Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr. 259/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 259/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 6700/212/2014/a3
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.259
Ședința publică din data de 17.04.2014
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prinPROCUROR: Grațiela L.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul - inculpat V. R. Ș. - fiul lui I. și M., născut la data de 19.03.1994, aflat în P. P. Albă, jud.C., împotriva încheierii din 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.358 Cod de proc.penală, se prezintă contestatorul - inculpat V. R. Ș. - în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu Carașcă I., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr.2450 eliberată de Baroul C. la data de 16.04.2014, depusă la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 261 Cod de proc.penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Fiind întrebat de către instanță, contestatorul-inculpat V. R. Ș. - după ce a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu- precizează că menține contestația ce face obiectul prezentei cauze.
Apărătorul contestatorului inculpat -după ce a luat legătura cu acesta- și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul contestatorului - inculpat V. R. Ș., avocat Carașcă I. având cuvântul, solicita admiterea contestației și, reanalizând actele dosarului, solicită a se constata îndeplinite condițiile pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive fie cu măsura controlului judiciar, fie cu măsura arestului la domiciliu.
Raportat la încadrarea juridică a faptei, apărătorul consideră că este o infracțiune gravă, însă raportat la modul în care a fost recunoscută de inculpat, gravitatea faptei este discutabilă.
În opinia apărătorului, înlocuirea la acest moment procesual a măsurii arestării preventive fie cu măsura controlului judiciar, fie cu măsura arestului la domiciliu ar fi suficientă pentru buna-desfășurare a procesului penal. Art.211 face trimitere la disp.art.202 privind scopul măsurilor preventive, sens în care solicită a se constata că nu sunt temeiuri și dovezi clare că inculpatul ar fi încercat să se sustragă de la cercetări, ori că ar fi încercat să influențeze aflarea adevărului.
Astfel, singurul aspect care rămâne de analizat îl constituie necesitatea asigurării bunei-desfășurări a procesului penal, urmând a se avea în vedere și persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa sinceră. Inculpatul V. a recunoscut și va recunoaște cu siguranță fapta, la judecata cauzei pe fond.
Pe cale de concluzie, s-ar impune înlocuirea măsurii arestării în sensul anterior arătat, cu instituirea în sarcina inculpatului a anumitor obligații, inclusiv interdicția de a părăsi o anumită limită teritorială.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu, fiind necesară îndeplinirea cond.art.223 Cod de proc.penală. Consideră că nu este incident alin.1 al textului de lege, ci alin. 2, în sensul existenței probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Din acest punct de vedere, există recunoașterea necondiționată a inculpatului și aprecierea primei instanțe referitor la necesitatea luării acestei măsuri. Apărătorul consideră că ,raportat la considerentele antamate în susținerea cererii principale, nu mai subzistă temeiurile inițiale. În ceea ce privește gravitatea faptei, solicită a se reține că violențele reținute în sarcina inculpatului constau în smulgerea bunului din mâna persoanei vătămate, respectiv smulgerea acelui telefon mobil, fără folosirea de amenințări, ori a cuțitului.
La interpelarea instanței, inculpatul precizează că nu domiciliază la adresa fără forme legale din C., ci în ..Independența, unde a locuit cu părinții săi, inculpatul având și mamă și tată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată și menținerea dispozițiilor încheierii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legale și temeinice.
Opinează că în lipsa măsurii arestării preventive, inculpatul prezintă risc real de repetabilitate, având în vedere dezinhibiția cu care a acționat inculpatul, respectivîn noaptea de 10.02.2014, în jurul orei 22.20, în timp ce persoana vătămată A. A., se afla pe trecerea de pietoni de la Intersecția .. Soveja din mun. C., inculpatul, prin întrebuințarea de violențe a deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil marca ACER, cauzându-i un prejudiciu de aproximativ 1000 de lei. Inculpatul a profitat de vulnerabilitatea victimei, o femeie, care era singură pet imp de noapte.
Față de cele expuse, arată că sunt elemente ce denotă o anumiză dezinhibiție și risc de repetabilitate, și nu se impune luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive cum este cea a controlului judiciar.
