Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 439/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 1745/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.439
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe condamnatul S. M. D., deținut în Penitenciarul C., având ca obiect contestație la executare- aplicarea legii penale mai favorabile.
Fără citarea persoanei condamnate și fără participarea procurorului, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.255/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin adresa nr.N_ din data de 26.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat fișa de evaluare a condamnatului și, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.298 din 04.10.2010 emis de Tribunalul D., extras sentința penală nr.229 din data de 31.05.2010 a Tribunalului D., după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea formulată la data de 04.02.2014 și înregistrată pe rolul instanței la 05.02.2014, sub nr._, condamnatul S. M. D., deținut în Penitenciarul C., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, pentru recalcularea pedepsei.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Urmare a solicitării instanței, prin adresa nr.N_/PCDJ/07.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat fișa de evaluare a condamnatului și, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.298 din 04.10.2010 al Tribunalului D., iar prin adresa nr. N_ din data de 26.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat fișa de evaluare a condamnatului și, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.298 din 04.10.2010 emis de Tribunalul D., extras sentința penală nr.229 din data de 31.05.2010 a Tribunalului D..
Analizând cererea formulată, în raport de actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.229 din data de 31.05.2010 pronunțată de Tribunalul D., definitivă la data de 01.10.2010 prin decizia penală nr.174 din 16.09.2010 a Curții de Apel C., inculpatul S. M. D. a fost condamnat la:
1. pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p., în baza dispozițiilor art.174, art.176 alin.1 lit.d C.p.;
2. 10 ani închisoare în baza dispozițiilor art.211 alin.1, alin.21 lit.c C.p.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b, art.35 alin.1 C.p., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, art.64 lit.a și b C.p.
În baza sentinței penale nr.229 din data de 31.05.2010 a Tribunalului D. s-a emis MEPI nr. 298 din data de 04.10.2010, de către Tribunalul D., executarea pedepsei începând la data de 07.01.2010.
Dispozițiile incidente în noul Cod penal sunt cele prev. de art.188 alin.1, art.189 alin.1 lit.d C.p., art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.f C.p., art.38 C.p.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 C.p, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele două pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 C.p. pentru fiecare dintre acestea.
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă.
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța reține următoarele:
a) în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită instanța urmează a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare.
b) infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 lit. d Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 188 alin. 1 raportat la art. 189 alin. 1 lit. d C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi iar în actualul Cod penal de la 15 ani la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
c) Infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. c C.p. 1968 este reglementată de dispozițiile art. 233 alin. 1, raportat la art. 234 alin. 1 lit. f C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în codul din 1968 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 7 ani la 20 de ani, iar în actualul cod penal de la 3 la 10 ani.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 10 închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Instanța va proceda doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi. Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art.6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Atât doctrina cât și practica judiciară fac deosebire între dispozițiile care se referă la condițiile de existență ale concursului și recidivei, și cele care se referă la tratamentul penal al concursului și recidivei. Dacă dispozițiile din prima categorie se aplică autonom în raport cu dispozițiile de incriminare, cele din a doua categorie se vor evalua global, împreună cu toate elementele, inclusiv încadrarea juridică a faptei, care influențează stabilirea pedepsei concrete pentru fapta săvârșită în stare de recidivă sau concurs.
Astfel contopind cele două pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de 10 ani închisoare( 3 ani și 4 luni) ar rezulta o pedeapsă de 23 ani și 4 luni.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 20 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 23 ani și 4 luni.
Pedeapsa complementară poate fi aplicată potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 1 C.p. dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, deci există o bază legală prevăzută de noua lege penală.
În baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 NCPP va respinge contestația la executare formulată de către contestatorul S. M. D., din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță C..
În baza art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 NCPP
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul S. M. D., fiul lui I. și I., născut la data de 30.09.1984, în B., jud.D., cu domiciliul în com.Călărași, ., CNP_, din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță C..
În baza art.275 alin.3 NCPP
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored. IML
5 ex./ 02 aprilie Martie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 440/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
