Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 440/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 440/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 1754/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.440
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Pe rol judecarea cauzei penal privind pe condamnatul M. G. C., deținut în Penitenciarul Pelendava C., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) – aplicarea legii penale mai favorabile.
Fără citarea persoanei condamnate și fără participarea procurorului, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 255/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol, după care:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea formulată la data de 03.02.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 05.02.2014, sub nr._, condamnatul M. G. C., deținut în Penitenciarul C., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că, urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de înșelăciune au fost reduse, solicitând astfel reducerea pedepsei aplicate sub maximul special prevăzut de noua lege, întrucât este întreținător de familie, are doi copii minori, iar pe perioada detenției a avut un comportament exemplar.
Prin cererea formulată la aceeași dată, respectiv 03.02.2104 și înregistrată pe rolul instanței la data de 07.02.2014, sub nr._, condamnatul M. G. C., deținut în Penitenciarul C., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în privința pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că, urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de înșelăciune au fost reduse, solicitând astfel reducerea pedepsei aplicate sub maximul special prevăzut de noua lege, întrucât este întreținător de familie, are doi copii minori, iar pe perioada detenției a avut un comportament exemplar.
Prin încheierea din data de 07 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus reunirea celor două cauze, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.962 din Hotărârea nr.387/2005, având în vedere faptul că pe rolul instanței există două cauze cu același obiect, privind pe același condamnat, iar necesitatea aflării adevărului in ansamblul tuturor circumstanțelor reale si personale impun unicitatea completului de judecata, după care reține cauza spre soluționare.
Urmare a solicitării instanței, prin adresa nr. V2_/20.02.2014, Penitenciarul Pelendava C. a înaintat, în copie, fișa de evaluare a condamnatului, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.573/2011 din 28.05.2011 emis de Tribunalul D., sentința penală nr.512 din 15.11.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, extras minută decizia penală nr.342 din 13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., extras minută decizia penală nr.1824 din 27.05.2013 a ÎCCJ.
Analizând cererea formulată, în raport de actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 425/2013 a Tribunalului D. s-a admis cererea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului D. și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. aplicată condamnatului M. G. C., fiul lui M. și I., născut la data de 26.11.1969 în C., cu domiciliul în C., .. 20, ., ., județul D. și fără forme legale în C., .. 20, ., ., județul D., în prezent deținut în Penitenciarul C., prin sentința penală nr. 512/15.11.2011 a Tribunalului D. definitivă prin decizia penală nr. 1824/27 mai 2013 a Curții de Apel C. în pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen.; art. 74 lit. c C.pen. și art. 76 lit.c C.pen.; de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen.; art. 74 lit. c C.pen. și art. 76 alin. 2 C.pen. și pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.; art. 74 lit. c C.pen. și art. 76 lit.d C.pen.
În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului M. G. C. prin sentința penală nr. 66/06.05.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 554/17.05.2010 a Curții de Apel C..
În baza art. 36 alin. 2 C. pen. s-au contopit pedepsele descontopite mai sus și aplicate efectiv prin sentința penală nr. 512/15.11.2011 a Tribunalului D. definitivă prin decizia penală nr. 1824/27 mai 2013 a Curții de Apel C. cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/06.05.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 554/17.05.2010 a Curții de Apel C., urmând ca și condamnatul M. G. C. să execute în final pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. 1 C. pr. pen. și art. 36 alin. 3 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului M. G. C. perioada executată de la 26.05.2010 la 10.05.2011 și de la 28.05.2013 la zi și va menține starea de arest a acestuia.
S-au anulat mandatele de executare emise anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe penale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterioare.
În baza sentinței penale nr. 425 din 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul D. s-a emis MEPI nr. 498/2013 din 24.10.2013 de către Tribunalul D.,
Dispozițiile incidente în noul Cod penal sunt cele prev. de art. 244 alin.1, 2 C.p. cu aplic. art.35 C.p, art.41 C.p, art.244 alin.1,2 C.p cu aplic. art.35, 41, 77 lit.a C.p.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele pedepsele ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 NCPP, instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
1. aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere dispozițiile privitoare la circumstanțele atenuante și cauzele de agravare în ordinea prevăzută de art. 79 NCP;
2. aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, avându-se în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei cu închisoarea s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c din C.p. din 1969 dar și starea de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b C.p.
Astfel, instanța reține următoarele:
a) În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele pentru infracțiuni săvârșite în starea de recidivă postexecutorie, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare, majorat cu ½ din maximul special astfel rezultat, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen.
De asemenea în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP atitudinea bună a infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului penal, nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în formă continuată, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare, majorat cu cel mult 3 ani potrivit art. 36 alin. 1 C.p.
- Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 C.p din vechiul cod este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. 1, 2 noul C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în vechiul cod limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 de ani, iar în actualul cod penal de la 1 la 5 ani, majorat cu jumătate potrivit art. 43 alin. 5 C.p. și cu cel mult 3 ani potrivit art. 36 alin. 1 C.p.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
- Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.p din vechiul cod este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. 1, 2 noul C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în vechiul cod limitele pedepsei fiind prevăzute de la 10 la 20 de ani, iar în actualul cod penal de la 1 la 5 ani, majorat cu jumătate potrivit art. 43 alin. 5 C.p. și cu cel mult 3 ani potrivit art. 36 alin. 1 C.p.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
- Infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 este sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, de la 2 ani la 8 ani închisoare, majorat cu jumătate potrivit art. 43 alin. 5 C.p. și cu cel mult 3 ani potrivit art. 36 alin. 1 C.p.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 187/2012:
(1)Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
(2)Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Regimul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Instanța va proceda doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi. Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art.6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Atât doctrina cât și practica judiciară fac deosebire între dispozițiile care se referă la condițiile de existență ale concursului și recidivei, și cele care se referă la tratamentul penal al concursului și recidivei. Dacă dispozițiile din prima categorie se aplică autonom în raport cu dispozițiile de incriminare, cele din a doua categorie se vor evalua global, împreună cu toate elementele, inclusiv încadrarea juridică a faptei, care influențează stabilirea pedepsei concrete pentru fapta săvârșită în stare de recidivă sau concurs.
Astfel contopind cele patru pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 5 ani aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de ( 2 ani și 8 luni + 1 an și 8 luni + 6 luni).
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 5 ani, iar nu Codul penal din 2009.
Pedeapsa complementară poate fi aplicată potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 1 C.p. dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, deci există o bază legală prevăzută de noua lege penală.
Pentru aceste motive, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP se va respinge contestația la executare formulată de către M. G. C., din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță C..
În baza art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 NCPP
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul M. G. C., fiul lui M. și I., născut la data de 26.11.1969, în C., cu domiciliul în C., Calea București, ., ., jud.D., CNP_, din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță C..
În baza art.275 alin.3 NCPP
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored. IML
5 ex./ 08 aprielie 2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 439/2014.... → |
|---|