Totodată, lipsa măsurii arestării preventive ar putea să încurajeze și alte persoane predispuse la săvârșirea altor infracțiuni de același gen, să acționeze fără teamă de reacția imediată și promptă a organelor judiciare.
Contestatorul - inculpat V. R. Ș., în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărător, precizând că lucra în C., iar în seara incidentului luase salariul, pe care apoi „l-a băut”, pierzând, astfel, banii de chirie.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față :
Prin încheierea de ședință din data de 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 14, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 362 alin. 2 C.p.p., raportat la art. 208 alin. 2 C.p.p., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luate față de inculpatul V. R.-Ș. (fiul lui I. și M., născut la data de 19.03.1994 în ., CNP_), măsură pe care o menține, urmând a fi verificată sub aspectul legalității si al temeiniciei până la data de 12.06.2014.
În baza art. 242 alin. 1 și alin. 2 C.p.p., respinge cererea privind revocarea măsurii arestării preventive precum și cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive, formulate de către avocatul inculpatului, ca neîntemeiate.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
Onorariul apărătorului din oficiu, R. M., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare.”
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 03.03.2014 prin rechizitoriul nr. 2093/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul V. R. Ș., sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. și ped. de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d NCP, constând în aceea că, în data de 10.02.2014, în jurul orei 22.20, prin întrebuințarea de violențe a deposedat de un telefon mobil marca Acer pe persoana vătămată A. A. M..
La data de 11.02.2014 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. R.-Ș. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 12.02.2014 până la data de 13.03.2014, inclusiv, conform încheierii de ședință nr.32/11.02.2014 și a mandatului de arestare preventivă nr.36/UP/11.02.2014, emisă de Judecătoria C..
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege pentru luarea acestei măsuri, constatând că prin lăsarea în libertate a inculpatului V. R.-Ș. s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică, dedusă din circumstanțele de săvârșire ale infracțiunii de tâlhărie calificată, pe timp de noapte, prin violențe, pe o trecere de pietoni.
De asemenea, s-a constatat că în cauză este îndeplinită condiția referitoare la pedeapsa prevăzută de lege, limita maximă fiind superioară celei impuse de art. 223 alin. 2 C. proc. pen.
Măsura a fost verificată sub aspectul legalității și a temeiniciei și menținută la data de 05.03.2014 și la data de 27.03.2014, după sesizarea instanței prin rechizitoriul 1347/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
La data de 31.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.2093/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, in temeiul art. 362 alin. 2 c.p.p., raportat la art. 208 c.p.p., instanța a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistă și la acest moment și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului V. R.-Ș..
În cauză erau îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 223 alin. 2 C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura arestării preventive sub aspectul necesității acesteia, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. și ped. de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d NCP, constând în aceea că, în data de 10.02.2014, în jurul orei 22.20, prin întrebuințarea de violențe a deposedat de un telefon mobil marca Acer pe persoana vătămată A. A. M..
Pentru această infracțiune, noul cod penal prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a împrejurărilor comiterii acestora, a circumstanțelor personale ale inculpatului, privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind totodată proporțională cu scopul urmărit.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpatul V. R. Ș. în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Astfel, din materialul probator administrat până la acel moment procesual rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
In acest sens au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarație suspect și declarație inculpat.
S-a avut în vedere că nu a început încă cercetarea judecătorească, iar de la data luării măsurii, 11.02.2014, nu a trecut o perioadă de timp care să încalce termenul rezonabil al arestării preventive, în raport cu jurisprudența CEDO. De asemenea, s-a constatat că în activitatea organelor judiciare nu au existat perioade de inactivitate.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele reale în derularea întregii activități infracționale, modul și mijloacele de săvârșire a presupusei fapte, precum și împrejurările în care inculpatul ar fi comis infracțiunea (pe stradă, asupra unei persoane de sex feminin, prin folosirea unei acțiuni de smulgere).
Privitor la circumstanțele personale ale inculpatului V. R.-Ș., instanța a constatat că într-adevăr, acesta este la primul său conflict cu legea penală și a avut pe parcursul urmăririi penale și ulterior o atitudine de recunoaștere, însă a considerat că aceste aspecte nu au putut fi avute în vedere în mod determinant și automat spre a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin severă.
