Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 1141/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 36541/215/2014/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1141
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul T. M. L., deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii de ședință din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat T. M. L., personal și asistat de apărător ales, avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor, asupra contestației.
Avocat ales C. D., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate, iar pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, în raport de decizia nr.17/2011 a ÎCCJ, conform căreia, chiar dacă subzistă temeiurile arestării preventive, instanța trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal e afectată prin lăsarea în libertate a inculpatului. Astfel, având în vedere atitudinea sinceră și cooperantă a acestuia, în sensul că a recunoscut săvârșirea faptei, urmând să solicite aplicarea procedurii simplificate, vârsta fragedă, lipsa antecedentelor penale, obligațiile ce se pot impune în sarcina acestuia prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, în raport de subzistența temeiurilor arestării preventive, măsura privativă de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol raportat la gravitatea faptei și la modalitatea de săvârșire a acestuia.
Contestatorul-inculpat T. M. L., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei, achiesând la concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulata de inculpat, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, ca neîntemeiata.
In temeiul art. 362 alin.2 Cpp rap. la art. 208 alin.2 Cpp s-a menținut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispusă față de inculpatul T. M. L., prin încheierea nr. 107/12.09.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 107/12.09.2014.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 8970/P/2014 din 03.10.2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv: inculpatul T. M. L., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin.1 – art. 234 alin.1 lit. a,c și d Cp.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub numărul de dosar_ 14 .
Față de dispozitiile art. 348 Cpp si art. 207 Cpp, s-a fixat termen la data de 10.10.2014, pentru a proceda la verificarea legalității si temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului.
Prin încheierea din data de 10.10.2014, judecatorul de camera preliminara, în temeiul art. 348 Cpp rap. la art. 207 alin.4 Cpp, a mentinut ca fiind temeinică si legală măsura arestarii preventive dispuse față de inculpatul T. M. L., prin încheierea nr. 107/12.09.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 107/12.09.2014.
Prin încheierea din data de 05.11.2014, judecătorul de camera preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8970/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatul T. M. L., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul T. M. L., fiind acordat termen pe sedinta publică la data de 06.11.2014.
Analizând legalitatea si temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.362 alin.1 C.p.p. care reglementează instituția măsurile preventive în procedura de judecată se reține că, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. Potrivit alin.2 al art. 362 Cpp, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
De asemenea, potrivit art. 208 Cpp: instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Instanța a reținut că, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nici o măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art.223 alin.2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că prin încheierea nr. 107/12.09.2014 pronuntata de Judecatoria C. în dosarul nr._/215/2014, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. M. L., pe o durată de 30 de zile, de la 12.09.2014 la 11.10.2014, inclusiv.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul de drepturi si libertati a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (1)/art. 227 alin. (1) C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, s-a retinut că potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Indepedent de alin.1, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, în cauză, există probe, respectiv plângere și declarație persoană vătămată, certificat medico-legal, procese-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de recunoaștere a persoanei de pe planșa fotografică, planșe fotografice, proces-verbal de vizionare înregistrări video, declarații martori, înscrisuri, declarații suspect și inculpat.
Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, după ce în timpul nopții jucase la jocurile mecanice și pierduse suma de 2800 de lei, în dimineața zilei de 11.09.2014, în jurul orelor 06.30, având pe cap o glugă și fața mascată cu un fes, decupat în jurul ochilor, tip sky, inculpatul T. M. L. a pătruns în incinta sălii de jocuri electronice aparținând S.C. CLUB A. S.R.L., situată în Piața Eroilor din cartierul Valea Roșie, din mun. C.. Profitând de împrejurarea că nu mai erau consumatori și sub amenințarea cu un cuțit tip briceag pe care îl luase anterior de la domiciliu, a solicitat persoanei vătămate P. S. să îi dea banii din încasările din perioada 10.09.2014, ora 09.00 – 11.09.2014, ora 06.00, dar acesta a refuzat, motiv pentru care l-a tăiat cu cuțitul la palma mâinii stângi, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, după care și-a însușit suma de 865 lei.
Ulterior, inculpatul a reușit să părăsească locul faptei deși a fost urmărit de persoana vătămată, aspect care rezultă din declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, declarația persoanei vătămate și procesul verbal de consemnare a vizualizării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video.
Judecatorul de drepturi si libertati a reținut că această faptă realizează elementele constitutive ale infracțiunii de de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, alin. 1 - art. 234, alin., 1, lit. a, c, d, C.p..
