Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 258/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 9242/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.258
Ședința publică din data de 07 04 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. V. G.
Grefier I. B.
Cu participare procuror N. Z.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații:
M. N. - fiul lui G. și M., născut la 01.08.1985 în Medgidia, jud.C., domiciliat în sat Ciobănită, .. 17, jud. C., CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de disp. art.20 rap. la art.174-175 lit.i C.penal și
M. M. - fiul lui G. și M., născut la 19.02.1983 în ., jud. C., domiciliat în sat Ciobănită, ..21, jud. C., CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.i C.penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 03 2014 si au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar completul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07 04 2014 când a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin rechizitoriul nr 1433/P/2013 din 28 10 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații Mârleneanu N. și Mârleneanu M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 174 -175 lit i) Cod penal 1969.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în seara zilei de 31 august 2013, în jurul orelor 22,30, pe . Ciobănită, ., în cursul unui conflict spontan, prin acțiuni conjugate și concomitente, au agresat-o într-un mod extrem de violent pe partea vătămată C. F., căreia i-au aplicat numeroase lovituri cu pumnii, picioarele, o toporișca și o bâtă pe toată suprafața corpului, astfel încât i-au provocat grave leziuni cranio-cerebrale, toracice și de membre, vindecabile în cel puțin trei luni de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală, șoc traumatic și hemoragie
Din probele dosarului tribunalul reține în fapt următoarele:
Partea vătămată C. F. este cunoscut în satul C. de către localnici, deoarece deși locuiește în satul învecinat Credința și este un bărbat însurat, având cu soția sa doi copii minori, trăia în concubinaj și cu martora oculară T. E.-C. .
Potrivit declarațiilor inculpaților și martorului D. N., cu câteva zile înainte de evenimentul din 31 08 2013, a fost sustrasă cantitatea de aproximativ o căruță de știuleți din lanul de porumb aparținând fraților M.. A fost bănuit de furt partea vătămată C. F., deoarece martorul ar fi recunoscut căruța acestuia și ar fi recunoscut-o după voce pe martora T. C., despre care se știa că este concubina părții vătămate. Inculpații au reclamat furtul la poliție.
În seara zilei de 31 august 2013, partea vătămată C. F., împreună cu martorul ocular F. P.-D., s-au deplasat cu calul și căruța sa din satul Credința în satul Ciobănită, pentru a se întâlni cu concubina sa T. E.-C., însă s-au oprit la magazinul mixt-bar al „P.F. P. E.", situat pe . din satul Ciobănită și au consumat bere. De acolo a sunat-o pe concubină, iar aceasta a venit la bar și a luat atelajul pe care 1-a dus la locuința bunicii sale. Martora T. E.-C. a revenit apoi pe jos la bar, iar când s-a apropiat a observat în zonă un autoturism de culoare albă (culoare pe care o are și autoturismul Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ al inculpatului M. N.), lângă care se aflau inculpații M. N. și M. M., precum și un al treilea individ necunoscut. Martora l-a strigat pe partea vătămată în fața barului, astfel că acesta a ieșit din curtea localului public, fiind urmat și de martorul F. P.-D.. Când grupul format din partea vătămată, concubina și prietenul său au trecut de grupul fraților M., martorul F. P.-D. i-a recunoscut pe cei doi frați și a observat că unul dintre ei, -M. N.- era înarmat cu un topor, iar celălalt frate cu o furcă sau o rangă, totodată martorul remarcând și prezența unei a treia persoane recunoscându-l și pe coinculpatul E. I. (cumnat cu M. M.), despre care a declarat că era înarmat cu o bâtă, dar că a stat lângă mașină și nu a participat direct la agresiune. În cursul judecății martorul a oscilat cu privire la acest aspect, arătând că nu știe cine era a treia persoană, element care nu prezintă relevanță în ceea ce privește stabilirea faptelor în raport cu cei doi inculpați, astfel cum se va reține mai jos.
După ce au trecut de autoturism, când se îndepărtau în direcția cimitirului ortodox, aflat la circa cincizeci de metri distanță, martorii T. și F. au observat că partea vătămată a fost lovită din spate de frații M., cu toporul și furca, așa că s-au speriat și au fugit în direcții diferite. Martora T. arată că ea a țipat de frică, iar în acest context a fost lovită cu coada unei unelte de M. N.. Martorul F. P. D. l-a auzit pe partea vătămată strigând la cei doi frați să nu îl mai lovească, deoarece i-a recunoscut că sunt „ai lui M.".
Martorul F. P. s-a îndepărtat inițial cca 5 metri de locul în care persoana vătămată era lovit după care, văzând că . continuă, a fugit acasă. Rezultă cu certitudine din declarațiile martorului că acesta a observat personal și de la mică distanță care au fost persoanele agresoare și ce obiecte aveau acestea în mîini.
Martora T. C., de asemenea a fost la mică distanță de partea vătămată atunci când acesta a fost lovit cu o toporișcă în cap, astfel încât nu s epoate înșela asupra acestui aspect. De asemenea, a observat că erau trei agresori, din care i-a recunoscut pe frații M., și că toți trei aplicau lovituri lui C. F.. Martora a fugit direct prin cimitir spre locuința bunicii sale, iar în timp ce alerga a remarcat la lumina lămpilor de iluminat public de pe stâlpii de electricitate că pe . gardul cimitirului, partea vătămată a fost prinsă de frații M. și al treilea agresor necunoscut și a fost lovită de aceștia, inculpatul M. M. fiind auzit de martoră strigând „omorâți-i!".
