Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 229/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 229/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 1180/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ NR.229
Ședința publică din data de 24 03 2014
PREȘEDINTE – T.-V. G.
GREFIER – I. B.
S-a luat în examinare sesizarea formulată de persoana privată de libertate S. V., fiul lui R. si E., născută la data de 24 02 1977, deținută în Penitenciarul Poarta Albă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 20 03 2014 a fost emisă adresă către administrația Penitenciarului Poarta Albă, în atenția persoanei private de libertate S. V., prin care i s-a adus la cunoștință acestuia termenul fixat de către instanță precum și posibilitatea de a formula și înainta la dosarul cauzei precizări scrise.
Instanța constată sesizarea în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin adresa înregistrată la Judecătoria Medgidia sub nr_ și ulterior, pe rolul Tribunalului C., ca urmare a declinării de competență, Comisia de evaluare din Penitenciarul Poarta Albă a sesizat instanța de judecată privind aplicarea art. 6 cod penal condamnatului S. V., în raport cu condamnările în curs de executare aplicate prin sentința penală nr 295/2008 a Judecătoriei C. și nr 154/2009 a Tribunalului C. .
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr 295 din 19 03 2008 a Judecătoriei C., S. V. a fost condamnat la pedepsele de:
-10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit a), b) și alin 2 ind 1 lit a), c) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit b) Cod penal 1969;
-8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit b) cod penal 1969;
-8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit b) cod penal 1969;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit b) Cod penal 1969
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit b) Cod penal 1969.
În baza art. 33-34 Cod penal 1969 s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca condamnatul S. V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare .
Ca situație de fapt, s-a reținut în hotărârea de condamnare că S. V. împreună cu alte două persoane, purtând măști tip ,,Haloween”, au forțat cu o rangă fereastra vilei părților vătămate, au pătruns în interior, au lovit și imobilizat două victime, și au sustras bunuri din locuința respectivă (bijuterii și bani). Ulterior, inculpații au întâlnit patrula de poliție formată din doi agenți, aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, iar inculpatul S. V. a lovit ambii polițiști pentru a-și asigura scăparea.
Prin sentința penală nr 154 din 10 04 2009 a Tribunalului C., S. V. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare penru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit a), g) i) și alin 3 lit a) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit a) Cod penal 1969.
În baza art. 39 alin 1 cod penal s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1708/11 06 2001 a Judecătoriei Medgidia, și executarea pedepsei mai grele, de 6 ani închisoare.
Prin sentința penală nr 1708/11 06 2001 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus contopirea pedepselor de:
-6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 288/15 06 1999 a Tribunalului C. pentru infracțiunea de furt calificat ;
-3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 1212/04 06 1999 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit a), g) i) cod penal, cu 41 alin 2 Cod penal;
-1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 43/13 01 1999 a Judecătoriei C., pentru infracțiunea de furt calificat .
În urma contopirii s-a dispus executarea celei mai grele pedepse, de 6 ani închisoare.
Din cuprinsul sentinței penale nr 288/15 06 1999 a Tribunalului C., astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr 65/2000 a Curții de Apel C. și prin decizia penală nr 230/19 01 2001 a Curții Supreme de Justiție, rezultă că S. V. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit a), g) i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal .
Ca situație de fapt, s-a reținut, printre altele, că în noaptea de 09 10 1998, inculpatul C. a asigurat paza, în timp ce inculpații G. G. și S. V. au sărit gardul în curtea părții vătămate Măseru I. și au furat 12 găini. Apoi, cei trei inculpați au revenit și au furat și 8 iepuri.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
Prin dispozițiile art. 6 alin 1 Cod penal, legiuitorul a urmărit respectarea principiului legalității coroborat cu acela al legii penale mai favorabile, în sensul ca persoanele condamnate aflate în executarea pedepselor să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul special care ar putea fi aplicat acestora în baza legii noi, ținând cont de situația lor juridică concretă.
Astfel, principiul legalității pedepsei are sensul că pedepsele pot fi aplicate numai în limitele prevăzute de lege. Totodată, principiul legii penale mai favorabile raportat la pedepsele definitiv aplicate, are sensul că o pedeapsă aplicată care depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru aceeași situație juridică, se reduce la acest maxim. În sfârșit, este unanim admis că legea penală mai favorabilă se stabilește în funcție de situația concretă a fiecărui condamnat, și nu în mod abstract.
