Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 31/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 9695/118/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ NR.31
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2014
PREȘEDINTE – M. L. T.
GREFIER - A.-M. G.
Cu participarea Ministerului Public prin PROCUROR
– R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul C. C. M. – fiul lui E. și C., născut la data de 08.11.1968, domiciliat în C., ., județul C., CNP_ – trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și supunere la rele tratamente prevăzută de art. 20 cod penal raportat la art. 174 Cod penal și art. 267 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, pentru a oferi apărătorului inculpatului posibilitatea de a depune concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 17.01.2014 și ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.01.2014, respectiv 27.01.2014, când a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Prin rechizitoriul 503/P/2013 din 14.11.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.20 rap. la art.174 C.pen.
Se reține în sarcina inculpatului prin actul de inculpare că la data de 12
aprilie 2013, în jurul orelor 1600, în incinta secției a Il-a a Penitenciarului PoartaAlbă,undelucra ca agent de penitenciar, fiind în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu de supraveghere a persoanelor private de libertate, s-a comportat violent față de deținutul parte vătămată A.
D., pe care 1-a lovit fără justificare de mai multe ori cu un baston de cauciuc peste picioare, iar ulterior l-a înjunghiat cu lama unui cuțit cu buton în zona bazei hemitoracelui drept pe linia medio-claviculară, lama cuțitului oprindu-se într-o coastă și provocându-i deținutului
leziuni corporale vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale.
La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2014, inculpatul C. C. – M. a arătat că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăriri penale, recunoaște acuzațiile care îi sunt aduse și dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 Cod proc.pen.
În cuprinsul actului de inculpare, se re ține următoarea situație de fapt:
La data de 12 aprilie 2013, în jurul orelor 1600, în incinta curții de plimbare F.4 a secției a Il-a (E.2) a Penitenciarului Poarta Albă, județul C., unde lucra ca agent de penitenciar, fiind în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu de supraveghere a persoanelor private de libertate, inculpatul C. C.-M. s-a comportat violent față de deținutul-parte vătămată A. D., care era încarcerat în executarea unei pedepse privative de libertate și cunoscut ca având un retard mintal ușor (QI-53), în sensul că în curtea secției 1-a lovit fără justificare de mai multe ori cu un baston de cauciuc peste picioare, iar ulterior a intrat în curtea de plimbare a deținuților și 1-a înjunghiat cu lama unui briceag cu buton in zona bazei hemitoracelui drept pe linia medio-claviculară, lama briceagului oprindu-se într-o coastă și provocându-i persoanei private de libertate leziuni corporale vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale.
In fapt, la data de 12 aprilie 2013, organele de urmărire penală au fost sesizate de către directorul adjunct al Penitenciarului de Maximă Siguranță Poarta Albă despre împrejurarea că în circumstanțe neelucidate funcționarul cu statut special C. C.-M., angajat al penitenciarului cu grad de agent șef principal și repartizat să supravegheze persoanele private de libertate la secția E.2 de maximă siguranță, 1-a înjunghiat în zona toracică dreaptă probabil cu un cuțit pe deținutul parte vătămată A. D., iar că deținutul rănit a primit primele îngrijiri la S. Penitenciar Poarta Albă, apoi a fost transportat la S. C. Județean de Urgență C., pentru a beneficia de asistență medicală.
Din informațiile obținute de la unitatea spitalicească a rezultat că la examenul medical chirurgical medicii au observat că pacientul deținut prezenta o plagă înjunghiată la baza hemitoracelui drept anterior pe linia medio-claviculară, iar cu ocazia explorării instrumentale s-a constatat că traiectul plăgii se oprește la nivelul unei coaste și de aceea plaga a fost catalogată drept nepenetrantă, astfel că nu s-a impus internarea în secția de specialitate, ci s-a recomandat doar să fie ținut sub observație în S. Penitenciar Poarta Albă.