Tribunalul reține că între relatările celor doi martori nu există contradicție, deoarece F. P. a indicat faptul că a fugit imediat de la fața locului, fiind astfel posibil ca cea de-a treia persoană să fi participat la agresiune după acel moment și să fi fost astfel văzută doar de martora T., de la distanță.
Martora T. C. a revenit la locul agresiunii peste circa un sfert de oră, cu atelajul părții vătămate, însă între timp agresorii plecaseră, iar martora P. E., administratorul localului public din apropiere, care auzise gemetele victimei, a alertat prin SNUAU 112 autoritățile. La locul agresiunii a sosit o ambulanță, care a transportat-o pe partea vătămată imediat la S. C. Județean de Urgență C., unde i s-a stabilit diagnosticul prezumtiv de fracturi ale ambelor gambe, fractură de peroneu drept, multiple plăgi tăiate la membrele inferioare, iar la examenul tomograf au fost decelate o fractură cominutivă occipitală dreaptă, fracturi costale (probabil 7), cu emfizem subcutanat și ruptură de splină, fiind în stare de comă.
în urma examinării medico-legale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr.377/Al/2013 din data de 06 septembrie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C., a rezultat că partea vătămată CONDURACH1 F. a prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corp și corp despicător, posibil topor, ce pot data din 31 august 2013. pentru care necesită minim trei luni de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală, șoc traumatic și hemoragie.
Cu ocazia cercetării la fața locului, pe asfaltul străzii Școlii din satul Ciobănită, în locul de unde a fost luată victima de ambulanță, au fost găsite mai multe grupaje de pete mari de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge, iar printre petele și mânjiturile de sânge au fost descoperite șapte șanțuri create prin spargere în asfalt, cu lungimi între 5 și 14 cm, cu adâncimi de circa 1 cm, caracteristice lovirii violente a asfaltului cu tăișul unui obiect dur despicător de genul toporului.
Referitor la petele de sânge, tribunalul reține că acestea indică faptul că persoana vătămată a suferit leziuni deschise multiple și a sângerat.
Referitor la aceste urme lăsate de un obiect tăietor-despicător, tribunalul constată că obiectul respectiv folosit a avut o parte metalică cu tăișul de formă dreaptă, tipic tăișului unui topor, întrucât, dacă ar fi fost o cazma –potrivit apărării inculpaților –având în vedere adâncimea mică a urmelor în asfalt și forma rotundă specifică cazmalei, lungimea adânciturilor ar fi fost de doar 3-4 cm, și ar fi prezentat la margini o adâncitură mai mică decât în centru, ceea ce nu se confirmă în speță . Astfel, constatarea la fața locului se coroborează cu declarațiile celor doi martori oculari potrivit cărora la săvârșirea lovirilor asupra părții vătămate inculpatul Mârleneanu N. a folosit o toporișcă.
Acest aspect s-a coroborat cu constatarea multiplelor plăgi tăiate și a fracturilor de la membrele victimei, precum și cu descoperirea a trei tăieturi evidente pe unul dintre pantofii sport cu care era încălțată victima agresiunii.
În cursul cercetărilor i s-au cerut inculpatului M. N. să prezinte obiectele despicătoare pe care le are în curte, acesta și mama sa predând un topor și două toporiști, iar pe coada uneia dintre toporiști au fost remarcate pete de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge, atât în apropierea părții active metalice, cât și spre capătul liber, în zona în care în mod obișnuit este apucată coada cu mâna. Nu s-a stabilit însă o legătură între această unealtă și persoana vătămată, respectiv nu s-a putut face dovada că sângele de pe toporișcă aparține persoanei vătămate. Acest aspect nu face dovada însă că inculpații nu au folosit un astfel de obiect la agresiune, ci că organele judiciare nu au putut identifica toporișca cu care s-a exercitat în mod real .. De altfel, era de presupus că inculpații nu vor preda organelor judiciare acest obiect ce i-ar fi incriminat în mod direct, ci l-au ascuns și au predat alte obiecte similare.
Totodată, la examinarea inculpatului M. M., s-a constatat că pe ambii pantofi sport purtați de acesta se observau mai multe pete și mânjituri brun-roșcate cu aspect de sânge, în principal pe banda de legătură între talpă și părțile laterale.
Ambii inculpați au invocat că substanța brun-roșcată de pe corpurile delicte ar fi de la animale, adică de la o gâscă tăiată sau de la oi ori de la un ied tăiat. În privința toporiștii pătate cu substanța brun-roșcată inculpatul M. N. a precizat că aceasta îi aparține coinculpatului E. I., iar că acesta a lăsat-o la locuința sa pe la mijlocul lunii august 2013, de când se hotărâseră să meargă împreună după crengi în pădure, dar amânaseră activitatea. Acest aspect a fost confirmat de coinculpatul E. I., care însă a precizat că toporișca sa avea legate două sârme pe coadă, în jurul unui cui bătut pe mijloc, unde era plesnită, la examinarea la fața locului pe coada respectivă nefiind găsită legată vreo sârmă, ci doar cuiul bătut pe mijloc pentru 4 susținere. În schimb s-a constatat că lângă îmbinarea cu partea metalică coada era spartă, lipsind o fâșie, considerată în cursul urmăririi penale a fi similară cu fragmentul de lemn tip așchie găsit la locul agresiunii.
Se constată din procesul verbal de cercetare la fața locului că în apropierea petelor de sânge de la locul agresiunii a fost găsit și un fragment de lemn (așchie) ce părea a proveni de la coada unei unelte.