Cu privire la necesitatea luării măsurii arestării preventive pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică s-a constatat că, aceasta se apreciază de către judecător pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că inculpatul T. M. L. a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 3 și 10 ani și și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia (pe timp de noapte, de către o persoană mascată și prin folosirea unei arme, respectiv cuțit), a persoanei inculpatului care are antecedente penale, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Așadar, s-a reținut că, pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru această faptă penală, circumstanțele reale descrise anterior ca fiind modalitatea de săvârșire a faptei.
Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului s-a reținut că, T. M. L. nu este la prima faptă penală, din fișa de cazier judiciar rezultând că este cunoscut cu antecedente penale, astfel că a dat dovadă de perseverență infracțională, profitând de condițiile prielnice create de locul săvârșirii infracțiunii, raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii, respectiv prin exercitarea de acte de violență, existând astfel pericolul ca să continue pe calea infracțională și să săvârșească alte infracțiunii dacă va fi lăsat în stare de libertate, existând astfel un pericol concret.
Față de aceste considerente, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. M. L. pe o durată de 30 de zile, de la 12.09.2014 la 11.10.2014, inclusiv.
Instanța a reținut că, la data discutarii legalității și temeiniciei stării de arest a inculpatului Troaca M. L., temeiurile avute în vedere la luarea si mentinerea stării de arest preventiv ( prev. de art. 223 alin.2 Cpp) nu s-au schimbat.
Astfel, s-a constatat că din probele existente la dosar reiese suspiciunea rezonabila ca inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Totodată, raportat la criteriile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, respectiv prin folosirea unei arme, de către o persoana mascată, provocarea de leziuni părții vătămate care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale), a anturajului și a mediului din care acesta provine, a datelor care caracterizeaza persoana inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penala, fiind condamnat pentru infractiuni comise in Franta ( fisa cazier fila 102 d.u.p.), instanța a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului T. M. L..
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța a apreciat că acesta starea de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezinta pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente daunatoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însusi pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei banuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concureaza la înfaptuirea ei, nu acționeaza îndeajuns împotriva infracționalitații.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru fapta penala pentru care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptei .
Totodata, instanța a apreciat ca masura arestarii preventive este proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului.
De asemenea, durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptei, modul si mijloacele de comitere a acesteia.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune a fi menținută măsura arestarii preventive în cauză, condițiile inițiale pentru care a fost dispusă măsura preventivă neîncetând până la acest moment procesual, iar măsura arestarii preventive este necesara pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, în timp ce o altă măsură preventiva (inclusiv arestul la domiciliu, solicitata de inculpat, prin apărător) nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins cererea formulata de inculpat, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, ca neîntemeiata.
In temeiul art. 362 alin.2 Cpp rap. la art. 208 alin.2 Cpp a mentinut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispusă față de inculpatul T. M. L., prin încheierea nr. 107/12.09.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 107/12.09.2014.
Împotriva acestei soluții, inculpatul T. M. a formulat contestație, fără a o motiva în scris, solicitând cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de control judiciar, admiterea contestației, desființarea încheierii primei instanțe, iar pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Examinând încheierea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept cât și a criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp. art. 362 alin 2 C.pr.pen ,, În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art 208.
Conform art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, în mod just instanța de fond a apreciat potrivit art. 208 alin.4 C.p.p., că la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul T. L. M. subzistă și nu au intervenit motive care să impună revocarea măsurii arestării preventive.
Astfel, din probele administrate în cauză, se constată că menținerea arestării preventive este necesară și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din gravitatea faptelor, raportat atât la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, precum si din modul și circumstanțele de comitere a acestora, respectiv pe timp de noapte, de către o persoană mascată și prin folosirea unei arme, respectiv cuțit, cât și prin raportare la persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, Tribunalul apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpatului T. M. L., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Având în vedere toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive în cauză, condițiile inițiale pentru care a fost dispusă măsura preventivă neîncetând până la acest moment procesual, iar măsura arestarii preventive fiind necesara pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, în timp ce o altă măsură preventiva (inclusiv masura arestului la domiciliu solicitată de inculpat) nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop. Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă.
Pentru aceste motive, în baza art 206 C.pr.pen., în baza art.206 C.pr.pen. se va respinge contestația formulată de inculpatul contestator T. M. L., în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. în data de 06.11.2014 în dosarul nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga inculpatul contestator T. M. L. la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.206 C.pr.pen.
Respinge contestația formulată de inculpatul contestator T. M. L., fiul lui V. și N., născut la data de 06.09.1991, în mun. C., jud. D., cu același domiciliu stabil, ., ., ., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de C., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. în data de 06.11.2014 în dosarul nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen.
Obligă inculpatul contestator T. M. L. la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.11.2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red jud CTO/Tehnored IML
5 ex/10 Noiembrie 2014
Red jud fond A.C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 263/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 344/2014.... → |
|---|
