Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 168/212/2014/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CONSTANTA

SECTIA PENALĂ

-DECIZIA PENALĂ NR.21.-

Sedinta publică din data de 09.01.2014

Instanta constituită din:

PREȘEDINTE - M. V.

JUDECĂTORI – C. D.

- L. I. B.

GREFIER – C. B.

- Ministerul Public este reprezentat de P. de pe lângă Tribunalul C. prin:

PROCUROR– G. L.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CONSTANTA si inculpatii P. D. M. ( fiul lui T. și E., născut la data de 13.09.1992, în municipiul C., județul C., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., ., județul C., C.N.P._ si M. G. C. (fiul lui G. și V., născut la data de 31.05.1989 în municipiul Medgidia, județul C., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., județul C., C.N.P._, ambii detinuti în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii din data de 08.01.2014 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 14.

La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.prev. de art.297 alin.1 Cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat P. D. M., în stare de arest si asistat de apărătorul ales B. Ș., în baza împuternicirii avocatiale depusă la dosar, recurentul inculpat M. G. C., în stare de arest si asistat de apărătorul ales I. C., în baza împuternicirii avocatiale depusă la dosar si intimatul inculpat T. C., în stare de arest si asistat de apărătorul ales D. R. în substituire pentru apărătorul ales Calaigii S., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.

Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.prev. de art.176-181 Cod procedură penală.

Recursurile sunt declarate cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 Cod procedură penală, în termenul prev. de art.385 ind.3 Cod procedură penală, nemotivate cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.10 Cod procedură penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual al acestuia și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

În baza art.301 Cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.

Apărătorii recurentilor inculpati P. D. M. si M. G. C., având pe rând cuvântul arată că nu au cereri, exceptii de formulat.

Apărătorul intimatului inculpat T. C., avocat D. R., după ce a luat legătura cu inculpatul arată că nu are cereri, excepții de formulat.

Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri, excepții de formulat.

Constatând că nu mai sunt cereri, excepții de formulat, în baza art.385 ind.13 cod procedură penală, instanța constată recursurile în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, face precizarea că recursul îl vizează pe inculpatul T. C., solicitând solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, casarea în parte a încheierii instanței de fond si rejudecând solicită mentinerea măsurii arestării preventive si respingerea cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că punerea în libertate a inculpatului este inoportună.

Împrejurarea constând în aceea că după luarea măsurii arestării preventive prin rechizitoriu s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din furt în tăinuire, consideră că nu poate conduce în mod automat la punerea în libertate a inculpatului, fără a se analiza dacă raportat la împrejurările concrete ale faptei, lăsarea în libertate prezintă sau nu pericol social concret.

În speta de față, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv inculpatul T. C. a primit de la coinculpati aparatură foto profesională în valoare de 54.000 lei, acesta având cunostintă de aceste bunuri provin din furt, ulterior a identificat clienti pentru valorificare si împreună cu unul dintre autorii furtului s-a deplasat la Brasov pentru valorificarea efectivă a bunurilor.

Prin urmare, rezultă deci că s-a actionat în participatie potrivit unui plan complex, manifestând dezinhibitie si contribuin la producerea unui prejudiciu însemnat.

În aceste împrejurări lăsarea inculpatului T. C. în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul de repetabilitate față de dezinhibitia vu care a actionat, față de rezonanta socială profund negativă.

În egală măsură se impune a se sublinia că la emiterea mandatului de arestare preventivă s-a avut în vedere situatia de fapt, constând în aceea că inculpatul a primit si valorificat bunuri despre care cunostea că sunht provenite din infracțiuni.

Împrejurarea că în această situatie de fapt a fost analizată prin prisma participării la furt în calitate de complice si ulterior prin prisma infractiunii de tăinuire în parte, consideră că această situatie nu conduce automat la punerea inculpatului în stare de libertate cu ignorarea răspunderii penale apreciind că pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă s-a diminuat prin trecerea timpului, nu s-a redus suficient astfel încât să justifice la acest moment punerea în libertate, în condițiile în care măsura arestării preventive nu a depăsit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât si la atitudinea organelor de urmărire penală care au desfăsurat în mod continuu activităti specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, casarea în parte a încheierii instantei de fond si rejudecând solicită mentinerea măsurii arestării preventive față de inculpatul T. C. si respingerea cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Apărătorul recurentului inculpat M. G. C., avocat I. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul M. G. C. si casarea încheierii instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică întrucât instanta nu a înteles să aprecieze concluziile puse în apărarea inculpatului si nici nu se motivează de ce nu s-au avut în vedere motivele invocate, în conditiile în care timpul scurs a diminuat pericolului pentru ordinea publică, astfel că se impune ca instanta să dispună luarea unei măsuri restrictive de libertate, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Solicită a se avea în vedere faptul că prin declaratia dată la urmărirea penală inculpatul a limpezit ceea ce s-a întâmplat si urmarea depozitiei date de acesta s-a dispus schimbarea încadrării, aspect care solicită a fi avut în vedere la solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Prin urmare, arată că inculpatul a trecut de la complicitate la autor, solicitând sub acest aspect a se ține cont de faptul că acesta a ajutat cu sinceritate și a condus organele de anchetă la locul faptei, lămurind astfel tabloul celor întâmplate preum si faptul că acesta urmează a se prevala de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.penală.