În ședința de judecată din 31 03 2014 s-au examinat direct coada toporiștii ce prezenta o lipsă de lemn, și așchia de lemn găsită la locul agresiunii, constatându-se în mod evident din examinarea vizuală că acestea nu au corespondent una cu cealaltă, nici în privința tipului de material lemnos, nici în privința culorii, nici în privința corespunderii așchiei cu lipsa de material din coada toporiștii. Astfel, nu se probează că toporișca respectivă a fost folosită la agresarea părții vătămate în noaptea de 31 08 2013.
Așchia face dovada, prin faptul găsirii ei precum și prin faptul că prezenta o suprafață ruptă recent din materialul din care provenea, că pentru agresionarea părții vătămate s-a folosit un obiect ce conținea total sau parțial o parte lemnoasă, însă nu s-a putut stabili prin acest mijloc de probă ce anume obiect a fost folosit.
La examinarea în laborator, potrivit buletinului de analiză serologică nr.77/Al 1/11.09.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C., s-a constatat că petele brun-roșcate identificate pe toporișca cu coadă spartă ridicată de la inculpatul M. N., pe pantofii sport tip adidas ridicați de la inculpatul M. M. și pe pantofii sport tip teniși ai părții vătămate C. F. sunt de sânge uman, însă cantitatea insuficientă și impuritățile prezente nu au permis determinarea grupei sanguine.
În aceste condiții, aceste mijloace de probă nu vor fi avute în vedere la stabilirea situației de fapt, întrucât nu probează cu certitudine faptul că sângele de pe ele aparține părții vătămate C. F..
Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul constată cu certitudine că inculpații M. N. și M. M. au agresat-o pe partea vătămată C. F., pe care au atacat-o într-o acțiune comună, concertată și concomitentă și i-au provocat leziunile grave ce i-au periclitat viața. Elementele de fapt probatorii învederează că pe fondul stării conflictuale mai vechi, determinate de suspiciunea că partea vătămată Ie furase porumbul de pe câmp, apoi se comportase amenințător și agresiv cu paznicul solelor de porumb care se deplasase la locuința concubinei sale pentru a-i cere socoteală, când s-au întâlnit lângă magazinul mixt-bar din centrul satului C. cu partea vătămată (declarația martorului D.), cei doi frați au luat hotărârea comună de a se răzbuna pe aceasta, profitând de prilejul apărut. Ca atare au lovit-o intempestiv, prima lovitură aplicând-o M. N. cu toporișca în capul părții vătămate, iar după ce au trântit-o pe victimă la sol pe asfalt, ambii inculpați i-au aplicat numeroase lovituri cu toporișca, pumnii, picioarele și probabil o bâtă sau altă unealtă peste tot corpul. De altfel, din cauză că victima agresiunii se mișca și încerca probabil instinctiv să se apere, cel puțin șapte lovituri de toporișca au ratat corpul acesteia și au lovit asfaltul, spărgându-1. în acest context, este evident că ambii inculpați au contribuit direct și nemijlocit la agresare, acționând cu o voință comună în aplicarea unei corecții extreme adversarului comun și fiecare beneficiind de sprijinul imediat al celuilalt. împrejurările concrete, prin starea conflictuală acutizată, modul de acțiune concertat, metoda obiectului vulnerant.
În cursul judecății a fost audiată și martora M. G., soția inculpatului M. M., care a confirmat indirect faptul că acesta a plecat de acasă cu intenția de a bate un băiat, iar când s-a întors prezenta urme de sânge la partea inferioară a pantalonului și a afirmat că l-a bătut pe acel băiat.
Apărările inculpaților potrivit cărora toate leziunile produse persoanei vătămate au fost produse de E. I. cu o cazma, pe care ulterior acesta ar fi ascuns-o într-o groapă săpată în curtea sa, nu s-au confirmat prin probele administrate, în privința presupusei gropi. Eventuala participație a acestui inculpat la săvârșirea agresiunii nu atrage consecințe cu privire la vinovăția inculpaților, aceștia urmând a răspunde pentru faptele proprii.
M. N. a susținut că el și fratele său ar fi avut relații intime sporadice cu martora T., în urmă cu câțiva ani, susținând astfel că acesta ar fi motivul pentru care martora a dat declarații incriminatoare la adresa lor. Susținerile sunt nefondate, întrucât martora nu avea nici un interes să denatureze adevărul într-o astfel de situație gravă, iar pe de altă parte nu rezultă existența vreunui conflict între inculpați și martoră pe chestiunea presupuselor relații intime mai vechi –de altfel neprobate sub nici o formă, în afară de declarațiile interesate ale inculpaților.
Pe de altă parte, din declarația aceluiași inculpat a rezultat că în cursul lunii august 2013 partea vătămată ar fi fost prinsă de martorul D. N., care era paznic la solele de porumb ale satului, că fura cu căruța porumb tocmai de pe o solă de-a familiei inculpaților, așa încât rezultă că acesta este motivul agresiunii grave comise asupra sa. Martorul D. N. a confirmat prin declarația dată că ar fi surprins-o pe partea vătămată, împreună cu martora oculară T. E.-C. și un individ necunoscut, trecând cu căruța noaptea prin sola de porumb a familiei M., iar când se deplasase a doua zi la locuința martorei să le reproșeze furtul de porumb fusese întâmpinat de partea vătămată și de individul necunoscut, înarmați cu unelte agricole și violenți în comportament.
Inculpații au avut declarații oscilante, inițial negând prezența la locul agresiunii, după care amândoi au revenit asupra susținerilor sau atitudinii procesuale inițiale și au recunoscut prezența la locul agresiunii, precum și minime acte de lovire împotriva persoanei vătămate.