În urma examinării medico-legale a părții vătămate A. D., potrivit raportului de constatare medico-legală nr.l25/Al/2013 din data de 16 aprilie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C., s-a conchis că aceasta prezenta o leziune de violență ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător pe o direcție orizontală dinainte-înapoi, cu poziția ipotetică cea mai probabilă că victima se afla cu fața la agresor și că a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără decelarea de elemente medicale care să învedereze punerea în primejdie a vieții sale. Pe de altă parte au fost evidențiate pe corpul deținutului parte vătămată două echimoze, dintre care una pe fața anterioară a coapsei drepte veche de 1-2 zile și care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur alungit, ce nu a necesitat îngrijiri medicale, iar a doua pe coapsa stângă anterior veche de 5-6 zile ce a putut fi produsă prin lovire cu sau de corp dur și nu a necesitat îngrijiri medicale.
Cu ocazia audierii de către procuror (audiere înregistrată audio-video pe compact discul atașat dosarului), partea vătămată deținut A. D., persoană privată de libertate aflată în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor și cunoscută în evidențele medicale cu retard intelectual și risc de vulnerabilizare (debilitate mintală/oligofrenie), a declarat că, în timp ce se afla singur în curtea de plimbare a secției, inculpatul a intrat peste el și inițial i-a aplicat trei lovituri cu un baston de cauciuc peste coapse, fără motiv, a ieșit din curte și a revenit înarmat cu un cuțit negru, pe care 1-a desfăcut și cu care 1-a înjunghiat în zona toracico-abdominală dreaptă. Partea vătămată a precizat că inculpatul obișnuia să o lovească cu palma sau pumnul în cap, însă lua aceste manifestări de violență ca pe o glumă și de aceea nici nu 1-a reclamat conducerii penitenciarului. De altfel, din examinarea fișei personale de penitenciar a rezultat că partea vătămată era cunoscută ca un deținut cu afecțiuni psihice de mai mult timp, cu tendințe de autoagresiune și rare alte abateri disciplinare, așa încât beneficiase în mai multe rânduri de consiliere psihologică ca persoană cu risc de vulnerabilizare.
La examinarea vestimentației deținutului parte vătămată, ridicată de la S. Penitenciar Poarta Albă, conform procesul-verbal întocmit de procuror și planșei foto anexe s-a constatat că în partea dreaptă anterioară a tricoului alb cu inscripția „JEG" și a gecii în culorile albastru-verde existau câte o tăietură de circa 1,7 cm lățime, corespondente plăgii înjunghiate, iar în jurul tăieturilor exista câte o zonă de circa 18x18 cm îmbibată abundent cu substanță brun-roșcată cu aspect de sânge, element de fapt ce a învederat că hemoragia sanguină externă consecutivă înjunghierii a fost consistentă.
Din primele investigații s-a stabilit că imediat după incident personalul cu atribuții pe linie de siguranță a penitenciarului i-a verificat bagajele inculpatului agent de penitenciar CONSTANTLNESCU C.-M., ocazie cu care au fost găsite la acesta un cuțit de bucătărie cu teacă, o unghieră cu pilă, o șurubelniță, o furculiță și un cârlig metalic în forma literei S („cinghel"), inculpatul afirmând în raportul întocmit și declarația olografă inițială că l-ar fi înțepat accidental pe deținut cu acel cârlig metalic în curtea de plimbare, după ce îl surprinsese pe acesta că a aruncat pe fereastră în propria cameră de deținere o jumătate de cărămidă spartă în două, folosită pentru confecționarea artizanală a unui reșou electric ilegal în penitenciar, apoi ar fi mimat că aruncă spre el cu cealaltă jumătate de cărămidă.