De asemenea, face referire la faptul că potrivit noului Cod penal ce urmează a intra în vigoare, dacă inculpații se vor împăca cu partea vătămată, dosarul nu va mai exista.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul M. G. C., casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită a se constata că nu se mai impune mentinerea măsurii arestării preventive, sens în care se impune punerea în libertate a inculpatului iar în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Apărătorul recurentului inculpat P. D. M., avocat B. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul P. D. M., casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită a nu se mentine măsura arestării preventive iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Critică încheierea instantei de fond întrucât nu a înteles aplicarea disp.art.300 ind.1 cod procedură penală întrucât din motivarea instantei rezultă că pericolul pentru ordinea publică s-a concretizat prin întocmirea rechizitoriului si a actelor de urmărire penală însă s-a apreciat că prin trecerea timpului pericolul diminuat, astfel că există o contradictie a acestui pericol descris de instanta de fond.

Se apreciază că acest pericol la momentul luării măsurii arestării preventive s-a diminuat datorită faptului că dosarul s-a finalizat, inculpatul a recunoscut săvârsirea faptei însă la dosar nu există date certe care să ateste concretizarea pericolului pentru ordinea publică, sens în care toate aspectele reținute de instanta de fond nu sunt dovedite si nici nu există alte temeiuri care să justifice mentinerea măsurii arestării preventive pe viitor, motivat de împrejurările arătate si prin măsurile dispuse, în conditia în care această măsură s-a dispus după trei zile de la incident.

De asemenea solicită a se avea în vedere pozitia inculpatului care a dat informatii concrete pentru solutionarea cauzei iar aceste date vin să contureze imaginea inculpatului care duc la concluzia că inculpatul nu este o persoană care stăruie în săvârsirea de astfel de fapte penale.

Prin urmare, consideră că instanta de fond a gresit atunci când a apreciat existenta temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât acesta nu mai subzistă, solicitând admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive si punerea în libertate a inculpatului iar în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații P. D. M. si M. G. C., ca nefondate si menținerea încheierii instanței de fond cu privire la dispozițiile referitoare la cei doi inculpați, apreciind că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, inculpații au săvârșit infracțiunea de furt calificat, pătrunzând după o prealabilă înțelegere, prin tăierea sistemelor de asigurare a ușii de acces, în punctul de lucru aparținând ., de unde au sustras aparatură foto profesională în valoare de 54.000 lei, fără teama de a fi observați, acționând pe timp de noapte, în mod conjungat pentru obținerea de foloase materiale în mod ilicit, aceștia si-au asigurat condițiile pentru valorificarea bunurilor ceea ce denotă dezinhibiție si creează risc de repetabilitate, astfel că nu există contradicție în motivarea instantei de fond cu privire pericolul pentru ordinea publică, chiar dacă acesta s-a diminuat prin trecerea timpului, consideră că nu s-a redus suficient încât să justifice la acest moment punerea în libertate a inculpaților.

Față de aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate si mentinerea măsurii arestării preventive cu privire la dispozitiile privind pe inculpatii P. D. marin si M. G. C., având în vedere și faptul că aceștia critică de fapt luarea măsurii arestării preventive si nu menținerea acestei măsuri.