Inculpatul Mîrlenenau N. relatează aspecte neadevărate, cum că se deplasau cu autoturismul Renault Megane al acestuia, iar că pe . s-au întâlnit cu grupul părții vătămate și a celor doi martori oculari, iar că partea vătămată le-ar fi adresat insulte și i-ar fi provocat la scandal, așa încât au fost nevoiți să reacționeze și de aceea au coborât din autoturism. Martorii T. și F. contrazic o astfel de situație de fapt, iar o astfel de stare de lucruri nu rezultă nici din contextul activităților și traseului urmat de persoana vătămată.
Inculpatul M. N. a susținut că în timpul incidentului el a găsit pe jos un băț cu care a lovit-o în abdomen doar pe martora T. E.-C., deoarece aceasta s-ar fi apropiat amenințător de el (deși martora are o constituție corporală mult inferioară inculpatului), iar inculpatul M. M. a susținut că el a lovit-o ca ripostă pe partea vătămată C. F. cu același băț (luat de la fratele său) o singură dată în zona picioarelor și a doborât-o la sol. Ambii frați au susținut că în incident s-ar fi implicat și coinculpatul E. I., care ar fi luat din portbagajul sau habitaclul autoturismului lor Renault Megane o cazma, cu care ar fi aplicat numeroase lovituri părții vătămate aflate căzută pe sol și că de câteva ori acesta nu a nimerit victima, ci a dat cu cazmaua și în asfalt. La momentul confruntării, toți cei trei inculpați și-au menținut propriile versiuni, însă cei doi inculpați M. s-au încurcat în detaliile pe care le-au oferit despre cazmaua pretins folosită de coinculpatul E. I. la lovirea victimei sau asupra vestimentației coinculpatului respectiv, aspect ce a învederat că versiunea pe care au oferit-o este diferită de cea reală și reprezintă o încercare neîntemeiată de a se sustrage de la răspunderea propriilor acțiuni ilicite și transferarea culpabilității spre suspectul E. I., despre implicarea căruia nu declaraseră inițial nimic.
La propunerea inculpaților M. N. și M., după admiterea parțială a cererii de probatorii formulate prin apărătorii aleși, în cursul urmăririi penale s-a procedat la audierea martorilor D. V., M. G., P. D., M. N., Ș. M., însă niciunul dintre acești martori nu a putut oferi informații utile și concludente pentru lămurirea împrejurărilor în care a fost comisă . asupra părții vătămate, cu toate că toți au fost propuși pentru a dovedi participarea coinculpatului la agresiune. Deși ambii inculpați M. au susținut atunci când au fost reaudiați că cele mai grave leziuni ar fi fost provocate de către coinculpatul E. I., care ar fi lovit-o pe partea vătămată căzută la sol cu o cazma cu partea activă metalică de culoare albastră, niciuna dintre persoanele indicate ca martor nu a confirmat că ar fi văzut o astfel de cazma la coinculpat. Singurul care a confirmat indirect susținerile inculpaților frați a fost D. V., rudă cu inculpații, care a declarat că atunci când a fost în vizită la arest la inculpați, aceștia i-ar fi transmis prin el coinculpatului E. I. să ascundă cazmaua cu care ar fi lovit-o pe partea vătămată, iar că despre acest aspect ar fi luat cunoștință și M. G., soția lui M. M. și soră cu E. I.. Aceasta din urmă însă a infirmat, precizând că nu a purtat nici o discuție cu fratele său despre ascunderea sau distrugerea vreunei cazmale, iar că acesta i-ar fi spus că el nu a fost implicat în agresiune deloc. Martorul P. D. a declarat că fusese în vizită la fratele său în satul Ciobănită și a văzut doar ce a văzut și cumnata sa, P. E., adică nu a văzut în seara critică decât că partea vătămată era căzută la sol, lovită, iar că lângă aceasta nu se mai afla nici un agresor. Martora Ș. M. a tăgăduit că ar fi văzut vreo cazma albastră la inculpatul E. I. când a lucrat la o construcție, iar martora M. N. a tăgăduit că 1-ar fi văzut pe același E. I. cu mâna umflată sau că „1-a tras pe mână" a doua zi după fapta comisă asupra părții vătămate C. F..
În ce privește susținerile martorului D. V., tribunalul constată că sunt multiple indicii că acesta a dat declarații interesate în cauză cu scopul de a ameliora situația inculpaților; astfel, în cursul judecății a afirmat fără nici o susținere probatorie și logică faptul că familia inculpaților ar fi remis soției persoanei vătămate, sau personal acestuia, o sumă de bani, sumă care, din întrebările puse de apărătorii inculpaților este uneori 10.000 lei, alteori 20.000 lei. Martorul mai afirmă total necredibil că persoana vătămată ar fi fost conștient când a sosit poliția și ar fi afirmat către organul de poliție că a căzut din căruță, deși C. nu avea nici un motiv să ascundă fapta gravă care se petrecuse. Tot astfel, martora T. relatează că D. a afirmat mincinos către organul d epoliție că cel lovit ar fi o rudă de-a sa, rezultând că urmărea indicerea în eroare cu privire la cele petrecute. Tot neexplicabilă este și prezența din proprie inițiativă a acestui martor imediat după producere la locul agresiunii, în condițiile în care locuința sa era la o distanță mare –minim 500 metri. Toate aceste elemente sunt de natură a exclude ca nefiind credibile declarațiile martorului D. în privința existenței unei cazmale și a presupuselor discuții ce s-au purtat în legătură cu aceasta.
Situația de fapt a fost reținută din probele analizate mai sus.
