Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 79/215/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 2
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Judecător M. E. M.
Judecător G. C.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror A. B.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe recursul declarat de inculpatul D. M. aflat în Arestul IPJ D., împotriva încheierii din data de 08.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat D. M. asistat de avocat din oficiu Țapelea B. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și alte probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile formulate.
Avocat din oficiu Țapelea B. I. pentru recurentul inculpat D. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv instituit pentru inculpat. Solicită să se aibă în vedere declarația inculpatului, acesta a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu părțile vătămate însă cu acordul acestora. Prin urmare nu există date sau indicii temeinice că odată lăsat în libertate acesta va săvârși fapte de aceeași natură, ar influența părțile vătămate sau vreunul dintre martori.
În subsidiar dacă se impune luare unei măsuri restrictive de libertate, solicită a se lua una din cele prev. de art.136 lit.b,c Cpp.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, modalitatea concretă și împrejurările în care au fost săvârșite faptele. De asemenea perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul care a fost condamnat anterior pentru fapte cu violență, astfel că se impune privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul inculpat D. M., având ultimul cuvânt arată că nu a intrat cu forța la părțile vătămate în casă și nu a bătut pe nimeni. Achiesează la concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Constată că prin încheierea din data de 08.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 14, în baza art. 300 ind. 1 C.p.p. raportat la art. 160 ind. b C.p.p., s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului D. M., fiul lui I. și M., născut la data de 25.04.1984 în orașul B., județul D., domiciliat în ., județul D., CNP_, dispusă prin încheierea cu numărul 278/14.12.2013, stată în dosarul cu numărul_/215/2013 al Judecătoriei C..
Cheltuielile judiciare în cuantum de 120 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv al inculpatului D. M., a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 7685/P/2013 din data de 06.01.2014,înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.01.2014 sub nr._ 14,inculpatul D. M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.p. și a două infracțiuni de viol, prev. de art. 197 alin.1 C.p., toate cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a și art. 33 lit. a C.p.
În fapt, în sarcina inculpatului, s-au reținut următoarele:
1. În seara zilei de 13.06.2013, în jurul orelor 23,00, inculpatul a pătruns fără drept în curtea și locuința părții vătămate S. T. din localitatea Sadova,unde sub amenințarea unui cuțit și folosindu-se de forța fizică,a întreținut un raport sexual normal cu aceasta, avertizând-o că,în situația în care îl va denunța la poliție, o va ucide.
2. În noaptea de 11/12.12.2013, în jurul orelor 03,00, inculpatul,după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la locuința părții vătămate T. G. din . fără drept în curtea părții vătămate și după ce a amenințat-o cu spargerea ușii în situația în care nu o deschide, a pătruns în locuința părții vătămate, unde prin amenințarea cu un cuțit a întreținut cu partea vătămată trei raporturi sexuale.
Prin încheierea cu numărul 278/14.12.2013 stată în dosarul cu numărul_/215/2013 al Judecătoriei C.,față de inculpatul D. M. s-a dispus măsura arestării pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14.12.2013 și până la data de 11.01.2014, inclusiv.
Pentru a se dispune astfel instanța a apreciat că există probe din care rezultă că inculpatul D. M. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate S. T. și a întreținut cu aceasta raport sexual împotriva voinței acesteia.
Dând dovadă de perseverență infracțională, încurajat și de faptul că nu s-a luat nicio măsură împotriva lui ca urmare a săvârșirii faptelor asupra părții vătămate S. T., inculpatul D. M., în noaptea de 11/12.12.2013 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate T. G., în vârstă de 38 ani din aceeași localitate Sadova, unde, sub amenințarea unui briceag, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.