Apărătorul intimatului inculpat T. C., avocat D. R., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., ca nefondat si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, având în vedere că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Solicită a se constata că în raport de prevederile CEDO s-a statuat ca privarea de libertate a unei persoane poate fi justificata in scopul apararii ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, respectiv pentru a asigura desfasurarea in bune conditii a procesului penal si orice persoana arestata sau detinuta, are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii iar în ceea ce priveste arestarea preventivă este necesar ca durata acesteia sa fie rezonabila; astfel, daca pentru luarea masurii arestarii preventive a unei persoane, raportat la gravitatea infractiunii, era suficient sa existe o suspiciune rezonabila in sensul ca inculpatul a comis infractiunea pentru care este cercetat, dupa trecerea unei perioade de timp aceste temeiuri nu mai sunt suficiente pentru justificarea mentinerii masurii privative de libertate, fiind necesar să fie evidentiate temeiuri noi.

Prin urmare, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că ar fi primit bunurile sustrase de inculpații P. D. M. și M. G. C. la domiciliu din . cu inculpatul D. M. L., deși cunoștea că bunurile provin din furt, a înlesnit valorificarea acestora prin identificarea de potențiali cumpărători prin intermediul Internetului, stabilind în acest sens o întâlnire cu un client în municipiul B., locație spre care a și plecat în data de 12.12.2013 împreună cu numitul T. D., cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CC5861PD pus la dispoziție de acesta, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infarcțiunii de tăinuire faptă prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen..

Solicită a se avea în vedere si faptul că inițial inculpatul T. C. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, judecătorul la momentul luării măsurii arestării preventive a avut în vedere această împrejurare de săvârșire a faptei de către inculpat și calitatea de autor la infracțiunea de furt calificat însă în urma cercetărilor efectuate și analizării ansamblului materialului probator din dosarul de urmărire penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de tăinuire pentru care s-a dispus trimiterea în judeactă.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat de către instanta de fond că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, respectiv nu se mai poate afirma la acest moment procesual că inculpatul, față de modalitatea concretă în care a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, prezintă același pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi prezentat în calitate de autor la infracțiunea de furt calificat, în prezent, astfel cum a fost sesizată instanța se presupune că inculpatul a înlesnit valorificarea bunurilor sustrase de către coinculpati prin contactarea posibililor cumpărători din Iași și B., apreciind că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate .

Raportat la circumstanțele concrete în care se reține că ar fi săvârșit fapta de tăinuire, care reflectă o altă modalitate decât cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și perioada de timp de la luarea măsurii arestării preventive, solicită a se constata că măsura arestării preventive nu mai are un caracter proporțional cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, în raport si de circumstantele personale ale inculpatului, respectiv pozitia procesuală si vârsta acestuia precum si lipsa antecedentelor penale.

Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, ca nefundat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică întrucât apreciază că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu este aptă să asigure pe deplin buna desfăsurare a procesului penal.

Recurentul inculpat P. D. M., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.

Recurentul inculpat M. G. C., în ultim cuvânt, arată că regretă fapta si este de acord cu concluziile apărătorului ales.

Intimatul inculpat T. C., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor penale de față:

Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin încheierea din data de 08.01.2014 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 14, s-au dispus următoarele:

A. În baza art. 136, art. 143 și art. 145 C. proc. pen. s-a dispus luarea față de inculpatul D. M. L.(fiul lui C. și G., născut la data de 15.01.1993, în mun. C., domiciliat în ., jud. C., CNP_) a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Cobadin, jud.C...

În baza art. 145 alin 1ind. 1 C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat;

- să se prezinte la secția de politie în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat ;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme ;

În baza art. 145 alin. 2ind. 2 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

O copie de pe încheiere s-a comunicat inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuieste acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul .

B. În baza art 300ind. 1 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului T. C. (fiul lui C. și Ș., născut la data de 24.06.1988, în mun. Medgidia, domiciliat în com. Cobadin, ., jud. C., CNP_).

În baza art 139 alin 1 C. proc. pen rap. la art. 145 C. proc. pen.s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului T. C. luată prin încheierea de ședință nr. 334/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Cobadin, județul C..

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului T. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 307/12.12.2013, emis de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013.

În baza art. 145 alin 1ind. 1 C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat;

- să se prezinte la secția de politie în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat ;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme ;

În baza art. 145 alin. 2ind. 2 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere și va deveni executorie la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

C. În baza art 300ind. 1 alin. 1 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P. D. M. și M. G. C..

În baza art 300ind. 1 alin 3 C. proc. pen. s-a mentinut măsura arestării preventive a inculpaților P. D. M. ( fiul lui T. și E., născut la data de 13.09.1992, în municipiul C., județul C., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., ., C.N.P._) și M. G. C. (fiul lui G. și V., născut la data de 31.05.1989 în municipiul Medgidia, județul C., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., județul C., C.N.P._), luată prin încheierea nr. 348/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013

S-au respins cererile de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de apărătorii inculpaților P. D. M. și M. G. C., ca neîntemeiate.

Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.

În baza art. 192 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:

La data de 07.01.2014 s-a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ 14, rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care au fost trimiși în judecată:

- în stare de libertate inculpatul D. M. L., sub aspectul comiterii infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen., constând în aceea că, l-ar fi ajutat pe coinculpatul T. C., deși cunoștea că bunurile provin din furt, a înlesnit valorificarea acestora prin identificarea de potențiali cumpărători prin intermediul Internetului, stabilind în acest sens o întâlnire cu un client în municipiul B., locație spre care a și plecat în data de 12.12.2013 împreună cu învinuitul T. D., cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CC5861PD pus la dispoziție de acesta.

- în stare de arest preventiv inculpații: - T. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen. constând în aceea că ar fi primit bunurile sustrase de inculpații P. D. M. și M. G. C. la domiciliu din . cu inculpatul D. M. L., deși cunoștea că bunurile provin din furt, au înlesnit valorificarea acestora prin identificarea de potențiali cumpărători prin intermediul Internetului, stabilind în acest sens o întâlnire cu un client în municipiul B., locație spre care a și plecat în data de 12.12.2013 împreună cu învinuitul T. D., cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CC5861PD pus la dispoziție de acesta; - P. D. M. și M. G. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a C. pen. față de inculpatul P. D. M.. S-a reținut în sarcina inculpaților P. D. M. și M. G. C. că în noaptea de 01/02.12.2013, după o prealabilă înțelegere, au pătruns, prin tăierea sistemelor de asigurare a ușii de acces, în punctul de lucru aparținând . situat în municipiul C., ., . unde au sustras aparatură foto profesională în valoare de 54.000 lei, bunuri ce au fost transportate la domiciliul din . T. C..

A. Cu privire la luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul D. M. L.

În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 334/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013, față de inculpat s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Cobadin, jud. C., pe o perioada de 30 de zile, urmând ca aceasta să expire la data de 11.01.2014.

Potrivit art. art. 136 și art. 145 C.proc.pen. măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi luată în cursul judecății, de instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen și măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Din materialul probator administrat în cauză, prima instantă a apreciat că există indicii temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este bănuit, indicii care rezultă din declarația părții vătămate Briscariu V. din care rezultă că după comiterea furtului, cu ocazia navigării pe mai multe site-uri de socializare, a reușit sa intre in corespondență cu o persoana care s-a recomandat a fi B. S. din mun. Iasi. În acest context persoana respectivă i-a comunicat părții vătămate că intenționa să achiziționeze aparatură foto, astfel că a postat un anunț în acest sens pe diverse site-uri. Acesta a fost contactat la data de 03.12.2013 de o persoană care s-a recomandat a fi M. L., care are contul de Facebook „mihai.laurentiu.904" și care utilizează pentru a comunica telefonic, postul cu numărul de apel 0721/930.827. Această persoană - M. L. - și-a arătat disponibilitatea de a vinde aparatură fotografică. Persoana care s-a prezentat cu numele M. L. a precizat că este din C. și i-a transmis numitului B. S., prin mijloace electronice, mai multe imagini cu aparate fotografice, pe una dintre acestea regăsindu-se . identificare_, corespunzătoare unuia dintre aparatele sustrase cu ocazia furtului care face obiectul prezentului dosar penal. In continuare, numitul B. S. a menținut legătura telefonic cu M. L. si inca un intermediar, pentru a conveni cu privire la efectuarea tranzacției si stabilirea în concret a prețului de achiziție. Totodată, B. S. a mai fost contactat in acest context si de postul telefonic cu numărul de apel 0762/564.124, utilizat de către o persoana cu timbru vocal specific bărbătesc care a preluat parte din negocierea tranzacției privind aparatul fotografic; proces verbal din data de 10.12.2013, de redare a convorbirilor efectuate la postul telefonic care utilizează cartela S. cu numărul 0762/564.124 din care rezultă că inculpatul D. M. L. a luat legătura cu un posibil client din mun. B., căruia i-a propus să îi vândă un aparat foto marca Nikon D4 pentru suma de 15.000 lei; proces –verbal de depistare – din care rezultă că în noaptea de 11/12.12.2013, inculpații D. M. L. și T. C., împreună cu T. D., au plecat din jud. C. spre mun. B., cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare B6594HA, pe autostrada A2. În momentul în care autoturismul în care se aflau cei trei a ajuns în zona punctului de taxare Fetești, a fost oprit în trafic de către lucrătorii de poliție în vederea efectuării de verificări. În urma verificărilor efectuate de organele de cercetare penală, în interiorul autoturismului marca BMW au fost identificate mai multe telefoane mobile performante și aparatură fotografică, fiind găsit inclusiv aparatul marca Nikon D4, cu plăcuța de identificare_; declarații inculpat D. M. L., din care rezultă că în noaptea de 01/02.12.2013, inculpatul T. C. împreună cu încă alte două persoane, au plecat din apartamentul inculpatului D. M. L., întorcându-se după câteva ore, având asupra lor mai multe aparate foto digitale, cu privire la care a presupus că sunt furate, dar cu privire la care a făcut demersuri spre a le vinde, luând în acest sens legătura cu o persoană cu care trebuia să se întâlnească în B..

