Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 2/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 15365/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.2
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe condamnatul T. C., deținut în Penitenciarul Tg.J., având ca obiect contestație la executare (art.461 C.p.p.) – declinare de la Judecătoria Tg.J., dosar nr._/318/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. S.-F., desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, lipsă fiind contestatorul-condamnat.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa procedurii de citare cu contestatorul-condamnat, nefiind prezentat instanței; totodată, se învederează faptul că, prin adresa H 2_/PTJGJ/16.12.2013, Penitenciarul Tr.J. a înaintat, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.3015/2012 din data de 07.11.2012 emis pe numele condamnatului de către Judecătoria C., în baza sentinței penale nr.2927/04.10.2012, definitivă prin nerecurare, iar prin adresele nr.H 2/_ din 27.11.2013 și nr.H 2/_ din 18.12.2013 Penitenciarul Tg.J. a înaintat solicitarea condamnatului privind retragerea cererii, întrucât nu a fost formulată de el, după care:
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și pune în discuție declinarea competenței în favoarea Judecătoriei C., având în vedere împrejurarea că, contestatorul se află în executarea unei pedepse aplicată prin sentința penală nr. 2927 din data de 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., iar la data formulării cererii acesta se afla în Penitenciarul C..
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului D. și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Avocat G. S.-F., desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, solicită declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J. la data de 30.09.2013, sub nr._/318/2013, condamnatul T. C., deținut în Penitenciarul C., a contestat executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
Prin sentința penală nr.2355 din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._/318/2013 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulate de către condamnatul T. C., în favoarea Tribunalului D., cu motivarea că, la data formulării cererii, condamnatul se afla în Penitenciarul C., iar instanța de fond este Tribunalul D..
Primind cauza spre soluționare, Tribunalul D. a înregistrat-o la data de 13.11.2013, sub nr._ .
Urmare a solicitării instanței, prin adresa H 2_/PTJGJ/16.12.2013, Penitenciarul Tr.J. a înaintat, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.3015/2012 din data de 07.11.2012 emis pe numele condamnatului de către Judecătoria C., în baza sentinței penale nr.2927/04.10.2012, definitivă prin nerecurare, prin care contestatorul T. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, urmare a aplicării dispozițiilor art.33 lit.a C.p. și art.34 alin.1 lit.b C.p. cu privire la: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.i C.p., pedeapsa de 4 ani închisoare pentru art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g și i C.p., pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru art.208 alin.1 C.p.rap.la art.209 alin.1 lit.g și i C.p, pedeapsa de 4 ani închisoare pentru art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g și i C.p.
Prin adresele nr.H 2/_ din 27.11.2013 și nr.H 2/_ din 18.12.2013 Penitenciarul Tg.J. a înaintat solicitarea condamnatului privind retragerea cererii, întrucât nu a fost formulată de acesta.
În ședința publică din data de 13 ianuarie 2014 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale și a pus în discuție declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei C., având în vedere împrejurarea că, contestatorul se află în executarea unei pedepse aplicată prin sentința penală nr. 2927 din data de 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., iar la data formulării cererii acesta se afla în Penitenciarul C..
Analizând cererea formulată, prin prisma excepției de necompetență invocate, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2927/04.10.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, contestatorul T. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, urmare a aplicării dispozițiilor art.33 lit.a C.p. și art.34 alin.1 lit.b C.p. cu privire la: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.i C.p., pedeapsa de 4 ani închisoare pentru art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g și i C.p., pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru art.208 alin.1 C.p.rap.la art.209 alin.1 lit.g și i C.p, pedeapsa de 4 ani închisoare pentru art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g și i C.p.
Conform prevederilor art. 461 alin 2 Cpp contestația la executare este de competenta instanței de executare, sau a instanței egale in grad cu instanța de executare, în a cărei raza se afla locul de deținere.
Competența reglementată în materia contestației la executare nu este una alternativa, in sensul posibilității de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanța de executare a ultimei hotărâri, fie instanța egala in grad cu instanța de executare, in a cărei raza se afla locul de deținere.
Stabilirea de către legiuitor a competentei celor doua instanțe are rolul de a reglementa situațiile in care exista distincție intre: instanța de executare pe de o parte, aceasta fiind prima instanța care l-a judecat pe condamnat, indiferent dacă pedeapsa la care se referea contestația la executarea fost pronunțata de aceasta instanța sau de instanța de control judiciar și, pe de alta parte, instanța in a cărei raza teritoriala se afla locul de deținere, in situația in care locul de deținere nu se afla in raza teritoriala a instanței de executare.
Competența în materia contestației la executare este exclusivă, astfel ca cererea se va introduce la instanța de executare numai daca locul de deținere este in raza teritoriala a acesteia. Se va sesiza instanța corespunzătoare in grad instanței de executare in a cărei raza teritoriala se afla locul de deținere – daca acesta nu se afla in raza teritoriala a instanței de executare.
Nu exista așadar un drept de opțiune a persoanei condamnate si nici instanțele nu sunt deopotrivă competente, întrucât alegerea uneia dintre cele doua instanțe nu este la latitudinea condamnatului, ci este impusă de situația juridica a petentului, respectiv de locul de deținere in care acesta se afla încarcerat la data formulării cererii.
Față de aceste considerente, având in vedere că Tribunalul D. nu este instanța de executare și nici instanța corespunzătoare în grad instanței de executare, se va dispune declinarea competenței în favoarea instanței in a cărei rază teritorială se afla locul de detenție în care contestatorul era încarcerat la data formulării contestației la executare, în speță Judecătoria C., conform prevederilor art 460 alin. 6 și 461 alin. 2 Cpp.
În temeiul art 192 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei, ce au fost avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestația la executare formulată de către condamnatul T. C., fiul lui N. și M., născut la data de 30.08.1984, în Comănești, jud.Bacău, cu domiciliul în loc.Moinești, .. 10 PAR, ., ffl în com.Podari, ..D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.J., în favoarea Judecătoriei C..
Cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2014.
Președinte,
M. N.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.MN/ Tehnored. IML
3 ex/ 21 Ianuarie 2014
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr.... → |
|---|