În drept :
Fapta inculpaților M. N. și M. M., care în seara zilei de 31 august 2013, în jurul orelor 22,30, pe . C., ., în cursul unui conflict spontan, prin acțiuni conjugate și concomitente, au agresat-o într-un mod extrem de violent pe partea vătămată C. F., căreia i-au aplicat numeroase lovituri cu pumnii, picioarele, o toporișca și o bâtă pe toată suprafața corpului, astfel încât i-au provocat grave leziuni cranio-cerebrale, toracice și de membre, vindecabile în cel puțin trei luni de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală, șoc traumatic și hemoragie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art.33 Cod penal rap. la art.188 Cod penal.
În acest sens, se constată că inculpații au fost trimiși în judecată reținându-se în sarcina lor încadrarea juridică existentă la data săvârșirii faptei, și anume tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174/175 lit i) cod penal. Având în vedere că omorul săvârșit în public nu mai este considerat de lege ca fiind calificat, tribunalul constată că legea mai favorabilă intervenită pe parcursul judecății cauzei este Codul penal nou, deoarece prevede o limită maximă de pedeapsă mai redusă (10 de ani) decât cel vechi (12 ani și 6 luni) pentru fapta în concret săvârșită de inculpați.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 5 Cod penal va dispune schimbarea încadrării juridice reținute în rechizitoriu conform celor reținute mai sus.
Cu privire la forma de vinovăție cu care au acționat inculpații, tribunalul reține că în cauză se dovedește intenția indirectă a acestora privind uciderea persoanei vătămate C. F., pe de o parte din faptul înarmării cu obiecte tăietoare și înțepătoare, care aveau și părți contondente, ale căror lovituri puternice în zone vitale ale corpului pot produce decesul, iar pe de altă parte din faptul aplicării unui număr mare de lovituri puternice părții vătămate, inclusiv în zone vitale cum este capul, inculpații acceptând astfel posibilitatea producerii decesului acestuia . Pentru existența intenției indirecte legea stabilește că este suficient ca inculpatul să-și dea seama că fapta sa poate produce efectul cerut de lege pentru existența infracțiunii (în cazul de față moartea unei persoane), și că, având conștiința acestui fapt, inculpatul realizează sau continuă totuși actele materiale, acceptând posibilitatea producerii rezultatului, sau, cu alte cuvinte, nefiind sigur că acest rezultat nu se va produce . Ori, în conjunctura situației de fapt reținute, inculpații au aplicat lovituri părții vătămate în diferite zone ale corpului, neputând astfel controla efectele acestora, și neputând avea siguranța că aceste lovituri –sau unele dintre ele –nu vor cauza decesul victimei ; de altfel, viața părții vătămate a fost pusă în mod evident în pericol, din moment ce a avut o stare comatoasă timp de mai multe zile, deci în lipsa intervențiilor medicale exista o probabilitate mare ca aceasta să moară, ceea ce demonstrează că inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide.
În ce privește împrejurarea că nu toate loviturile aplicate au fost apte de a cauza decesul părții vătămate, aceasta nu este esențială pentru încadrarea juridică unică pentru ambii inculpați, câtă vreme fiecare dintre aceștia au realizat acte materiale personale de lovire, de punere în inconștiență sau neputință de a se apăra a victimei, concomitent cu conștientizarea consecințelor ansamblului de lovituri aplicate, fie de ei personal, fie de celălalt inculpat. Astfel fiind, inculpații au realizat atât acte de autorat, cât și acte de complicitate acestea din urmă fiind absorbite de actele de autorat ; în doctrina și practica judiciară este admis că o persoană este autor al omorului, chiar dacă activitatea sa a constat doar în imobilizarea victimei, iar loviturile mortale au fost aplicate de un alt autor. Cu atât mai mult este autor cel care contribuie prin lovituri la agresionarea victimei infracțiunii de omor. Considerentele expuse se aplică corespunzător și în ceea ce privește apărarea inculpaților potrivit căreia la agresiune ar fi participat în mod determinant și o a treia persoană, ce însă nu a fost trimisă în judecată. Prin ipoteză, chiar dacă aceasta ar fi situația reală, inculpații nu sunt absolviți de răspunderea penală, câtă vreme probele dosarului demonstrează că ei aveau motive de răzbunare pe partea vătămată pentru presupusul furt de porumb anterior, au fost identificați la locul faptei și în momentul faptelor având asupra lor obiecte de atac, au fost identificați ca având atitudine fizic agresivă față de partea vătămată, prin lovire directă, astfel încât și-au asumat responsabilitatea ca unele din loviturile aplicate conjugat de toți agresorii să aibă aptitudinea de a produce decesul victimei.
Intensitatea și numărul loviturilor, zonele vizate și lezate, precum și consecințele produse, grevate pe dorința de răzbunare comună, reprezintă elemente de fapt pertinente, suficiente și elocvente care demonstrează că la agresarea extrem de violentă a părții vătămate ambii inculpați au prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunii lor ilicite, respectiv posibilitatea producerii de leziuni grave cu consecința eventuală a uciderii victimei și chiar dacă nu au urmărit acest rezultat posibil, în mod evident l-au acceptat, fiind indiferenți la starea extrem de gravă în care și-au abandonat adversarul, săvârșind astfel fapta cu intenția indirectă de a ucide.
In consecinta, sunt neintemeiate cererile inculpaților privind schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de tentativa la omor in infractiunea de vatamare corporala grava, urmand a fi respinse, cata vreme caracteristica intentionala a acestei din urma infractiuni este aceea ca faptuitorul nu urmareste si nu accepta producerea mortii victimei . Ori, in raport cu modalitatea concreta de realizare, astfel cum a fost expusa mai sus, inculpații si-au dat seama ca loviturile lor aplicate cu topor și furcă pot cauza decesul partii vatamate, si cu toate acestea au continuat realizarea actului material al infractiunii .
