Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 344/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 344/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 1996/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 344
Ședința publică de la 10 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. L. U. – judecător
Grefier E.-S. Ț.
Pe rol, soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul D. F. G., fiul lui M. și C., născut la data de 26.08.1981, privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 515 din data de 16.11.2011 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul cu nr._/63/2011, definitivă la data de 22.02.2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 34 din 08.02._ a Curții de Apel C. .
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care arată că la dosar nu s-au primit concluzii scrise, după care instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele :
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la nr._ contestatorul condamnat D. F. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 515 din data de 16.11.2011 pronunțată de Tribunalul D., dosarul cu nr._/63/2011, definitivă la data de 22.02.2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 34 din 08.02.2012 a Curții de Apel C. .
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că pedepsele care au condus la aplicarea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare, în baza sentinței penale nr. 515 din data de 16.11.2011 pronunțată de Tribunalul D., se situează în limite mai mici potrivit noului cod penal, în vigoare de la data de 01.02.2014 și a solicitat în acest sens aplicarea legii penale mai favorabile.
În drept, a invocat dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d cod procedură penală .
La dosarul cauzei s-au depus: copia sentinței penale menționate, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii, fișa de evaluare a persoanei privată de libertate și cazierul judiciar .
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele :
Prin sentința penală cu nr. 515 din data de 16.11.2011 pronunțată de Tribunalul D., definitivă la data de 22.02.2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 34 din 08.02.2012 a Curții de Apel C., inculpatul D. F. G. a fost condamnat la:
- 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, art. 37 lit.a cod penal și art. 320 1 alin. 7 cod procedură penală,
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 136 1 din Legea 295/2004 cu aplicarea art. 320 1 alin. 7 cod procedură penală,
- în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit. b cod penal,după executarea pedepsei principale .
- în baza art. 83 cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, în temeiul art. 181 cod penal prin sentința penală nr. 2656 din data de 13.11.2008 a Judecătoriei C. și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final 4 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit. b cod penal, după executarea pedepsei principale .
- i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 cod penal, art. 350 cod procedură penală a fost dedusă din pedeapsă, perioada detenției preventive de la 27.09.2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 580 din data de 23.02.2012 de către Tribunalul D..
Potrivit art. 6 alin. (1) cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penalprevăd că: „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Analizând aplicabilitatea dispozițiilor legale citate pentru fiecare dintre infracțiunile aflate în concurs și mai apoi pentru pluralitatea de infracțiuni, prin raportare și la noile reglementări, în vigoare de la 1 februarie 2014, se constată următoarele:
Prin Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal dispozițiile art. 2 din Legea 143/200 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri au fost modificate în sensul în care au fost reduse limitele de pedeapsă. Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută la alineatul 1 al articolului 2 din legea menționată este de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Corespondentul în legea penală nouă a infracțiunii prevăzută de art. 136 alin. 1 din Legea 295/_ îl reprezintă prevederile art. 342 alineatul 2 din codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014 care reglementează infracțiunea de " nerespectare a regimului armelor și al munițiilor", pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.
Prin urmare, raportat la pedepsele efectiv aplicate condamnatului și la noile dispoziții legale se constată că nu se impune reducerea nici uneia din pedepsele aplicate pentru infracțiunile aflate în concurs, cuantumul acestora nedepășind maximul prevăzut de legea penală nouă.
În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. 2 din noul cod penal referitoare la recidivă, primul termen constituindu-l condamnarea de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D. F. G. prin sentința penală 2656 din data de 13._ a Judecătoriei C..
Potrivit art. 43 alin. 1 cod procedură penală " dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Art. 43 alin. 2 cod procedură penală prevede că atunci " când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșire mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta .
Art. 43 alin. 3 cod procedură penală stabilește că " dacă prin însumarea pedepselor de la alin. 1 și 2 s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută este închisoare de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață ".
Dispozițiile referitoare la concursul real de infracțiuni din legea veche au corespondent în legea nouă în dispozițiile art. 38 cod penal.
Astfel, conform art. 39 alin. 1 lit. b din codul penal în vigoare " în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:…b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".
Se constată că dispozițiile art. 3201 alin. 7 din vechiul cod de procedură penală au corespondent întocmai în dispozițiile art. 396 alin. 10 cod procedură penală ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei cu 1/3, în cazul în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (1), (2) cod procedură penală, instituție similară celei prevăzute de art. 3201 cod procedură penală din 1969, urmând a fi reținute la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.
De asemenea potrivit art. 79 cod penal " când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.
Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțele agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.
Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. 1, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alineatului 2."
Prin urmare, comparând pedeapsa finală aplicată condamnatului potrivit vechilor reglementări legale, cu pedeapsa ce ar putea fi aplicată aceluiași condamnat potrivit noilor reglementări penale, se constată că legea penală mai favorabilă situației juridice a condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni, iar nu Codul penal din 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014 potrivit cu care pedeapsa ar fi stabilită după cum urmează: 4 ani și 8 luni închisoare (maximul pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. 10 cod procedură penală), 8 luni închisoare (maximul pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. 2 cod penal actual cu aplicarea art. 396 alin. 10 cod procedură penală); potrivit art. 39 alin. 1 lit. b cod penal actual, rezultanta ar fi de 4 ani, 8 luni și 11 zile, rezultantă care conform art. 43 alin. 2 cod penal actual ar trebui adăugată la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D. F. G. prin sentința penală nr. 2656 din data de 13.11.2008 a Judecătoriei C. rezultând în final o pedeapsă de 6 ani 8 luni și 11 zile față de 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care condamnatul o execută în prezent.
Conform art. 6 alin. (5) cod penal,"când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta."
În speță, condamnatului D. F. G., prin sentința penală nr. 515 din data de 16.11.2011 pronunțată de Tribunalul D., definitivă la data de 22.02.2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 34 din 08.02._ a Curții de Apel C. i-a fost aplicată pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durată de 1 an, a următoarelor: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Examinând noile dispoziții prin raportare la cele hotărâte prin sentința penală de condamnare menționată mai sus, se constată că pedeapsa complementară aplicată are corespondent în legea nouă nu numai sub aspectul conținutului, ci și în ceea ce privește durata în care condamnatului îi este interzis exercițiul respectivelor drepturi.
Astfel, potrivit art. 66 alin. 1 din noul cod penal: "pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Pentru toate cele mai sus arătate și reținând și dispozițiile și reținând și dispozițiile art. 23 din legea 255/2013 raportat la dispozițiile art. 595 cod procedură penală, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul D. F. G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea 255/2013 și art. 595 cod procedură penală
Respinge contestația la executare formulată de condamnatul D. F. G. fiul lui M. și C., născut la data de 26.08.1981 din Penitenciarul C., în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d cod procedură penală și art. 6 cod penal .
Obligă condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului
Cu contestație
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2014 .
Judecător,
L. L. U. Grefier,
E. S. Ț.
Red. Jud. L.L.U.
Tehnored. T.ES.
2014/5 ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