Și în acest caz inculpatul neagă săvârșirea faptei însă recunoaște că a avut asupra sa un briceag pe care l-a arătat părții vătămate.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică articolul 148 lit. f) din C.p.p. prevede, pe lânga condiția pedepsei închisorii mai mari de 4 ani, si condiția existenței probelor certe ca lăsarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Ca atare, cea de-a doua condiție se refera la pericolul pe care inculpatul îl prezinta pentru societate sau altfel spus, posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente daunatoare, care constituie o infracțiune. De aceea, periculozitatea poate fi considerata ca fiind aprecierea privind probabilitatea ca o persoana sa savârseasca în viitor o infracțiune. Ca atare, elementul de baza al periculozitații ar fi previzibilitatea unui anume comportament. Cu cât un comportament este mai imprevizibil, (bineînțeles daca aceasta imprevizibilitate are relevanța penala), cu atât este mai periculos. De aceea infractorii ce comit infracțiuni grave, de violență sunt considerați periculosi pentru societate, nu pentru ca ar exista dovada ca în viitor ar comite astfel de fapte, ci pentru ca faptele de acest gen sunt mai rare si deci mai imprevizibile.
Ca atare, aprecierea periculozitații constituie doar un pronostic cu privire la faptul ca inculpatul va savârsi în viitor alte infracțiuni. De aceea, expresia folosita de legiuitor „probe certe ca lasarea în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica” nu trebuie interpretata gramatical. Periculozitatea are o proiecție în viitor, ea reprezinta o apreciere prezenta facuta de instanța de judecata asupra faptului ca în viitor inculpatul ar putea comite alte infracțiuni. Ca atare apare ca un non sens exigența legii privind existena unor probe certe la momentul soluționarii cauzei privind luarea masurii arestarii preventive, relative la comportamentul viitor al inculpatului. De aceea, textul trebuie interpretat în sensul ca pronosticul asupra periculozitații trebuie sa se întemeieze si el pe probe pentru a nu da nastere la arbitrariu.
La stabilirea pericolului public se mai pot avea în vedere date ce sunt legate de persoana inculpatului si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concureaza la înfaptuirea ei, nu acționeaza îndeajuns împotriva infracționalitații.
Din actele dosarului reiese că inculpatul D. M. nu este la primul conflict cu legea penală, acesta perseverând în atitudinea sa de a săvârșii fapte penale de același gen, existând astfel pericolul ca să continue pe calea infracțională și să săvârșească alte infracțiunii dacă va fi lăsat în stare de libertate, existând astfel un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea,acest pericol pentru ordinea publică este demonstrat de gravitatea faptelor comise de către inculpat, reliefat atât de cuantumul pedepsei pentru această faptă penală, cât și de modalitatea concretă de săvârșire, cu premeditare, precum și împrejurările în care a fost comisă.
Toate acestea reflectă pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, periculozitate care justifică luarea măsurii arestării preventive față de acesta.
Cu privire la cererea subsidiară a inculpatului, prin avocat de luare a unei măsuri neprivative de libertate, având în vedere argumentele expuse, instanța apreciază că, o măsură cum ar fi aceea de a impune inculpatului de a nu părăsii localitatea este insuficientă, având în vedere gravitatea faptelor de care este incriminat inculpatul, de împrejurarea că, inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte săvârșite cu violență, din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie.
Analizând cuprinsul dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că, măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul D. M. este legală și temeinică,iar în raport de natura faptelor,gravitatea sporită a acestora, modalitatea și împrejurările în care au fost comise,gradul de pericol social concret, astfel cum acesta se conturează în prezent, pentru o bună înfăptuire a justiției se impune în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Instanța a reținut că în timpul scurt scurs de la arestarea inculpatului temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri nu s-au modificat, motiv pentru care măsura urmează a fi menținută .
Instanța nu poate reține ca temei al revocării măsurii preventive, atitudinea procesuală a inculpatului care,pe parcursul urmăririi penale a recunoscut faptul că ar fi avut raporturi sexuale cu părțile vătămate cu consimțământul acestora,deoarece, pe de o partea, aceasta nu echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, iar pe de altă parte, măsura arestării preventive s-a dispus avându-se în vedere gradul de pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind și perseverența inculpatului în săvârșirea acestui gen de infracțiuni, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru aceste motive,având în vedere și aspectul că cercetarea judecătorească este la debutul său,instanța,în baza art. 3001 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D. M., dispusă prin încheierea nr. 278/14.12.2013 a Judecătoriei C..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D. M..