Astfel, instanța a constatat că o măsură preventivă mai ușoară este insuficientă pentru protejarea ordinii publice de săvârșirea acestui gen de fapte antisociale, în condițiile în care fapte similare celei descrise în actul de sesizare a instanței se petrec din ce în ce mai des pe raza mun. C..
De asemenea, instanța a avut în vedere rezonanța socială actuală a faptelor de care este acuzat inculpatul, în condițiile creșterii frecvenței infracțiunilor de această natură și intensificării eforturilor de combatere a faptelor cu violență, atât la nivel legislativ cât și la nivel executiv. În acel context, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate socială colectivă și ar crea temerea, că împotriva unor fapte foarte frecvente, păgubitoare, precum și împotriva unor persoane periculoase, organele statului nu acționează suficient de prompt și determinat.
În ceea ce privește cererea de revocare a măsurii preventive formulate de către avocatul inculpatului, instanța a constatat că în conformitate cu art. 242 alin. 1 C.pr.pen. măsura preventivă se revocă în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o sau au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii. Astfel, pentru a fi incidentă revocarea, este necesară fie dispariția tuturor temeiurilor de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii, fie apariția unei împrejurări care nu a fost avută în vedere în încheierile precedente de luare, prelungire respectiv de menținere a măsurii preventive. Astfel cum a fost arătat, atât temeiurile de fapt cât și temeiurile de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențineau și, pentru aceste motive, instanța a menținut măsura arestării preventive dispusă față de V. R.-Ș. și a respins, ca neîntemeiate, cererea de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpat, prin avocat.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul V. R.-Ș. este legală si temeinică, verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 362 alin. 2 c.p.p., raportat la art. 208 c.p.p., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de acest inculpat, măsură pe care a menținut-o, stabilind că urmează a fi verificată sub aspectul legalității si a temeiniciei până la data de 12.06.2014.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat contestație inculpatul V. R. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, fără a nega gravitatea faptei reținute în sarcina sa, măsura arestării preventive nu mai apare ca fiind necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal, în raport cu conduita sa procesuală necorespunzătoare, măsura arestului la domiciliu ori a controlului judiciar fiind suficientă pentru realizarea acestui scop.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, tribunalul are în vedere următoarele:
La data de 03.03.2014 prin rechizitoriul nr. 2093/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul V. R. Ș. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. și ped. de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d NCP, reținându-se în sarcina sa că, în data de 10.02.2014, în jurul orei 22.20, prin întrebuințarea de violențe a deposedat-o de un telefon mobil marca Acer pe persoana vătămată A. A. M..
Într-adevăr, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, relevante fiind în acest sens declarația persoanei vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului.
Tribunalul are în vedere faptul că, actualul cod de procedură penală reglementează în mod gradual măsurile preventive, arestarea preventivă fiind cea mai aspră dintre acestea. Arestarea preventivă își păstrează caracterul de excepție, astfel încât se dispune în situația în care nicio altă măsură preventivă nu este suficientă în cauză.
De asemenea, tribunalul are în vedere că, potrivit practicii Curții Europene ( ex.cauza Matskus contra Rusiei, cauza Yalcin contra Tuciei ), nu sunt respectate exigențele art.5 paragraf. 3 din Convenția europeană, în cazul în care, în vederea prelungirii succesive a stării de arest preventiv se are în vedere doar gravitatea faptei, fără să se analizeze posibilitatea luării unor măsuri preventive alternative mai puțin severe. Potrivit practicii instanței europene, existența indiciilor serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate precum și la gravitatea infracțiunii săvârșite, nu justifică în sine o detenție îndelungată, motiv pentru care prelungirea arestării preventive trebuie să se raporteze și la alte criterii ca: apărarea ordinii publice, riscul exercitării un or presiuni asupra martorilor, pericolul de a se sustrage procedurilor, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, Curtea Europeană a arătat că, durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii:complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii.
