Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 2741/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 50/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier M. D.
Din partea Ministerului Public a participat procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Pe rol judecarea contestației formulată de contestatorul-condamnat H. T. I. împotriva sentinței penale nr. 708/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: contestatorul-condamnat H. T. I., asistat de av. V. O. în substituire pentru av. B. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. V. O. pentru contestatorul condamnat H. T. I., solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul condamnat H. T. I. solicită admiterea contestației.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința penală nr.708/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare formulată de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarul de Minori și Tineri C. privind aplicarea art. 6 din codul penal față de condamnatul H. T. I., fiul lui I. și M., născut la data de 08.07.1993 în București, cu domiciliu localitatea Popești Leordeni, ., județul Ilfov, CNP_, deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.01.2014 sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 2957/28.11.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin d.p. 443/01.03.2012 a Curții de Apel București privind pe condamnatul H. T. I..
S-a arătat, în acest sens, cele două pedepse de 6 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie descrise la punctele A și C ar depăși maximul special prev. de art. 233 alin. 1 C.p redus cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 din noul cod de procedură penală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de comisie, în copie sentința penală nr. 2957/28.11.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin d.p. 443/01.03.2012 a Curții de Apel București și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4269/05.03.2012 emis de Judecătoria Sector 4 București
Prin sentința penală nr. 2957/28.11.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin d.p. 443/01.03.2012 a Curții de Apel București, inculpatul a fost condamnat după cum urmează.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 3201 C.p.p. a fost condamnat inculpatul H. T. I. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (parte vătămată C. Livica).
În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c C. pen. cu aplic. art. 3201 C.p.p. a fost condamnat inculpatul H. T. I. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (parte vătămată A. D.).
În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 3201 C.p.p. a fost condamnat inculpatul H. T. I. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (parte vătămată Oncete A. A.).
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.p. s-a dispus contopirea cele trei pedepse aplicate mai sus, inculpatul H. T. I. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata a reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la data de 14.09.2011 la zi.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4269/05.03.2012 de către Judecătoria Sector 4 București, iar executarea pedepsei a început la data de 14.09.2011.
Instanța a reținut că în mod greșit s-a apreciat de către comisie că pedepsele de 6 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie și respectiv complicitate la tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 3201; art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 3201 C.p.p. ar depăși maximul special prevăzut de art. 233 alin. 1 din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, fără a i se aplica vreun spor de pedeapsă.
Astfel, pedeapsa maximă prevăzută de art. 233 alin. 1 C.p. este de 7 ani închisoare, iar prin reducerea acesteia conform art. 396 alin. 10 C.p.p., maximul care se poate aplica pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul H. T. I. ar fi de 4 ani și 8 luni.
Însă prin sentința mai sus menționată, petentul a fost condamnat pentru trei infracțiuni concurente de tâlhărie.
Instanța nu poate fi de acord cu solicitarea comisiei în sensul de a se diminua pedepsele conform noului cod și a nu se aplica niciun spor de pedeapsă ca urmare a contopirii.
Instanța a constatat că prin hotărârea de condamnare, la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere și numărul de infracțiuni comise de către inculpat.
Pe calea contestației la executare, instanța nu poate face abstracție de această împrejurare în sensul de a nu o mai avea în vedere cu ocazia calculării pedepsei conform noilor dispoziții, având în vedere că la stabilirea cuantumului pedepselor s-a avut în vedere numărul mare de infracțiuni comise.
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. b, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Instanța a constatat că aplicarea sporului în cazul infracțiunilor concurente devine obligatoriu.
Astfel, dacă instanța de fond a aplicat pedepsele pentru infracțiunile de tâlhărie și complicitate la tâlhărie, ținând seama practic de concursul de infracțiuni, în această fază procesuală, cu ocazia judecării contestației la executare instanța este obligată să facă aplicarea dispozițiilor privitoare la concurs.
Instanța nu poate fi de acord cu aplicarea pe instituții a dispozițiilor legale, în ceea ce privește condamnații definitivi.