In afară de indiciile temeinice de comitere a infracțiunii, prima instantă a constatat că, raportat la natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat (tăinuire), la circumstanțele specifice ale faptei (se presupune că a înlesnit valorificarea bunurilor sustrase de către inculpații M. G. C. și P. D. M. prin contactarea posibililor cumpărători din B.) la stadiul procesului penal (nefiind încă începută cercetare judecătorească în cauză), la circumstanțele personale ale inculpatului (care este in vârstă de 20 de ani, este student, nu are antecedente penale, face parte dintr-un anturaj cu preocupări antisociale), este necesară restrângerea libertății de mișcare a acestuia, pentru păstrarea unor obligații în sarcina sa în vederea exercitării unui control eficient în interesul bunei desfășurări a procesului penal. O măsură proporțională raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și cele reale redate mai sus, este obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu, această măsură fiind necesară pentru a păstra controlul asupra inculpatului și totodată a-i da acestuia posibilitatea să-și asigure mijloacele oneste de trai, existând un echilibru între intersul general al societății și cel personal al inculpatului.

Față de aceste considerente, în baza art. 136, art. 143 și art. 145 C. proc. pen. s-a dispus luarea față de inculpatul D. M. L.a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Cobadin, jud.C..În baza art. 145 alin 1ind. 1 C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea s-a stabilit în sarcina inculpatului următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat; să se prezinte la secția de politie în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat ; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme ;

În baza art. 145 alin. 2ind. 2 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

O copie de pe încheiere s-a comunicat inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuieste acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul .

B. Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive:

Procedând în baza art. 300 ind. 1 Cod procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților T. C., P. D. M. și M. G. C., instanța reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 334/12.12.2013 a Judecătoriei C., definitivă, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. C., pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 12.12.2013 până la data de 09.01.2014 inclusiv și prin Încheierea nr. 348/23.12.2013 a Judecătoriei C., modificată prin Încheierea nr. 337/27.12.2013 sub aspectul duratei măsurii arestării preventive și definitivă, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. D. M. și M. G. C., pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 24.12.2013 până la data de 21.01.2014 inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 300 ind. 1 C. proc. pen, prima instant a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpaților P. D. M. și M. G. C., la momentul luării acestei măsuri fiind respectate prevederile art. 136, 137, 137 ind. 1, 143, 148, 148 lit. f și 149 și urm. C. proc. pen. .

La momentul luării măsurii arestării preventive, judecătorul a constat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.

În acest sens, la dosarul cauzei există declarația părții vătămate Briscariu V.; proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 02.12.2013 și planșa fotografică nr. 3368/02.12.2013; proces-verbal de depistare din data de 01.03.2013;proces-verbal din data de 10.12.2013 și planșa fotografică nr._/10.12.2013; proces verbal de redare a convorbirilor din data de 10.12.2013; proces-verbal din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 13.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 13.12.2013; proces verbal de predare-primire a bunurilor recuperate; declarații martori; declarații inculpați.

Judecătorul a considerat că în cauză este incident cu privire la fiecare dintre inculpați cazul prevăzut de art. 148 lit. f C. proc. pen. în sensul că aceștia sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, judecătorul s-a raportat la noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f C. proc. pen., în sensul că aceasta nu se confundă dar nici nu exclude probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpaților. Totodată s-a ținut seama de natura și gravitatea faptelor comise de inculpați în sensul că au săvârșit o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului, acționând în mod conjugat pentru obținerea de foloase materiale în mod ilicit dar și modalitatea concretă în care inculpații P. D. M. și M. G. C. au sustras bunurile - după o înțelegere prealabilă, prin pătrunderea în sediul societății părții vătămate, au acționat, pe timp de noapte, prin efracție, fără să se teamă de reacția opiniei publice și de posibilitatea de a fi văzut de alte persoane din vecinătate și de organele de poliție.