Analizând corespondența dintre infracțiunile și pedepsele aplicate condamnatului cu infracțiunile prevăzute în noul Cod penal și maximul pedepselor ce ar putea fi aplicat pentru o situație juridică similară, tribunalul reține următoarele:
Infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit a), b) și alin 2 ind 1 lit a), c) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit b) Cod penal 1969, are corespondent în art. 234 lit c), d) și f) Cod penal cu aplicarea art. 41-43 alin 5 Cod penal. Potrivit art. 234 Cod penal, infracțiunea de tâlhărie se pedepsește cu maximul de pedeapsă de 10 ani închisoare, iar potrivit art. 43 alin 5 Cod penal, în cazul recidivei postexecutorii, maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate. Prin urmare, maximul pedepsei prevăzute de lege potrivit noului Cod penal este, pentru infracțiunea de tâlhărie săvârșită de condamnat, de 15 ani închisoare.
Întrucât condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare, tribunalul constată că aceasta nu depășește maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal.
Cele două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit b) cod penal 1969, au corespondent în art. 205 alin 1 cod penal cu aplicarea art. 41-43 alin 5 cod penal. Potrivit art. 205 Cod penal maximul pedepsei aplicabile este de 7 ani închisoare, iar potrivit art. 43 alin 5 Cod penal, în cazul recidivei postexecutorii, maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate. Prin urmare, maximul pedepsei prevăzute de lege potrivit noului Cod penal este, pentru infracțiunile de lipsire de libertate săvârșite de condamnat, de 10 ani și 6 luni închisoare.
Întrucât condamnatului i s-au aplicat 2 pedepse de câte 8 ani închisoare, tribunalul constată că acestea nu depășesc maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal.
Cele două infracțiuni de ultraj prevăzute de art. 239 alin 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit b) Cod penal 1969, au corespondent în art. 257 alin 1 cod penal raportat la art. 193 alin 1 cod penal, cu aplicarea art. 41-43 alin 5 cod penal. Potrivit art. 257 -193 alin 1 Cod penal maximul pedepsei aplicabile este de 3 ani închisoare, iar potrivit art. 43 alin 5 Cod penal, în cazul recidivei postexecutorii, maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate. Prin urmare, maximul pedepsei prevăzute de lege potrivit noului Cod penal este, pentru infracțiunile de ultraj săvârșite de condamnat, de 4 ani și 6 luni închisoare.
Întrucât condamnatului i s-au aplicat 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, tribunalul constată că acestea nu depășesc maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal.
Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit a), g) i) și alin 3 lit a) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit a) Cod penal 1969, are corespondent în art. 229 alin 3 lit a) Cod penal, cu aplicarea art. 41-43 alin 2 cod penal. Potrivit art. 229 alin 3 Cod penal maximul pedepsei aplicabile este de 10 ani închisoare.
Întrucât condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare, tribunalul constată că aceasta nu depășește maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal.
Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin 1 lit a), g) i) Cod penal 1969 are corespondent în art. 229 alin 1 lit b), d) Cod penal, iar potrivit acestui text, maximul pedepsei prevăzute de lege este de 5 ani închisoare.
Întrucât condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiuni de furt calificat, tribunalul constată că acestea nu depășesc maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal.
Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit a), g) i) Cod penal 1969, săvârșită în modalitatea faptică a pătrunderii în curtea unei părți vătămate și sustragerii de păsări și iepuri are corespondent în art. 229 alin 2 lit b) Cod penal . Potrivit art. 229 alin 2 Cod penal maximul pedepsei aplicabile este de 7 ani închisoare. Tribunalul reține, ca modalitate faptică încadrabilă în dispozițiile art. 229 alin 2 lit b), că inculpatul a săvârșit furtul prin violare de domiciliu, deoarece a pătruns fără drept pe timp de noapte în curtea părții vătămate Măseru I..
Întrucât condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, tribunalul constată că aceasta nu depășește maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal.