Individualizarea pedepselor:
In baza textului de lege retinut, inculpații vor fi condamnați, urmand ca la stabilirea si aplicarea pedepselor instanta sa tina seama de dispozitiile art. 74 Cod penal .
Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni . Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială .
De asemenea, potrivit art. 74 Cod penal, stabilirea duratei și cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile stabilite în continuare de lege.
Ca mijloc specific de coerciție penală, de represiune, pedeapsa implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei ; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului . Funcția coercitiv –aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În ce privește pericolul social concret al infracțiunii de tentativă la omor reținută în sarcina inculpaților M. N. și M. M., tribunalul reține că acesta este mare, având în vedere premeditarea, consecințele grave create părții vătămate –punerea gravă în pericol a vieții (persoana vătămată a fost la limita decesului) și cauzarea a minim 3 luni de îngrijiri medicale –modalitatea elaborată a săvârșirii faptei, constând în pândirea părții vătămate, în înarmarea cu obiecte apte de a produce rezultatul urmărit, în săvârșirea faptei în public și în prezența unor terțe persoane.
Din punct de vedere al caracterizării inculpaților, rezultă următoarele:
Inculpatul M. N. are vârsta de 28 de ani, este necăsătorit, nu are ocupație stabilă, are antecedente penale suferind până în prezent o condamnare la pedeapsa de 4.000.000 de lei vechi (ROL) amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.pen., prin sentința penală nr.204/31.05.2004 a Judecătoriei M., iar în cursul urmăririi penale a avut inițial un comportament total nesincer, tăgăduind prezența la locul faptei, pentru ca ulterior să își schimbe poziția și să recunoască implicarea în săvârșirea infracțiunii, dar să încerce să inducă în eroare organele de urmărire penală și să își minimizeze până la zero participația directă la agresarea părții vătămate. În cursul judecății a păstrat aceeași atitudine de nerecunoaștere a implicării directe în lovirea persoanei vătămate, în condițiile în care ansamblul probator administrat în prezența sa demonstrează contrariul.
Inculpatul M. M. are vârsta de 30 de ani, este căsătorit, având doi copii, nu are o ocupație stabilă, are antecedente penale suferind până în prezent două condamnări -prima la pedeapsa de 4.000.000 de lei vechi (ROL) amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.pen., aplicată prin sentința penală nr.204/31.05.2004 a Judecătoriei M. și a doua la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.pen., aplicată prin sentința penală nr.61/21.02.2008 a Judecătoriei M. -pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, dar care indică disponibilitatea inculpatului de a se implica în acte de violență fizică împotriva persoanelor -iar în cursul urmăririi penale inițial a fost nesincer când a fost audiat ca martor, iar ulterior după învinuire s-a prevalat de dreptul la tăcere, pentru ca la final să își schimbe poziția procesuală și să recunoască o implicare minimă în săvârșirea agresiunii asupra părții vătămate. Aceeași atitudine procesuală de plasare a responsabilității în sarcina altei persoane a menținut-o inculpatul și în cursul judecății, apărare înlăturată de ansamblul probelor dosarului.
În raport de aceste aspecte, precum și de atitudinea necorespunzătoare a inculpaților din momentele imediat ulterioare agresiunii (părăsirea victimei, amenințarea martorilor cu agresarea fizică pentru a-i îndepărta), de atitudinea nesinceră a inculpaților pe parcursul procesului, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, și nici a circumstanței atenuante a provocării constând în starea de surescitare nervoasă a inculpaților datorită faptului că îl bănuiau pe C. F. ca fiind autorul furtului de porumb de pe sola lor. Este de reținut în acest sens că fapta respectivă –confirmată în esența ei de martorul … se produsese cu mai mult timp înainte, inculpații se adresaseră organului de poliție pentru a face cercetări, astfel încât nu se mai puteau afla sub imperiul unei tulburări care să-i determine la săvârșirea faptei, ci se aflau sub imperiul unui sentiment de agresivitate față de partea vătămată conștientizat și nplanificat pe parcursul unei perioade de timp.
Pentru considerentele expuse va aplica inculpaților pedepse cu închisoarea orientate între limitele prevăzute de lege după reducerea la jumătate ca efect al tentativei, peste minimul special astfel stabilit deoarece fapta acestora s-a apropiat în mod periculos de consecința consumării ei. Pedepsele vor fi astfel stabilite și în considerarea necesității corijării efective a comportamentului inculpaților, rezultând că aceștia nu au fost dispuși să-și asume răspunderea pentru fapta săvârșită și au încercat inclusiv denaturarea situației de fapt.
Va interzice inculpaților, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 65 lit a) și lit b) Cod penal, apreciind că inculpații sunt nedemni de a exercita anumite drepturi civile în raport de natura și forma de vinovăție a infracțiunii comise, rezultând că nu au calitățile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpații nu le dețin având în vedere comportamentul infracțional astfel cum a fost reținut .
Față de inculpați a fost luată măsura reținerii pe timp de 24 de ore, prin ordonanța procurorului din data de 02 septembrie 2013, orele 2115, iar prin încheierea de ședință nr.91 din data de 03 septembrie 2013 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., a fost luată măsura arestării preventive pe timp de 29 de zile, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 146 și nr 147, măsură ce a fost prelungită o dată prin încheierea de ședință nr.101 din data de 27 septembrie 2013 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C..
În cursul judecății măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută până la zi.
Avand in vedere starea de reținere și de arest preventiv a inculpaților, tribunalul va deduce aceasta perioada din cuantumul pedepsei, in temeiul art. 72 Cod penal .