În cauză, temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților P. D. M. și M. G. C. nu s-au modificat și nici nu au încetat ci din contra s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată. De asemenea se reține că în cauză menținerea măsurii arestării preventive se justifică nu atât în scopul de a-i face pe inculpați să conștientizeze comportamentul antisocial cât și acela al asigurării bunei desfășurări a judecății și pentru a-i împiedica să comită alte noi infracțiuni.

Prima instanță a avut în vedere faptul că, asupra inculpaților planează suspiciunea rezonabilă că în noaptea de 01/02.12.2013, după o prealabilă înțelegere, au pătruns, prin tăierea sistemelor de asigurare a ușii de acces, în punctul de lucru aparținând . situat în municipiul C., ., . unde au sustras aparatură foto profesională în valoare de 54.000 lei, bunuri ce au fost transportate la domiciliul din . T. C..

Prima instantă a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., existând date și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații ar fi comis infracțiunile de furt calificat pentru care au fost trimiși în judecată, fapte prevăzută de art. 208 alin. 1 C. pen.- art.209 alin. l lit. a, g și i C. pen. .

Aceste date și indicii temeinice rezultă din următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate Briscariu V.; proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 02.12.2013 și planșa fotografică nr. 3368/02.12.2013; proces-verbal de depistare din data de 01.03.2013; proces-verbal din data de 10.12.2013 și planșa fotografică nr._/10.12.2013; proces verbal de redare a convorbirilor din data de 10.12.2013; proces-verbal din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 12.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 13.12.2013; proces verbal de percheziție din data de 13.12.2013; proces verbal de predare-primire a bunurilor recuperate; declarații martori; declarații inculpați.

Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, se presupune că inculpații au săvârșit infracțiunea de furt calificat pătrunzând, după o prealabilă înțelegere, prin tăierea sistemelor de asigurare a ușii de acces, în punctul de lucru aparținând . situat în municipiul C., de unde au sustras aparatură foto profesională în valoare de 54.000 lei, fără teama de a fi observați, acționând în mod conjugat pentru obținerea de foloase materiale în mod ilicit, pe timp de noapte.

Pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă s-a diminuat prin trecerea timpului, nu s-a redus suficient încât să justifice, la acest moment procesual, punerea în libertate a inculpaților. De asemenea, prima instantă a reținut că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât și la atitudinea organelor de urmărire penală care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.

Se constată că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. Simpla împrejurare că la acest termen intermediar, inculpații învederează, prin apărători, că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen. nu este de natură să contureze o schimbare a temeiurilor pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a acestuia.

Cât privește aspectele ce țin de circumstanțele personale ale fiecăruia dintre aceștia, se constată că au fost analizate atât de instanțele de fond cât și de recurs la momentul luării măsurii preventive, astfel că nu pot fi valorificate la acest moment procesual cu consecința luării față de aceștia a unei măsuri preventive mai blânde, restrictive de libertate cu este cea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Față de modul concret de acțiune, sfidarea normelor de drept, ducerea la îndeplinire a dezideratului infracțional, prejudiciul provocat părții vătămate, nu se impune luarea față de cei doi inculpați a unei măsuri preventive mai permisive și mai blânde restrictive de libertate, cum sunt cele prevăzute de art. 145 - 145 ind. 1 C. proc. pen. ( obligarea de a nu părăsi localitatea - țara) chiar cu stabilirea în sarcina acestora a unor obligații ferme, motiv pentru care s-au respins cererile astfel cum au fost formulate de inculpați, prin apărători.

C. În conformitate cu prevederile art. 300 ind. 1 C. proc. pen, prima instant a constatat legalitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpatul T. C., la momentul luării acestei măsuri fiind respectate prevederile art. 136, 137, 137 ind. 1, 143, 148, 148 lit. f și 149 și urm. C. proc. pen. .

Se observă că pentru menținerea arestării preventive a inculpatului T. C. este necesară analizarea îndeplinirii cumulative a trei condiții de fond respectiv: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent unul din temeiurile prev. de disp. art. 148 C. proc. pen.