In baza raportului și declarației sale olografe inițiale, întrucât versiunea prezentată nu părea plauzibilă, inculpatului CONSTANTLNESCU C.-M. i s-a cerut să indice organelor de urmărire penală locurile în care 1-a însoțit pe deținutul parte vătămată și unde s-a produs înjunghierea, ocazie cu care acesta a indicat curtea din latura sudică a secției, unde deținutul ar fi aruncat jumătate de cărămidă în cameră și de unde ar fi mimat că va arunca spre el cealaltă jumătate. La verificarea de către echipa complexă de cercetare la fața locului a curții respective și a camerei nr.8 indicată de inculpat nu a fost descoperită nici o bucată de cărămidă spartă în două, ci doar una întreagă în cameră, ce nu corespundea descrierii inculpatului, iar colegii de cameră ai părții vătămate au infirmat ipoteza că în camera lor ar fi fost aruncată pretinsa jumătate de cărămidă. De asemenea, inculpatul a indicat în latura nord-vestică a secției curtea de plimbare F.4 în care ar fi intrat peste deținut și l-ar fi înțepat accidental cu cârligul tip ,-cinghel" pe care îl avea în mână. Deoarece versiunea prezentată de inculpat era în vădită contradicție cu declarația părții vătămate deținut, cu constatările medicale din fișa de la unitatea de primiri urgențe a Spitalului C. Județean de Urgență C. (plagă înjunghiată hemitorace drept pe linia medio-claviculară, cu traiect ce se oprește la nivelul unei coaste), cu rezultatele cercetării la fața locului și cu constatarea lipsei oricărei urme de materie biologică pe cârligul tip „cinghel", acestuia i s-au cerut explicații, așa că în cele din urmă a recunoscut că de fapt îl înjunghiase pe deținutul parte vătămată cu lama unui briceag (cuțit) cu buton, pe care îl poartă în permanență asupra sa pentru autoapărare. De altfel a și indicat procurorului locul în care ascunsese acel briceag, adică sub dulapurile din vestiarul supraveghetorilor secției și de unde obiectul respectiv a și fost ridicat, constatându-se că instrumentul vulnerant are lungimea totală de 18 cm, cu lama lungă de 8,5 cm și lată de 1,2 cm. Despre împrejurările și mobilul comiterii faptei, inculpatul a declarat că partea vătămată l-ar fi șicanat în ziua respectivă, când aruncase pretinsa cărămidă în cameră, apoi l-ar fi jignit sau sfidat prin folosirea expresiei „fraiere, te-am făcut!" și când a rămas singură în curtea de plimbare l-ar fi amenințat că atunci când o va însoți înapoi spre cameră îi va trage un pumn. în aceste condiții inculpatul îi aplicase deținutului la faza cu cărămida o lovitură cu bastonul peste picioare, a doua lovitură a ratat-o, apoi ar fi intrat în curtea de plimbare după ce a descuiat poarta (deși obligația sa de serviciu era aceea de a supraveghea deținuții din exteriorul gardului ce împrejmuia curtea de plimbare), iar în curte a scos briceagul cu buton ca să-1 sperie pe deținut. în acel moment, crezând că se joacă cu el, deținutul a vrut să-1 ia în brațe pe inculpat, iar acesta a ripostat și 1-a înjunghiat în zona toracică cu lama briceagului cu buton. Când a văzut că deținutul înjunghiat sângerează din rana înjunghiată, inculpatul și-a anunțat colegul de tură și șefii ierarhici, 1-a ajutat pe deținut să se deplaseze spre clădirea secției, apoi a ascuns briceagul cu buton folosit aruncându-1 sub un dulap din vestiarul supraveghetorilor. în privința încercării de disimulare, realizată prin ascunderea obiectului vulnerant și inducerea în eroare a colegilor săi și a organelor de urmărire penală, inculpatul a motivat că fusese cuprins de temere în fața posibilei responsabilități penale și în final și-a explicat comportamentul ilicit ca pe un „gest stupid". Pentru a-și justifica acțiunile ilicite, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că deținutul parte vătămată ar fi un individ mincinos, impulsiv, isteric și cu tendințe de automutilare, deși cunoștea, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, că acesta suferă de acel retard mintal și că pe cale de consecință este o persoană vulnerabilă emoțional.
