Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 123/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 650/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din 07.02.2014
DECIZIA PENALĂ NR.123
PREȘEDINTE: M. L. T.
GREFIER: A.-M. G.
PROCUROR: N. Z.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul condamnat B. I. - fiul lui M. și M., născut la data de 21.11.1983, deținut în P. P. Albă - împotriva sentinței penale nr.320 din 01.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se prezintă contestatorul B. I., personal, în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M. L., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Avocat C. M. L., după ce a luat legătura cu contestatorul, precizează că acesta își menține contestația formulată.
Apărătorul contestatorului și procurorul având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat C. M. L., având cuvântul, arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, apreciază că urmare a intrării în vigoare a codului penal și codului de procedură penală, referitor la situația juridică a inculpatului, se impune aplicarea legii mai favorabile, această măsură este netemeinică și nelegală, solicitând punerea în libertate a contestatorului.
Concluzionând, solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de către instanța de fond.
Solicită ase constata că în mod corect instanța de fond a apreciat, raportat la noile dispoziții ale codului de procedură penală, dar și la situația personală a contestatorului, că nu este prevăzută pentru acesta o situație mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă au fost majorate cu jumătate pentru recidivă, iar aplicarea sporului de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni este obligatorie.
Contestatorul în ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Prin sentința penală nr. 320 din data de 01.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a dispus:
„În baza art. 595 CPP raportat la art. 23 din L. nr. 255/2013,
Respinge contestația la executare din oficiu ca urmare a sesizării formulate de Comisia constituită potrivit H.G. nr. 836/2013 în privința condamnatului B. I. fiul lui M. și M., născut la data de 21.11.1983, deținut în P. P. Albă.
În baza art. 275, alin. 3 CPP,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2014.”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr._, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 23.01.2014, Comisia constituită în cadrul Penitenciarului P. Albă potrivit H.G. nr. 836/2013 în vederea evaluării incidenței legii penale mai favorabile a sesizat instanța în scopul aplicării legii penale mai favorabile în cazul condamnatului B. I., cu privire la condamnarea la pedeapsa închisorii de 4,6 ani dispusă prin sentința penală nr. 219/01.02.2011 a Judecătoriei Medgidia.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 219/01.02.2011 a Judecătoriei Medgidia, persoana privată de libertate B. I. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4,6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969 cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969, respectiv tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969, cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 243/29.03.2011, executarea pedepsei începând la data de 27.03.2010.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat s-au redus foarte mult: pedeapsa prevăzută de art. 229, alin. 1, lit. b și d C. pen. este închisoarea de la 1 an la 5 ani, față de închisoarea de a 3 la 15 ani de la art. 209 alin. (1) din CP din 1969, iar săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună nu mai califică infracțiunea de furt (în condițiile vechiului articol 209, alin. 1, lit. a).
Prin urmare, s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 6 CP cu privire la condamnarea expusă la pct. 2) din fișa de evaluare
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. și art. 23, alin. 5-6 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale sentințelor penale nr. 219/01.02.2011 a Judecătoriei Medgidia, nr. 67/01.03.2010 a Judecătoriei F. și nr. 774/28.06.2010 a Judecătoriei C., ale MEPI nr. 243/29.03.2011, nr. 78/J/02.09.2010 și nr. 1312/17.12.2010 și modalitatea rămânerii definitive, precum și fișa de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile întocmită de Comisia constituită în cadrul Penitenciarului P. Albă potrivit H.G. nr. 836/2013.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 219/01.02.2011 a Judecătoriei Medgidia, persoana privată de libertate B. I. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4,6 ani închisoare, compusă astfel:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969, cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969,
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969, cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969.
În considerarea dispozițiilor art. 33, lit. a – art. 34, lit. b CP din 1969, privitoare la concursul de infracțiuni, instanța a contopit cele două pedepse, dând spre executare pedeapsa mai grea a închisorii de 4 ani, pe care a majorat-o către maximul ei special la 4,6 ani.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 243/29.03.2011, executarea pedepsei începând la data de 27.03.2010.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele două pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
Potrivit dispozițiilor art. 229, alin. 1 CP, furtul calificat săvârșit în condițiile prevăzute la lit. b și d se pedepsește cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.
Potrivit art. 33, alin. 2, teza I-a CP, „Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Potrivit art. 43, alin. 5 CP, privind tratamentul sancționator al recidivei mari postexecutorii, „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”
Conform art. 79, alin. 3 CP, „Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).”