În ce privește pedepsele rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 6 ani închisoare, aplicate condamnatului prin cele două hotărâri definitive pe care le execută în prezent, tribunalul reține că, separat de pedepsele individuale ce le compun, fac și ele obiectul examinării din perspectiva aplicării art. 6 Cod penal.
Astfel, acest text face referire deopotrivă la pedepsele individuale stabilite pentru infracțiuni distincte, cât și la pedepse rezultante aplicate pentru o pluralitate de infracțiuni. Textul art. 6 se referă la ,,executarea completă a pedepsei”, fiind de observat că pedeapsa ce se execută poate fi o pedeapsă aplicată pentru o singură infracțiune, sau poate fi o pedeapsă rezultantă aplicată pentru o pluralitate de infracțiuni.
De asemenea, sintagma ,,o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară” are în vedere atât prevederea în lege a unei pedepse pentru o singură infracțiune, dar și prevederea în lege a pedepsei (maximului acesteia) pentru un cumul de infracțiuni.
În ce privește formularea în text ,,maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită”, aceasta, chiar dacă folosește singularul, nu exclude însă pluralul. Or, dacă se are în vedere ,,maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite” se constată că legea se referă la maximul special stabilit prin lege ca urmare a constatării unei pluralități de infracțiuni și de pedepse. Astfel cum se va reține în continuare, spre deosebire de reglementarea anterioară, legea însăși stabilește în prezent care este cuantumul (ce reprezintă în același timp și maximul) pedepsei rezultante aplicate pentru o pluralitate de pedepse concurente concrete.
Astfel, este de precizat că, spre deosebire de Codul penal 1969 care a reglementat o majorare judiciară, lăsată la aprecierea magistratului, a pedepsei rezultante pentru o pluralitate de infracțiuni, noul Cod penal reglementează limite maxime fixe și obligatorii (legale) ale pedepselor rezultante, în funcție de cuantumul pedepselor ce intră în pluralitate.
Astfel, potrivit Codului penal 1969 nu se putea stabili maximul legal al unei pedepse rezultante aplicabile în cazul în care erau incidente dispozițiile concursului de infracțiuni, deoarece legea lăsa judecătorului aprecierea asupra posibilei majorări, până la maximul special sau până la cu 5 ani închisoare mai mult decât acest maxim special.
În schimb, potrivit Codului penal actual, legea însăși stabilește cuantumul exact al pedepsei rezultante aplicabile, prin urmare stabilește maximul prevăzut de lege pentru un concurs concret de infracțiuni, și pentru un cumul concret de pedepse .
Prin urmare, maximul special prevăzut de legea nouă pentru mai multe infracțiuni săvârșite pentru care s-au stabilit pedepse, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 39, 43 și 44 Cod penal, se subsumează noțiunii reglementate de art. 6 Cod penal.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor din legea nouă, la pedeapsa cea mai grea este obligatoriu a se aplica un spor de pedeapsă egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse, tribunalul constată că cele două pedepse rezultante, de 10 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare, sunt mai mici decât pedepsele rezultante ce ar fi aplicabile conform noului Cod penal prin contopirea acelorași pedepse stabilite pentru infracțiuni.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite în nici o situație condițiile prevăzute de art. 6 Cod penal, tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul S. V., privind aplicarea art. 6 Cod penal în raport cu pedepsele aplicate condamnatului prin sentințele penale nr 295/19 03 2008 a Judecătoriei C. (în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr 496/13 11 2009), și nr 154/10 04 2009 a Tribunalului C. (în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr 275/17 12 2012).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen.:
Respinge, ca nefondată, contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul S. V. (fiul lui R. și E., născut la 24 02 1977, deținut în Penitenciarul Poarta Albă), privind aplicarea art. 6 Cod penal în raport cu pedepsele aplicate condamnatului prin sentințele penale nr 295/19 03 2008 a Judecătoriei C. (în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr 496/13 11 2009), și nr 154/10 04 2009 a Tribunalului C. (în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr 275/17 12 2012).
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi 24 03 2014 .
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
T.-V. G. I. B.
Tehnored.hot.jud.T.V.G./27 03 2014/2 ex.;
.>
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 557/2014. Tribunalul... → |
|---|