A admite teza contrară, în sensul de a se face aplicarea dispozițiilor din legea nouă cu privire la cuantumul pedepselor, iar în ceea ce privește concursul de infracțiuni să fie avute în vedere dispozițiile legii vechi mai favorabile (care prevăd sporul facultativ, spre deosebire de noul cod care prevede sporul obligatoriu) s-ar ajunge la o situație discriminatorie față de acele persoane care au executat pedepsele anterior intrării în vigoare a noului cod penal.
Conform codului din 1969, în cazul unui concurs de infracțiuni, instanța avea posibilitatea să se orienteze spre o pedeapsă mult mai mare decât maximul special din actualul cod. În actuala reglementare, limitele de pedeapsă fiind mult mai mici, instanța nu mai poate urma aceeași rațiune, însă în schimb este obligată să adauge sporul prev. de art. 39 c. pen.
Practic, dacă nu ar fi adăugat sporul obligatoriu prevăzut de noul cod ci doar s-ar diminua pedepsele, s-ar ajunge la situația ca un condamnat să execute pentru trei infracțiuni aceeași pedeapsă ca pentru o singură infracțiune.
Este adevărat, actual cod penal prevede pedepse mult mai mici față de codul din 1969, însă nu se poate face abstracție de acele dispoziții sancționatoare ale pluralității de infracțiuni (concurs, recidivă, pluralitate intermediară) care devin foarte drastice (și obligatorii) față de vechea reglementare. Aceasta a fost și rațiunea pentru care aplicarea unor sporuri a devenit obligatorie în cazul concursului, recidivei.
O situație inechitabilă s-ar crea și în ceea ce privește acele persoane care au comis o infracțiune sub imperiul legii vechi și o altă infracțiune concurentă sub imperiul legii noi. Art. 10 din legea 187/2012 prevede obligativitatea instanțelor de a aplica tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni conform legii noi.
Or, dacă pentru această categorie de infractori este obligatorie aplicarea sporului, pentru identitate de rațiune, sporul de pedeapsă ar trebuie avut în vedere la compararea pedepselor, pentru infractorii definitivă judecați.
Urmând această rațiune, în speța de față dacă ar fi reduse cele două pedepse de 6 ani închisoare pentru comiterea infr. art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 3201 (actual 233 alin. 1 noul cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 noul cod de procedură penală); art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 3201 C.p.p. (actual 233 alin. 1 din noul cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 noul cod de procedură penală) la pedeapsa închisorii de câte 4 ani și 8 luni, după care s-ar proceda conform art. 39 alin. 1 lit. b, s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare.
Instanța a constatat că această nouă pedeapsă este mai mare decât cea aplicată prin sentința penală 2957/28.11.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, motiv pentru care va respinge contestația la executare formulată.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnat H. T. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie fără să arate motivele pe care își întemeiază contestația.
Analizând sentința, din oficiu, tribunalul constată că instanța de fond a dat o corectă interpretare textului de lege privind aplicarea legii mai favorabile în cazul condamnărilor definitive, dezlegarea pricinii fiind justă și legală.
Într-adevăr în noua lege penală pentru infr. de tâlhărie limitele de pedeapsă sunt mai mici decât în legea veche, însă nu se poate face abstracție de incidența altor dispoziții de agravare a pedepselor, respectiv concursul de infracțiuni reglementat de art. 39 alin. 1 lit.b C.p., ori aplicând și aceste dispoziții, pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât cea pe care o execută în prezent condamnatul, nefiind deci aplicabile disp.art. 6 din N.C.P.
În consecință, soluția adoptată de instanța de fond, fiind temeinică și legală, se va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul H. T. I..
În baza disp.art.275 C.p.p., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatorul-condamnat H. T. I., fiul lui I. și M., născut la data de 08.07.1993 în București, cu domiciliu localitatea Popești Leordeni, ., județul Ilfov, CNP_, deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr. 708/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect contestația la executare (art. 598 NCPP) art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013.
Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014.
Președinte,
M. G.
Grefier,
M. D.
Red.jud.M.G.
Tehnored.4 ex./M.B.
Jud.fond R.A.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1250/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 331/2014.... → |
|---|
