Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 120/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 204/254/2014
Dosar_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din 06.02.2014
DECIZIA PENALĂ NR.120
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER – O. C. O.
PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestator L. C. I., fiul lui D. și L. - S., născut la data de 28.02.1996, deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr.24 din 01.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se prezintă contestatorul personal, în stare de deținere.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod pr.penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța aduce la cunoștința părților prezente că raportat la noile coduri penal și de procedură penală care au intrat în vigoare la data de 01.02.2014 la nivelul penitenciarelor și a centrelor de arestare preventivă s-au format comisii care să analizeze dacă sunt incidente dispozițiile unei legi mai favorabile, dacă pe noul cod penal se poate dispune arestarea preventivă sau nu; Judecătoria M. sesizată de această comisie a analizat situația contestatorului și a respins sesizarea formulată.
Fiind întrebat, contestatorul precizează că își menține contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune în discuția părților prezente dacă apreciază prealabil incidența disp.art.90 cod pr.penală.
Instanța ca și la primirea dosarului a apreciat că nu se impune desemnarea unui apărător din oficiu, având în vedere caracterul special al procedurii instituite de art.23 din legea de aplicare a codului de procedură penală, s-a avut în vedere ali.8 al.art.23 care prevede că procedura, cel puțin în fața primei instanțe, se desfășoară fără procuror, fără citarea condamnatului căruia i se comunică termenul de soluționare și posibilitatea de a depune concluzii scrise, și fără participarea condamnatului.
Al.9 reglementează contestația pe care condamnatul o poate formula sau procurorul, în procedura contestației nefăcându-se vorbire de necesitatea participării unui avocat.
Din coroborarea acestor dispoziții legale a concluzionat că analizarea contestației, dezbaterea ei, nu necesită desemnarea unui apărător din oficiu.
Contestatorul și procurorul având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației, soluția instanței fondului este legală și temeinică, având în vedere disp.art.4 sau art.6 noul cod pr.penală, sunt aplicabile dispozițiile privind sesizarea de către comisia specială doar în ipoteza reglementată de acest text de lege.
În contestația de față sunt aplicabile disp.art.16 din Legea nr.255/2013, astfel încât sesizarea penitenciarului nu poate fi primită, urmând ca arestarea preventivă să fie analizată doar în condițiile art.16 ale legii amintite.
Contestatorul lasă la aprecierea instanței de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin încheierea nr.24/1.02.2014 a Judecătoriei M. s-a dispus:
„Respinge ca neîntemeiată sesizarea formulată de Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar – Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul IPJ C., cu privire la inculpatul arestat preventiv L. C. I., fiul lui D. și L. - S., născut la data de 28.02.1996, CNP_.
Dispune comunicarea prezentei către procuror și inculpat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului”
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei M. la data de 30.01.2014, înregistrată sub nr._, Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar – Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul IPJ C. a formulat o sesizare cu privire la inculpatul L. C. I., arestat preventiv conform încheierii penale nr. 2 din 09.01.2014, pronunțată de Judecătoria M., solicitând instanței să dispună în ceea ce privește aplicarea „mitior lex” față de acesta, având în vedere . data de 01.02.2014 a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal și a Legii nr.135/2010, privind Codul de procedură penală.
Analizând cererea înaintată prin prisma dispozițiilor Codului Penal în vigoare ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile, coroborate cu dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, instanța a constatat următoarele:
Inculpatul L. C. I. a fost arestat preventiv conform Încheierii nr. 2/09.01.2014 pronunțate de Judecătoria M.; conform evidențelor informatizate ECRIS, inculpatul a fost trimis în judecată în fața aceleiași instanțe în cauza penală_ iar la data de 23.01.2014, prin încheiere pronunțată în Camera de Consiliu, Judecătoria M. a verificat legalitatea și temeinicia măsurii preventive, dispunând menținerea acesteia, soluția fiind confirmată prin Decizia 71/27.01.2014, pronunțată de Tribunalul C..
Conform art. 1 alin. 1 Cod penal în vigoare, „legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni”, iar dispozițiile aceluiași act normativ privind aplicarea legii penale mai favorabile vizează situația persoanelor condamnate definitiv (art. 6 Cod penal) sau a celor implicate în cauze penale aflate în curs de judecată, la soluționarea cărora instanțele vor ține seama de prevederile legii penale mai favorabile (art. 5 Cod penal). Dispozițiile art. 4 Cod penal în vigoare referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare nu pot fi avute în vedere de instanță, din moment ce infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. C. I. sunt în continuare prevăzute de legea penală nouă.
Prin urmare, dispozițiile Codului penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile nu se referă și la măsurile preventive dispuse conform Codului de procedură penală anterior, cum este și măsura arestării preventive luată în cauză față de inculpatul L. C. I., cu atât mai mult cu cât art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nou reglementează expres împrejurarea că „Măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi prelungite ori, după caz, menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă, în condițiile legii noi.”
De asemenea, din preambulul OUG 116/2003 rezultă în mod evident împrejurarea că acest act normativ se referă strict la situația persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate și față de care s-ar putea impune, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, fie modificarea pedepselor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, fie chiar punerea în libertate, din perspectiva intrării în vigoare a noilor reglementări, fiind necesară analizarea situației fiecărui condamnat, fapt ce a determinat necesitatea prevederii unui temei distinct pentru comisiile constituite la nivelul fiecărui penitenciar și al fiecărui centru de reeducare de a sesiza instanțele competente în situațiile în care se apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 sau art. 6 din noul Codul penal, anterior intrării în vigoare a noilor reglementări.
În consecință, instanța a apreciat că dispozițiile art. 4 sau art. 6 din noul Codul penal nu produc efecte în ce privește situația inculpatului arestat preventiv L. C. I. iar norma specială tranzitorie reprezentată de art. 16 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală este pe deplin aplicabilă în prezenta cauză.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat contestație inculpatul L. C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a motiva calea de atac promovată, precizând însă că lasă soluția la aprecierea instanței.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, tribunalul constată că, astfel cum în mod corect a subliniat și prima instanță, dispozițiile Codului penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile nu se referă și la măsurile preventive dispuse conform Codului de procedură penală anterior, cum este și măsura arestării preventive luată în cauză față de inculpatul L. C. I., astfel încât situația acestuia nu se analizează în cadrul procedurii instituite de art.23 din legea nr.255/2013, ci în cadrul unei cereri ori sesizări formulate din oficiu pentru revocarea măsurii arestării preventive.
Însă și din această perspectivă, starea de arest preventiv a inculpatului nu este nelegală întrucât, astfel cum a reținut și prima instanță, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se regăsesc și în actualul cod penal iar limitele pedepselor prevăzute de lege pentru acestea permit luarea acestei măsuri preventive.
Pentru considerentele expuse, contestația formulată va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.23 din Legea nr.255/2013:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul L. C. I. - fiul lui D. și L. - S., născut la data de 28.02.1996, deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr.24/1.02.2014 pron. de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
În baza art.275 pct.4 alin.3 C.p.p.:
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. VlășceanuOtilia C.
Tehnored.dec.jud.M.V./14.03.2014/3 ex.
| ← Infracţiuni privind frontiera de stat a României. O.U.G nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 682/2014.... → |
|---|