Din declarația martorului R. S., colegul de tură al inculpatului, rezultă că se afla în incinta clădirii secției însoțind alt deținut care vorbea la telefon atunci când a auzit gălăgie afară, iar când a ieșit și-a văzut colegul, adică pe inculpat, că îl ajuta pe deținutul înjunghiat să se deplaseze spre clădirea secției. Deținutul i-a comunicat că fusese înjunghiat de către inculpat, așa că martorul și-a anunțat superiorii despre eveniment. Ulterior martorul 1-a întrebat pe inculpat ce se întâmplase în curtea de plimbare, iar acesta i-a răspuns că a vrut să se joace cu deținutul, să-1 sperie cu cuțitul și că din joacă 1-a înțepat. în final martorul a menționat că niciodată deținutul parte vătămată nu i-a creat probleme, că acesta este cunoscut ca având retard mintal și că mai vorbește urât și își înjură colegii deținuți ori cântă tare, dar aceste aspecte erau de notorietate în penitenciar.
Martorii N. M., C. L. și IAȘAR CETIN, deținuți colegi de cameră cu partea vătămată, au declarat că în ziua de 12 aprilie 2013 la orele 1400 au fost scoși la camera de plimbare, dar că nu au remarcat nici un conflict în care să fie implicată partea vătămată. După circa 30-45 de minute au cerut să fie duși înapoi în cameră, iar în curtea de plimbare a rămas doar partea vătămată supravegheată din exteriorul gardului de inculpat. Peste circa 40 de minute au venit mai mulți agenți care i-au întrebat ce cunosc despre colegul lor, iar abia seara când a venit să-și ia bagajele partea vătămată le-a relatat că fusese înțepată de inculpat. Martorii au precizat că înainte de a fi mutată în camera lor, partea vătămată fusese un deținut problemă, cu comportament violent și autoagresiv, dar de când erau colegi de cameră se liniștise și îi asculta, fără să aibă vreun conflict cu supraveghetorii sau să fie jignit ori agresat de aceștia, astfel că nu au confirmat ipoteza existenței unor acte ilicite violente sau degradante repetate care să fi fost comise de inculpat împotriva părții vătămate.
Martorii P. G.-D. și TĂMĂSLĂCARIU V., deținuți care se aflau într-o curte de plimbare separată la momentul săvârșirii faptei, au declarat că nu au văzut momentul în care a fost agresat deținutul parte vătămată, însă au observat că acesta rămăsese singur în curtea de plimbare, iar la un moment dat au văzut că stătea ghemuit și a fost ajutat chiar de către inculpat să se ridice și să se deplaseze până în fața clădirii secției, unde s-a așezat pe o bancă.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, din data de 13 noiembrie 2013, inculpatul a precizat că regretă . comisă prin înjunghiere, dar a precizat că nici un moment nu a intenționat să o ucidă pe partea vătămată, susținând, pe de altă parte, că acea agresiune a fost singura comisă împotriva persoanei private de libertate și tăgăduind astfel că ar fi supus-o pe aceasta la rele tratamente.
La judecarea în fond a cauzei, inculpatul a solicitat, în temeiul art. 334 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20 raportat la 174 C. pen., în infracțiunea de loviri și alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 180 C. pen.
Apărarea a arătat că esențial pentru stabilirea încadrării juridice este stabilirea formei și modalității de vinovăție cu care a acționat inculpatul dar și împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.
În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma. Astfel, există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.
Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, trebuie apreciate din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.
Cu privire la situația de fapt, precizează că partea vătămată este cunoscută cu un comportament violent și autoagresiv, catalogat de caracterizările făcute la Penitenciar ca un deținut problemă. Relevante sunt depozițiile martorilor P. G. D. și Tămăslăcariu V., deținuți colegi cu partea vătămată. Inculpatului i s-a creat o stare de temere ce a determinat reacția de autoapărare, urmărind apărarea propriei integrități corporale, după ce partea vătmată a aruncat cu acea cărămidă și apoi a vrut să îl ia în brațe pe inculpat
În vederea delimitării infracțiunii de loviri și alte violențe de tentativa la omor, în stabilirea laturii subiective, apărarea a considerat că trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit- cuțit, intensitatea mică cu care au fost aplicate loviturile, regiunea nevitală spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei, în cazul de față inculpatul acordându-i imediat prim ajutor.