Tribunalul apreciază că în prezenta cauză temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat, existând în continuare probe și indicii temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni pedepsite cu închisoare mai mare de 5 ani, precum și probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de modul de săvârșire a faptei, de valoarea socială lezată, de locul public și numărul de persoane prezente, toate acestea creând o stare de insecuritate a cetățenilor referitoare la protecția vieții și integrității corporale, referitoare la capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru stoparea și descurajarea unor astfel de acte de violență de un pericol social mare, dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, motiv pentru care va menține starea de arest preventiv a inculpaților, in temeiul art. 399 alin 1 Cod procedura penala, pentru buna desfășurare a judecății în căile de atac, asigurarea prezenței inculpaților în fața instanțelor, prevenirea denaturării mijloacelor de probă ce ar putea fi administrate –în special în apărare –în calea de atac.
ACȚIUNEA CIVILĂ
S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit ca parte civilă în cauză, pentru suma de 12.003,93 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate C. F., în perioada spitalizării din intervalul 01-27 septembrie 2013, în secția de ortopedie-traumatologie și la terapie intensivă.
Tribunalul reține că prin faptele lor ilicite inculpații au produs prejudicii materiale partii civile S. C. Judetean de Urgenta Constanta, constand in cheltuielile alocate pentru ingrijirea si medicatia partii vatamate, cheltuieli dovedite prin extrasul de cheltuieli din contabilitatea acestei persoane juridice, extras ce face dovada în aceeași măsură ca registrele de contabilitate prevăzute de lege.
Partea vătămată C. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.000 lei reprezentând contravaloarea daunelor morale, și 10.000 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente, tratament, transport la unitatea spitalicească alimentație, etc.
Tribunalul reține, în ceea ce privește despăgubirile materiale, că acestea nu au fost dovedite, cu excepția sumei de 300 lei a cărei cheltuire legată de lezionarea părții vătămate a fost confirmată de martorul N. G.. În privința oricăror alte cheltuieli materiale, tribunalul constată că partea vătămată nu a propus nici un mijloc de probă pertinent –în special înscrisuri –în condițiile în care soția sa și el personal au conștientizat faptul că va urma un proces în care vor solicita inclusiv despăgubiri civile, deci au conștientizat că trebuia să-și preconstituie probele necesare dovedirii acțiunii civile. În lipsa acestor probe, tribunalul nu poate stabili eventualul prejudiciu material, chiar dacă un astfel de prejudiciu s-a produs –prin ipoteză –în realitate, iar evaluarea discreționară, fără probe, a unui astfel de prejudiciu, ar încălca dreptul la apărare al inculpaților, deoarece aceștia ar fi în imposibilitate să facă probe contrare.
În ce privește despăgubirile pentru daune morale produse părții civile C. F., tribunalul reține că acestea, neputând fi cuantificate pe baza unor elemente de probă exacte, rămân a fi evaluate de instanță în raport de împrejurările cauzei și de efectele resimțite de victima infracțiunii, raportate la sentimentele, trăirile și durerile resimțite de orice perssoană în astfel de condiții.
Astfel, . fizică a inculpaților asupra corpului părții civile, prin aplicarea de multiple lovituri de intensitate mare și în condiții în care partea civilă a realizat în acele momente posibilitatea morții sale, a produs prejudicii morale partii civile, constand in sentimentele de teama reala și intensă cu privire la posibilitatea decesului sau precum și in durerile fizice intense suferite pe parcursul agresiunii.
Apoi, o perioada de timp partea civilă a trăit cu teama în continuare de înrăutățire a situației sale medicale și de un posibil deces ori rămânerea cu sechele importante permanente precum paralizia unor membre sau dureri permanente de cap, imposibilitatea menținerii ortostatismului, ca urmare a leziunilor suferite.
În al treilea rând, o perioada de timp îndelungată partea civila nu a putut participa in mod normal la viata socială, și din declarațiile martorilor audiați și a părții civile înseși rezultă că nici în prezent nu își poate desfășura activitățile gospodărești și lucrative individuale care îi asigurau subzistența sa și a familiei, situație ce-i produce un sentiment de inferioritate socială și în cadrul familiei.
Tribunalul va evalua astfel cuantumul prejudiciului echivalent al daunelor morale suferite, ținând seama ca acesta să nu se constituie ca o îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă, și nici să nu reprezinte o pedeapsă civilă pentru inculpați, disproporționată cu consecințele produse.
Potrivit art. 1357 -1382 Cod civil, persoana raspunzatoare de producerea unui prejudiciu este obligata sa-l repare prin mijloacele de drept civil, iar dacă prejudiciul este produs dintr-un delict produs de mai multe persoane, acestea sunt ținute solidar la repararea lui. .
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite actiunile civile formulate, si va obliga inculpații la plata sumei de 300 lei și 40.000 lei catre C. F. reprezentand despagubiri pentru daune materiale, respectiv morale, precum si la plata sumei de 12.003,93 lei catre S. judetean Constanta .
În ce privește încercarea inculpaților de a sugera în cursul judecății că aceștia ar fi despăgubit deja partea vătămată cu suma de 10.000 lei (100. milioane lei vechi), tribunalul o apreciază ca fiind complet nefondată și necredibilă, întrucât este neverosimil ca în astfel de condiții de dușmănie, să se remită o sumă de bani atât de mare –în special în raport cu nivelul modest al veniturilor familiilor inculpaților –fără preconstituirea nici unui mijloc de dovadă, nici măcar martori oculari neutri.