Analizând proporționalitatea la acest moment dintre măsura arestării preventive și gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesitatea pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, tribunalul apreciază că, în acest moment procesual și la un interval de 2 luni de la data arestării preventive, luarea unei alte măsuri privative de libertate, respectiv arestul la domiciliu este de natură a asigura aceste două principii, măsura arestării preventive fiind mult prea severă în prezent față de circumstanțele reale ale comiterii faptei, cele personale ale inculpatului însă și față de conduita procesuală a acestuia.
Astfel, se are în vedere faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este tânăr - în vârstă de 20 de ani -, are familie și o locuință stabilă, a avut încă de la începutul urmăririi penale o atitudine cooperantă, recunoscând comiterea faptei a cărei gravitate și-o asumă, neexistând astfel date că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecată, ori că ar comite alte fapte penale.Se are în vedere și faptul că, prin raportare la gravitatea concretă a faptei reținute în sarcina inculpatului, perioada de 2 luni de la data luării măsurii arestării preventive a fost de natură a-l responsabiliza asupra conduitei sale viitoare și, totodată, a diminuat pericolul pentru ordinea publică pe care l-a prezentat inițial lăsarea sa în libertate.
Lipsa de complexitate a cauzei al cărei obiect îl constituie o singură faptă a cărei încadrare juridică nu comportă discuții, faptă recunoscută și regretată încă de la început de către inculpat, momentul procesual în care se află cauza – inculpatul fiind trimis în judecată -, constituie elemente care întăresc convingerea instanței că, în cauza concretă, durata arestării preventive a inculpatului a atins limita rezonabilității,
În considerarea celor expuse, tribunalul va admite contestația formulată de către inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 14.
Va desființa încheierea contestată și, soluționând cauza, va admite cererea formulată de către inculpatul V. R. Ș. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art.242 alin.2 C.p.p., va înlocui măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul V. R. Ș. prin încheierea nr.32/11.02.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._ cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 221 alin.1 C.p.p., va impune inculpatului obligația de a nu părăsi fără permisiunea organului judiciar în fața căruia se află cauza, imobilul din sat Movila V., ., ..
În baza art. 221 alin.2 C.p.p. pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice direct ori indirect cu persoana vătămată A. A. sau cu membrii familiei acesteia.
În temeiul art. 221 alin.4 C.p.p., se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Se va dispune comunicarea prezentei încheieri în conformitate cu art.221 alin.8 C.p.p..
Va fi desemnat organ de supraveghere a inculpatului Postul de Poliție Independența, jud. C..
Se va atrage atenția organului de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului asupra dispozițiilor art.221 alin.9 C.p.p..
Se va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.36/UP emis de către Judecătoria C. la data de 11.02.2014, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.
Vor fi înlăturate din încheierea contestată dispozițiile care contravin prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art.206 C.p.p.:
Admite contestația formulată de către inculpatul V. R. Ș. - fiul lui I. și M., născut la data de 19.03.1994, aflat în P. P. Albă, jud.C., împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 14.
Desființează încheierea contestată și, soluționând cauza, admite cererea formulată de către inculpatul V. R. Ș. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art.242 alin.2 C.p.p.:
Înlocuiește măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul V. R. Ș. prin încheierea nr.32/11.02.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._ cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 221 alin.1 C.p.p. impune inculpatului obligația de a nu părăsi fără permisiunea organului judiciar în fața căruia se află cauza, imobilul din sat Movila V., ., ..
În baza art. 221 alin.2 C.p.p. pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice direct ori indirect cu persoana vătămată A. A. sau cu membrii familiei acesteia.
În baza art. 221 alin.4 C.p.p.:
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune comunicarea prezentei încheieri în conformitate cu art.221 alin.8 C.p.p..
Desemnează organ de supraveghere a inculpatului Postul de Poliție Independența, jud. C..
Atrage atenția organului de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului asupra dispozițiilor art.221 alin.9 C.p.p..
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.36/UP emis de către Judecătoria C. la data de 11.02.2014, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.
Înlătură din încheierea contestată dispozițiile care contravin prezentei hotărâri.
În baza art.272 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C., în favoarea av. Carașcă I.-C..
În baza art.275 alin.3 C.p.p.:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. C. C. D.
Red.jud.cont. M.V. / 29.05.2014/ 4ex.
Red.jud. fond D.G.P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 429/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