Luând în considerare cele învederate de apărare și raportându-le la materialul probator existent la dosar, instanța constată următoarele:
Actele de punere în executare a omorului, comise până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura și în raport cu împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut intenția specifică de omor, nu intenția generală de a vătăma sau de a săvârși o infracțiune nedeterminată. Uneori, împrejurarea constatată medical că victima a suferit leziuni care necesită un număr de zile pentru îngrijiri medicale nu este convingătoare pentru încadrarea faptei în vătămare corporală și nu în tentativă de omor. În asemenea situații, instanța de judecată, pe baza analizei circumstanțelor concrete ale speței, ar trebui să stabilească gravitatea ipotetică a actului de violență săvârșit de făptuitor și anume dacă vătămarea corporală ar fi evoluat sau nu spre producerea morții victimei și dacă făptuitorul a avut în reprezentarea sa această evoluție, ceea ce ar releva că făptuitorul a acționat cu intenția de a ucide, nu de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei.
În practica judiciară, intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția de ucidere.
În concret, se apreciază că există intenția de a ucide în funcție de intensitatea loviturii, zona anatomică vitală vizată, aptitudinea de a leza a obiectului cu care s-a acționat, raporturile anterioare dintre autor și victimă, experiența de viață a autorului faptei, împrejurarea că a pătruns în penitenciar cu o armă albă ascunsă asupra sa,.
Intensitatea loviturilor aplicate de inculpat,este în cazul de față dedusă din gravitatea leziunilor produse victimei– i-a provocat leziuni corporale grave, cu hemoragie abundentă, viața victimei atacate nefiind pusă în pericol în mod efectiv din cauza unei întâmplări și a șansei acesteia (lama briceagului pătrunzând prin geaca și cămașa părții vătămate și oprindu-se într-o coastă, astfel cum este consemnat în actele medicale și raportul medico-legal), zona vitală vizată – zona hemitoracelui, precum și aptitudinea de a ucide a instrumentului folosit la aplicarea loviturilor – corp tăietor, fapta a fost săvârșită pe fondul unui conflict anterior între infractor și victimă, urmat de înarmarea acestuia cu un obiect apt de a produce moartea (cuțit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona hemitoracelui drept), aspecte ce demonstrează intenția de a ucide.
Intre momentul luarii rezolutiei infractionale si cel al punerii in aplicare a acesteia a existat o perioada suficienta de timp pentru a reflecta, constient, asupra posibilelor consecinte cu potential letal ale respectivelor acte agresive - inculpatul a luat hotărârea de a-i aplica o corecție ilicită părții vătămate-deținut, ca răzbunare pentru atitudinea sfidătoare a acesteia. Așadar, chiar daca acesta nu a urmarit moartea victimei, a acceptat posibilitatea survenirii ei, forma de vinovatie in comiterea faptei fiind cea a intentiei indirecte.
Apărarea a susținut că acțiunea agresivă a inculpatului a survenit după ce partea vătămată a aruncat cu o cărămidă și apoi l-a luat în brațe pe inculpat, aspecte ce l-au determinat pe acesta să se teamă de eventuala sa agresare . Acestea sunt doar niște susțineri contradictorii ale inculpatului care nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, cercetarea la fața locului și depozițiile celorlalți deținuți colegi de cameră cu partea vătămată, demonstrând că nu s-a aruncat nici o cărămidă în afara celulei.
S-a vorbit despre potențialul agresiv prezentat de partea vătămată, în dosarul căruia apare menționat comportamentul dezadaptativ .Cu toate acestea, remarcăm că potrivit constatărilor psihologului, Arteme D. prezintă retard și deficit cognitiv, in evidență cu afecțiuni psihice, vulnerabilitate la stres și toleranță scăzută la frustrare cu reacții impulsive în situații conflictuale, instabilitate emoțională ,stări emoționale pozitive exagerate, lipsă autocontrol emotiv. Poate dezvolta comportamente autoagresive și heteroagresive .