Tribunalul a reținut din situația de fapt că nu s-a făcut dovada folosirii vreunuia din toporiștile sau celelalte unelte prezentate spre verificare în cursul urmăririi penale de către inculpați și membrii familiilor lor. Astfel, rezultă că nici una din toporiștile ridicate ca mijloc de probă nu a fost folosită la săvârșirea infracțiunii. În același timp însă, din analiza probelor tribunalul a reținut că inculpatul Mîrlenenau N. a folosit cu siguranță o toporișcă pentru agresionarea părții civile, toporișcă ce nu a fost descoperită în cursul procesului.
În aceste condiții, și având în vedere prețul obișnuit al unei astfel de unelte în stare folosită, tribunalul, în baza art. 112 alin 5 Cod procedură penală va confisca de la inculpatul M. N. suma de 40 lei reprezentând contravaloarea toporiștii folosite la săvârșirea infracțiunii.
În cursul urmăririi penale au fost ridicate o . obiecte în scop de probațiune, care nu-și mai găsesc utilitatea după rămânerea definitivă a hotărârii, mai ales că acestea nu au fost apte de a indica cu certitudine o anumită situație de fapt. Astfel, în baza art. 162 alin 3 și 4 Cod procedură penală, va dispune restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpatul M. N., a următoarelor obiecte aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului C.:
-o husă de scaun auto ambalată în plicul nr 4;
-o pungă de plastic de dimensiuni 50 cm x 30 cm, ambalată în plicul nr 5;
-un topor cu coada de 94 cm, parte metalică de 16 cm, coada bandajată cu scotch gri, ambalat în plicul nr 6
-un topor cu coada de 61 cm (spartă și prinsă cu un cui), cu partea metalică de 12,5 cm, ambalat în plicul nr 7;
-un topor cu coada de 75 cm, lama de 8 cm, ambalat în plicul nr 8;
Va dispune restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpatul M. M., a unei perechi de pantofi sport de culoare albastră cu dungă laterală gri, și a unui briceag cu lama de 7 cm și mâner de 10 cm, ambalate în plicul nr 9;
Va dispune restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către persoana vătămată C. F., a unei perechi de pantofi sport de culoare albastră ambalată în plicul nr 10;
Cu privire la celelalte mijloace materiale de probă, va dispune păstrarea atașate la dosarul cauzei a acestora.
Având în vedere infracțiunea pentru care sunt condamnați inculpații, în baza art. 7 din Legea nr 76/2008 va dispune prelevarea de la inculpații M. N. și M. M. de probe biologice în vederea stabilirii profilului ADN.
În baza art. 274 alin 2 cod procedură penală va obliga inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 Cod procedură penală:
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. N. și M. M., din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal 1969 raportat la art. 174-175 lit i) Cod penal 1969, în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 33 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Respinge, ca nefondate, cererile inculpaților privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 Cod penal.
În baza art. 33 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul M. N. (fiul lui G. și M., născut la 01 08 1985, CNP_, domiciliat în sat C., . 17, jud C.) la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit a și b Cod penal.
În baza art. 72 cod penal:
Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 02 septembrie 2013 la zi.
În baza art. 33 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul M. M. (fiul lui G. și M., născut la 19 02 1983, CNP_, domiciliat în sat C., . 21, jud C.) la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit a și b Cod penal.
În baza art. 72 Cod penal:
Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 02 septembrie 2013 la zi.
În baza art. 399 alin 1 Cod procedură penală :
Menține măsura arestării preventive a inculpaților M. N. și M. M..
În baza art. 112 alin 5 Cod procedură penală:
Confiscă de la inculpatul M. N. suma de 40 lei reprezentând contravaloarea toporiștii folosite la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 162 alin 3 și 4 Cod procedură penală:
Dispune restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpatul M. N., a următoarelor obiecte aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului C.:
-o husă de scaun auto ambalată în plicul nr 4;
-o pungă de plastic de dimensiuni 50 cm x 30 cm, ambalată în plicul nr 5;
-un topor cu coada de 94 cm, parte metalică de 16 cm, coada bandajată cu scotch gri, ambalat în plicul nr 6
-un topor cu coada de 61 cm (spartă și prinsă cu un cui), cu partea metalică de 12,5 cm, ambalat în plicul nr 7;
-un topor cu coada de 75 cm, lama de 8 cm, ambalat în plicul nr 8;
Dispune restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpatul M. M., a unei perechi de pantofi sport de culoare albastră cu dungă laterală gri, și a unui briceag cu lama de 7 cm și mâner de 10 cm, ambalate în plicul nr 9;
Dispune restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către persoana vătămată C. F., a unei perechi de pantofi sport de culoare albastră ambalată în plicul nr 10;
Dispune păstrarea atașate la dosarul cauzei a mijloacelor materiale de probă ambalate în plicurile nr 1, 2 și 3.
În baza art. 7 din Legea nr 76/2008:
Dispune prelevarea de la inculpații M. N. și M. M. de probe biologice în vederea stabilirii profilului ADN.
În baza art. 19 și art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357-1382 Cod civil:
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. împotriva inculpaților M. N. și M. M..
Obligă pe inculpații M. N. și M. M., în solidar, să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență C. suma de 12.003,93 lei reprezentând despăgubiri civile.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. F. împotriva inculpaților M. N. și M. M. .
Obligă pe inculpații M. N. și M. M., în solidar, să plătească părții civile C. F. (domiciliat în sat Credința, ., .) suma de 300 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 40.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 274 alin 2 cod procedură penală:
Obligă pe inculpații M. N. și M. M. să plătească statului câte 750 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare .
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 07 04 2014 .
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
T. V. G. I. B.
Red/dact/Gh V/06 05 2014/6 ex
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 274/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 702/2014.... → |
|---|
