art. 5 din Noul Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă, analizând condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
În acest context cu ocazia analizei îndeplinirii condițiilor necesare de liberarea condiționată, au fost avute în vedere prevederile art.59 alin.1 Cod penal din 1969 potrivit cărora, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin.1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Analizând actele de la dosar în legătura cu cererea formulată, instanța a reținut că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat, deși a executat fracția obligatorie din pedeapsă și a fost stăruitor în muncă.
Conform art. 59 din Codul penal din 1969, la aprecierea oportunității liberării condiționate trebuie să se țină seama de comportamentul condamnatului în cursul detenției, acesta fiind hotărâtor în aprecierea îndeplinirii condiției „disciplinat”.
Relativ la acest aspect, s-a reținut că nu se poate conchide că persoana condamnată I. V. a avut o conduită conformă întrutotul cu exigențele pe care le presupune starea privativă de libertate, în contextul în care a fost sancționat disciplinar de 8 ori pe întreaga durată a executării pedepsei, de două ori de la ultima analiză în vederea liberării condiționate.
Prin urmare, s-a constatat că se impune ca petentul să înceapă a vădi un comportament disciplinat și să depună în mod constant eforturi pe calea reintegrării sociale, pentru ca ulterior să se poată aprecia că acesta s-a reeducat și să poată fi redat societății.
Pe de altă parte, instanța a reținut că antecedența penală reprezintă o împrejurare de care nu se poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Astfel, având în vedere condamnările anterior suferite de petent, pentru fapte de același gen, precum și că nu a fructificat beneficiul liberării condiționate ce i-a fost acordat anterior de instanță o dată, s-a apreciat că nu este oportună liberarea condiționată a condamnatului I. V..
Instanța a observat, totodată, că petentul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare. În acest sens, prin raportare și la durata pedepsei, s-a constatat că nu se poate reține că petentul a depus eforturi serioase pe calea formării unei atitudini corecte față de valorile sociale și ordinea de drept, nefiind recompensat niciodată.
S-a considerat în baza celor reținute că deținutul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete în sensul reeducării și reintegrării sale și s-a considerat necesară reanalizarea situației la data de 22.06.2014.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia ca atare.
S-a stabilit termen de reiterare a cererii la 22.06.2014.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul I. V..
Urmare a citării contestatorului condamnat I. V. pentru termenul de judecată din data de 16.07.2014, s-a făcut cunoscut instanței că acesta a fost liberat la termen la data de 22.06.2014, dată la care s-a împlinit cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1187/2010 a Judecătoriei Sector 1 București, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal 1969.
Condamnatul I. V. a început executarea pedepsei de 4 ani închisoare la data de 23.06.2010, aceasta împlinindu-se la data de 22.06.2014, când a fost liberat.
În aceste condiții Tribunalul constată că a rămas fără obiect contestația formulată în cauză de contestatorul condamnat I. V..
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod.proc.pen., se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat I. V. împotriva sentinței penale nr.1554/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._
În baza art.272 Cod.proc.pen. suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat Megeanu D., se va avansa din fondurile M.J. către Baroul C.
În baza art.275 alin.2 Cod.proc.pen. va obliga contestatorul condamnat I. V. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod.proc.pen.
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat I. V. - fiul lui N. și F., născut la 15.05.1984, în prezent retinut la Directia Generală a Politiei Municipiului București- împotriva sentinței penale nr.1554/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ ..
În baza art.272 Cod.proc.pen.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat Mergeanu D., se avansează din fondurile M.J. către Baroul C.
În baza art.275 alin.2 Cod.proc.pen.
Obligă contestatorul condamnat I. V. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2014.
Pt. președinte de complet Grefier
I. R. C. B.
semnează conform art.406 al.4 Cpp
Președintele Tribunalului
V. C. C.
Red.jud.fond.A.I.S.
Tehnored.jud.contestație I.R.
5 ex./27.08.2014
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