Raportat la aceste date partea vătămată e mai predispusă la rolul de victimă decât la acela de agresor, manifestările violente fiind îndreptate împotriva propriei persoane și în legătură directă cu coeficientul de inteligență redus de 53 și bagajul său limitat de abilități care să îl ajute să înțeleagă situațiile și contextele sociale în care se găsește, ceea ce îi crează stres și frustrare . Pe acest fond, partea vătămată se autoagresează pentru că durerea pe care și-o provoacă este ceva controlabil, spre deosebire de cerințele celorlalți ,relațiile interpersonale pe care nu este capabil a le înțelege.Acest comportament s-a manifestat de altfel și în sala de judecată, cu prilejul cercetării judecătorești.
Având sub pază un deținut cu astfel de probleme, inculpatul depășindu-și atribuțiile de serviciu și plasându-se voluntar într-o atitudine incalificabilă din perspectiva valorilor umane, s-a coborât la nivelul intelectului acestuia, intrând într-o rivalitate absolut inexplicabilă, pe fondul căreia i-a aplicat lovituri cu bastonul peste picioare, culminând cu aducerea în penitenciar a unui cuțit cu care i-a și aplicat lovitura. Nimic din ceea ce partea vătămată i-ar fi spus inculpatului în scop de șicană, nu ar fi trebuit să fie luat în seamă și apreciat de acesta ca ofensator, justificând necesitatea unei corecții și invocarea ca factor producător de temere. Partea vătămată s-a comportat așa cum intelectul său limitat i-a dictat, cuvintele sale trebuind a fi ignorate de cel care îl avea sub pază.
Nu numai că inculpatul nu a resimțit nici o temere, dar a și scos briceagul cu scopul de a-l speria pe deținut, așa cum singur arată, tot el afirmând față de martorul R., coleg cu inculpatul, că deținutul a vrut să-1 ia în brațe pe inculpat, crezând că se joacă cu el- afirmație ce denotă atitudinea psihică a inculpatului și conștientizarea că parta vătămată nu manifesta nici o intenție agresivă care să îl vizeze pe inculpat.
Mai trebuie remarcat că partea vătămată apare ca un deținut problemă doar pentru inculpat nu și pentru alți agenți de pază cum ar fi martorul R. S., care a menționat că niciodată deținutul parte vătămată nu i-a creat probleme, că acesta este cunoscut ca având retard mintal și că mai vorbește urât și își înjură colegii deținuți ori cântă tare, dar aceste aspecte erau de notorietate în penitenciar.
Examinând caracterizarea inculpatului, aflată la fila 74 din dosarul de urmărire penală, observăm că acesta de la angajare a fost recompensat pentru rezultatele obținute, dar a și fost sancționat de 9 ori pentru încălcarea regulemntului militar, părăsirea grupei de intervenție, lipsă de vigilență sau neglijență în executarea atribuțiilor de serviciu, nerespectarea dispozițiilor primite, prezentarea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice .
Achiesăm la concluzia expusă de parchet, în sensul că inculpatul, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca supraveghetor al persoanelor private de libertate în Penitenciarul Poarta Albă, prin depășirea atribuțiilor de serviciu, în cursul unui conflict spontan, a luat hotărârea de a-i aplica o corecție ilicită părții vătămate-deținut, ca răzbunare pentru atitudinea sfidătoare a acesteia și a lovit-o cu lama briceagului său cu buton în zona hemitoracelui drept, indiferent la posibila consecință letală a acțiunii întreprinse, astfel că poziția sa subiectivă față de rezultatul socialmente periculos al faptei violente denotă intenția de a ucide, iar nu de a provoca simple vătămări sau de a o intimida pe victimă.
Urmează a respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. C. – M. din art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal în art. 180 Cod penal.