In ceea ce privește temeiurile care au determinat luarea măsurii de arestare preventiva fata de inculpat, prima instanță a constatat ca acestea s-au schimbat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

In raport de prevederile art 5 par 1 lit c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane se poate dispune daca acuzatul a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fata autoritații judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia; ulterior, in decizii de speta, CEDO a statuat ca privarea de libertate a unei persoane poate fi justificata in scopul apararii ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, respectiv pentru a asigura desfasurarea in bune conditii a procesului penal.

Conform art 5 par. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului orice persoana arestata sau detinuta, are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Pentru ca arestarea preventiva a unei persoane sa fie conforma cu prevederile art 5 din Conventie este necesar ca durata acesteia sa fie rezonabila; astfel, daca pentru luarea masurii arestarii preventive a unei persoane, raportat la gravitatea infractiunii, era suficient sa existe o suspiciune rezonabila in sensul ca inculpatul a comis infractiunea pentru care este cercetat, dupa trecerea unei perioade de timp aceste temeiuri nu mai sunt suficiente pentru justificarea mentinerii masurii privative de libertate ( a se vedea in acest sens cauza Jecius c.Lituania ), fiind necesar sa fie evidentiate temeiuri noi; redevine astfel prioritara regula judecarii persoanei in stare de libertate in conditiile art 5 par 3 lit c din Conventie.

Astfel, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că ar fi primit bunurile sustrase de inculpații P. D. M. și M. G. C. la domiciliu din . cu inculpatul D. M. L., deși cunoștea că bunurile provin din furt, a înlesnit valorificarea acestora prin identificarea de potențiali cumpărători prin intermediul Internetului, stabilind în acest sens o întâlnire cu un client în municipiul B., locație spre care a și plecat în data de 12.12.2013 împreună cu învinuitul T. D., cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CC5861PD pus la dispoziție de acesta, fiind trmis în judecată pentru săvârșirea infarcțiunii de tăinuire faptă prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen.. Datele și indiciile temeinice ce conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infarcțiunea pentru care este trmis în judecată rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale .

Raportat la faptul că inițial inculpatul T. C. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C. pen. constând în aceea că în noaptea de 01/02.12.2013, după o prealabilă înțelegere ar fi pătruns prin tăierea sistemelor de asigurare a ușii de acces în sediul societății părții vătămate, împreună cu inculpații P. D. M. și M. G. C., judecătorul la momentul luării măsurii arestării preventive (conform încheierii nr. 334/2013 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/212/2013, definitivă) a avut în vedere această împrejurare de săvârșire a faptei de către inculpat și calitatea de autor la infracțiunea de furt calificat însă în urma cercetărilor efectuate și analizării ansamblului materialului probator din dosarul de urmărire penală nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C. pen. în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen., prin Ordonanța din data de 03.01.2014 (fila 5 dup), infracțiune pentru care a fost trimis în judeactă.

S-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, nu se mai poate afirma la acest moment procesual că inculpatul, față de modalitatea concretă în care a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, prezintă același pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi prezentat în calitate de autor la infracțiunea de furt calificat, în prezent, astfel cum a fost sesizată instanța se presupune că inculpatul a înlesnit valorificarea bunurilor sustrase de către inculpații M. G. C. și P. D. M. prin contactarea posibililor cumpărători din Iași și B., ceea ce a condus prima instantă la concluzia că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate .

Prima instantă a reținut că potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii respective.

În aceste condiții, raportat la circumstanțele concrete în care se reține că ar fi săvârșit fapta de tăinuire, care reflectă o altă modalitate decât cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și perioada de timp de la luarea măsurii arestării preventive, s-a constatat că măsura arestării preventive nu mai are un caracter proporțional cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit și punerea în libertate a inculpatului, subsumată unor obligații, ce asigură buna desfășurare a procesului penal, este suficientă luarea unei măsuri restrictive de libertate - masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, apreciind că măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel cum a fost formulară de apărătorul inculpatului la acest moment procesual nu este justificată, având în vedere modalitatea și împrejurările în care se presupune că inculpatul a săvârșit fapta de a cărei comitere este acuzat, măsura obligării de a nu părăsi localitatea fiind în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal

În baza art 300ind. 1 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului T. C. iar in baza art 139 alin 1 C. proc. pen rap. la art. 145 C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului T. C. luată prin Încheierea de ședință nr. 334/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Cobadin, județul C..

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului T. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 307/12.12.2013, emis de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013.

În baza art. 145 alin 1ind. 1 C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat; să se prezinte la secția de politie în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat ; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme .

În baza art. 145 alin. 2ind. 2 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Împotriva încheierii pronunțate de prima instanță a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Constanta si inculpatii P. D. M. si M. G. C. ,motivele de recurs fiind aratate pe larg in practicaua incheierii de sedinta .

Examinând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente :

In recursul Parchetului se constata că în urma cercetărilor efectuate și analizării ansamblului materialului probator din dosarul de urmărire penală nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C. pen. în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen., prin Ordonanța din data de 03.01.2014 (fila 5 dup), infracțiune pentru care a fost trimis în judeactă.

In mod corect s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat si nu mai pot fundamenta la acest moment procesual măsura arestării preventive, in raport de modalitatea concretă în care se retine a fi fost săvârșită fapta pentru care a fost trimis în judecată, de persoana inculpatului .

Se constata astfel ca inculpatul nu prezintă același pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi prezentat în calitate de autor la infracțiunea de furt calificat, în prezent, se presupune că inculpatul a înlesnit valorificarea bunurilor sustrase de către inculpații M. G. C. și P. D. M. prin contactarea posibililor cumpărători din Iași și B. având in vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei dar si circumstanțele personale si egalitatea de tratament cu inculpatul Dincuta M. L., cercetat pentru aceeași fapta, ceea ce a condus prima instanță la concluzia că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate .

In recursul inculpaților P. D. M. si M. G. C. Tribunalul constata că lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, se retine ca că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat pătrunzând, după o prealabilă înțelegere, prin tăierea sistemelor de asigurare a ușii de acces, în punctul de lucru aparținând . situat în municipiul C., de unde au sustras aparatură foto profesională în valoare de 54.000 lei, fără teama de a fi observați, acționând în mod conjugat pentru obținerea de foloase materiale în mod ilicit, pe timp de noapte.

Instanța mai retine că pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă s-a diminuat prin trecerea timpului, nu s-a redus suficient încât să justifice ,asfel că si la acest moment procesual, punerea în libertate a inculpaților prezinta pericol pentru ordinea publica .

Cat privește măsura arestării preventive aceasta nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât și la atitudinea organelor de urmărire penală care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor si cum temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în prezent se impune în continuare privarea de libertate.

Ținând seama si de particularitățile cauzei, se apreciază ca in cauza nu sunt îndeplinite fata de acest doi inculpați, cerințele art. 139 alin 1 si nici disp. art. 139 alin 2/2cod. proc. penala .

Totodată se va avea in vedere ca cercetarea judecătoreasca nu a început si chiar daca inculpații au arătat ca se vor solicita sa le fie aplicabila procedura simplificata, fapt pentru care se apreciază ca in acest stadiu se impune respingerea cererii formulate de inculpați, obligațiile prevăzute de art 145 alin 2cod proc. penala, neputând constitui la acest moment o garanție pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru toate aceste considerente se apreciază ca la acest moment procesual măsura arestării este proporționata in raport de scopul urmărit, înlocuirea cu alta măsura preventiva si anume obligarea de a nu părăsii localitatea de domiciliu, nu ar satisface scopul prevăzut de art. 136 alin 1 cod proc. penala

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod.proc.pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. si inculpații P. D. M. si M. G. C. împotriva încheierii din data de 08.01.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 14.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală:

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,

S-a dispus obligarea recurenților inculpati P. D. M. si M. G. C., fiecare la suma de 1oo lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. si inculpații P. D. M. ( fiul lui T. și E., născut la data de 13.09.1992, în municipiul C., județul C., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., ., județul C., C.N.P._ si M. G. C. (fiul lui G. și V., născut la data de 31.05.1989 în municipiul Medgidia, județul C., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., județul C., C.N.P._, ambii detinuti în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii din data de 08.01.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 14.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală:

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Obligă pe recurentii inculpati P. D. M. si M. G. C., fiecare la suma de 1oo lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronuntată în ședintă publică, astăzi. 09.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

M. V. C. D.

L. I. B.

GREFIER,

C. B.

red.jud.fond.A.B.A.

Tehnored.jud.fond.C.D.

3 ex./16.01.2014

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 702/2014....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 274/2014. Tribunalul CONSTANŢA Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 258/2014. Tribunalul CONSTANŢA Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 702/2014. Tribunalul CONSTANŢA Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 523/2014. Tribunalul CONSTANŢA Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 631/2014. Tribunalul CONSTANŢA Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 82/2014. Tribunalul CONSTANŢA Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Sentința nr. 344/2014. Tribunalul CONSTANŢA