Față de cele expuse, în vederea determinării legii penale mai favorabile condamnatului, procedând la analizarea situației juridice a acestuia prin prisma reglementărilor cuprinse în noul Cod penal, instanța va constata, în primul rând, că pedeapsa închisorii de 3 ani (prezentată la pct. 1 din fișa de evaluare se încadrează în limitele de pedeapsă stabilite de Codul penal pentru fapta judecate definitiv sub legea veche, astfel încât, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr.187/2012, această pedeapsă nu intră sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
În privința pedepsei închisorii de 4 ani aplicată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, instanța va constata că limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru săvârșirea unei tentative la furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, reduse și majorate ulterior conform art. 33, alin. 2, teza I-a CP, art. 43, alin. 5 CP și art. 79, alin. 3 CP, sunt cuprinse între 9 luni și 3,9 ani (obținute prin reducerea limitelor de 1 an – 5 ani la jumătate, rezultând limite de 6 luni – 2,6 ani, care ulterior sunt majorate cu jumătate, rezultând 9 luni – 3,9 luni). Se va avea în vedere și faptul că, în privința stării de recidivă postexecutorie, potrivit sentinței penale nr. 67/2010 a Jud. F., primul termen al recidivei mari postexecutorii avut în vedere la stabilirea pe vechiul Cod penal a celor două pedepse îl reprezintă condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani, dispusă prin s.p. nr. 2443/2006 a Jud. C., în raport de care se vor găsi incidente, și pe noua lege penală, dispozițiile ce reglementează instituția recidivei postexecutorii.
Procedând conform art. 6, alin. 1 CP, instanța va înlocui pedeapsa aplicată pe legea veche (4 ani) cu limita maximă de pedeapsă aplicabilă potrivit noului Cod penal (3 ani și 9 luni).
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Contopind cele două pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) analizată prin sentința penală nr. 219/01.02.2011 a Judecătoriei Medgidia – 3 ani și 3,9 ani – instanța va aplica pedeapsa mai grea a închisorii de 3,9 ani la care va adăuga un spor de 1 an (1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită), urmând să dea spre executare condamnatului pedeapsa rezultantă de 4,9 ani închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 4,6 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 4,9 ani.
Împotriva acestei hotărâri, petentul condamnat B. I. a formulat contestație, la data de 01.02.2014 impunându-se aplicarea legii mai favorabile, această măsură este netemeinică și nelegală, solicitând punerea sa în libertate .
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestatorul este condamnat la pedeapsa rezultantă de 4,6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969 cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969, respectiv tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969, cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969, executarea pedepsei începând la data de 27.03.2010.
Infracțiunea prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969, cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969 se regăsește în dispozițiile art. 229, alin. 1 CP, furtul calificat săvârșit în condițiile prevăzute la lit. b și d se pedepsește cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.
Maximul va fi însă de 7 ani și 6 luni întrucât se calculează însă și prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 43, alin. 5 CP, privind tratamentul sancționator al recidivei mari postexecutorii, „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”
Rezultă că pedeapsa aplicată potrivit legii anterioare, în cuantum de 4,6 ani, este mai favorabilă condamnatului.
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i CP din 1969, cu aplicare art. 37, lit. b CP din 1969, limita superioară a sancționării este de 3,9 ani ,rezultată prin coroborarea art. 33, alin. 2, teza I-a CP, art. 43, alin. 5 CP și art. 79, alin. 3 CP,.
Se constată că pedeapsa rezultantă în urma aplicării dispozițiile art. 39, alin. 1, lit. b CP privind concursul de infracțiuni ,este de 4 ani și 9 luni, luând în considerare: cea mai grea pedeapsă aplicată de 3,9 ani la care se adaugă o treime din pedeapsa de 3 ani, calculată conform sentinței penale nr. 219/01.02.2011 a Judecătoriei Medgidia - în concluzie, în cuantum superior rezultantei stabilite conform legii anterioare .
În consecință, în mod corect prima instanță comparând cele două pedepse rezultante a constat că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 4,6 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 4,9 ani.
Urmează a respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. I. împotriva sentinței penale 320/01.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosar penal_ .
În baza art. 272 Cod proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției ,către Baroul de Avocați C., pentru avocat C. M. L..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe contestatorul la suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. și art. 6 Cod penal:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. I. împotriva sentinței penale 320/01.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosar penal_ .
În baza art. 272 Cod proc.pen.:
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției ,către Baroul de Avocați C., pentru avocat C. M. L..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.:
Obligă pe contestatorul la suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 februarie 2014 .
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. L. T. A.-M. G.
Tehnored.jud.fond.V.M.U./03.02.2014;
Tehnored.cont.jud.M.L.T./17.02.2014/ 5 ex.;
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