In drept :
Fapta inculpatului C. C.-M., care la data de 12 aprilie 2013, în jurul orelor 1600, în incinta secției a II-a a Penitenciarului Poarta Albă, unde lucra ca agent de penitenciar, fiind în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu de supraveghere a
persoanelor private de libertate, s-a comportat violent față de deținutul parte vătămată A. D., pe care 1-a lovit fără justificare de mai multe ori cu un baston de cauciuc peste picioare, iar ulterior l-a înjunghiat cu lama unui cuțit cu buton în zona bazei hemitoracelui drept pe linia medio-claviculară, lama cuțitului oprindu-se într-ocoastă și provocându-I deținutului leziuni corporale vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale,întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art.20 rap. la art.174 C.pen.
La alegerea și individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor simplu cu luarea în considerare a dispozițiilor privind tentativa și sancționarea acesteia cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și maximului prevăzut de lege ; luând în conderare dispozițiile art. 320/1 Cod proc.pen., evaluând pericolul social concret pentru ordinea publică ce rezultă din examinarea circumstanțelor concrete în care s-a săvârșit fapta, așa cum au fost expuse în considerentele prezentei hotărâri, față de valorile sociale fundamentale cărora li s-a adus atingere, față de reacția opiniei publice cu prvire la acest gen de infracțiuni, având în vedere date ce caracterizează persoana inculpatului ( în vârsta de 45 de ani, este la primul conflict cu legea penală, ținând cont de datele menționate în caracterizarea făcută de personalul penitenciarului ), atitudinea manifestată de inculpat care deși a fost interesat de reducerea pedepsei recunoscând comiotea faptei, inițial a avut un comportament nesincer.
Apreciem că raportat la aceste aspecte, scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei aplicate în regim de detenție, în penitenciar .
În baza art. 88 Cod penal, va deduce din durata pedepsei aplicate perioada executată în stare de reținere și arest preventiv de la 13.04.2013 la 19.04.2013 .
În baza art. 71 Cod penal, va interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b Cod penal .
Partea vătămată A. D. a susținut că dorește să fie despăgubit cu suma de 3.000.000 lei daune materiale și morale. În fața instanței, acesta a fost destul de confuz susținând că banii sunt pentru a acoperi necesitățile privind îmbrăcămintea și hrana întâmpinate în penitenciar. D. fiind intelectul limitat al părții civile instanța va evalua prejudiciul moral suferit de acesta raportându-se la leziunea suferită, zilele necesare pentru vindecare, apreciind totodată că sunt îndeplinite condițiile răspunerii delictuale, în sensul că este dovedită atât fapta ilicită, prejudiciul constând în durere fizică și psihică, legătura de cauzalitate între faptă și rezultat, vinovăția inculpatului.
În baza art. 346 Cod proc.pen., va admite pretențiile civile și va obligă pe inculpatul C. C. – M. la suma de 5000 lei către partea civilă A. D., cu titlul de daune morale. Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, va dispune confiscarea specială a briceagului, obiect vulnerant folosit de inculpat la săvârșirea faptei.
În baza art. 191 Cod proc.pen., va obliga pe inculpatul C. C. – M. la suma de 1300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. C. – M. din art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal în art. 180 Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 Cod proc.pen.:
Condamnă pe inculpatul C. C. – M. - fiul lui E. și C., născut la data de 08.11.1968, domiciliat în C., ., județul C., CNP_ - la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a IIa, lit. b Cod penal .
În baza art. 71 Cod penal:
Interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a IIa, lit. b Cod penal .
Dispune executarea pedepsei în regim de detenție conform art. 57 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal:
Deduce din durata pedepsei aplicate perioada executată în stare de reținere și arest preventiv de la 13.04.2013 la 19.04.2014 .
În baza art. 346 Cod proc.pen.:
Admite în parte pretențiile civile și obligă pe inculpatul C. C. – M. la suma de 5000 lei către partea civilă A. D., cu titlul de daune morale. Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal:
Dispune confiscarea specială a briceagului, obiect vulnerant folosit de inculpat la săvârșirea faptei.
În baza art. 191 Cod proc.pen.:
Obligă pe inculpatul C. C. – M. la suma de 1300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. L. T. A.-M. G.
Tehnored.hot.jud.M.L.T./27.02.2014/ 3 ex.;
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 62/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 288/2014.... → |
|---|