Recurentul inculpat, a solicitat personal și prin apărător, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv instituit pentru inculpat. Solicită să se aibă în vedere declarația inculpatului, acesta a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu părțile vătămate însă cu acordul acestora. Prin urmare nu există date sau indicii temeinice că odată lăsat în libertate acesta va săvârși fapte de aceeași natură, ar influența părțile vătămate sau vreunul dintre martori. În subsidiar dacă se impune luare unei măsuri restrictive de libertate, solicită a se lua una din cele prev. de art.136 lit.b,c Cpp.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, dar și din oficiu, în limitele conferite de lege, potrivit art. 3856 Cod pr. penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art. 3859 Cod pr. penală, tribunalul constată recursul declarat ca nefondat pentru următoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 3001 alin 1 C.p.p., după înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța va verifica legalitatea si temeinicia arestării preventive, iar dacă va constata că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța va menține arestarea preventivă.
Potrivit art.148 lit. f C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.p.p., iar inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și dacă există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această măsură preventivă se justifică potrivit art. 143C.p.p. în prezența probelor ori a indiciilor temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, legiuitorul prevăzând că este suficient să existe indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Art. 68/1C.p.p. prevede expres că „sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta”.
Examinând toate aceste dispoziții legale în raport de probele existente la dosar, Tribunalul având în vedere și dispozițiile art. 300¹ C.p.p. constată că în mod corect instanța de fond prin încheierea pronunțată la data de 08.01.2014 a dispus menținerea arestării preventive a recurentului inculpat reținând că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri preventive cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia subzistă și impun în continuare privarea de libertate. Aceasta întrucât cuantumul pedepsei prevăzut pentru infracțiunile pentru care este cercetat recurentul inculpat îndeplinește condiția prevăzută de art. 148 lit. f C.p.p. de a fi mai mare de 4 ani, probele administrate până în această fază procesuală evidențiază implicarea inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și este cercetat în prezenta cauză, iar pe de altă parte circumstanțele comiterii faptelor relevă existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acestuia în libertate.
Astfel, indiciile temeinice privind comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și este cercetat inculpatul, precum și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, rezultat din circumstanțele concrete în care inculpatul a acționat având în vedere modalitatea efectivă a săvârșirii infracțiunilor pentru care este cercetat, frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță specială deosebită care generează un sentiment de insecuritate și teamă printre membrii societății civile, cu atât mai mult în comunitatea unde locuiesc părțile, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În concret, pericolul pentru ordinea publică rezidă din gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările în care au fost comise acestea, urmările produse, fapte care în mod cert creează o stare de insecuritate socială în comunitate, o stare de neliniște, o stare de indignare, de dezaprobare în rândul societății civile generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzațiile comiterii unor infracțiuni grave asupra persoanei sunt cercetați în stare de libertate. Totodată, având în vedere frecvența unor asemenea fapte în societate, se impune luarea unor măsuri ferme de către organele judiciare pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce în mod repetat atingere valorilor sociale ocrotite de legiuitor, în sens contrar s-ar stimula temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte organele de stat nu acționează suficient și prompt.
Împrejurările concrete ale comiterii faptelor, locul săvârșirii și circumstanțele concrete în care s-au comis, urmările acestora, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare a unor asemenea fapte ale membrilor comunității din care face parte inculpatul și părțile vătămate, dar și faptul că recurentul a mai fost cercetat penal pentru fapte de același gen, împrejurare care ar fi trebuit să reprezinte un avertisment de natură să-l determine să respecte normele legale și valorile sociale ocrotite de acestea și nicidecum să continue nerespectarea lor, pe lângă celelalte argumentele expuse, denotă existența pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a recurentului-inculpat și aprecierea că se justifică măsura arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, așa cum în mod corect a apreciat și prima instanță.
Sunt de asemenea realizate și cerințele prev. de art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit cărora “o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia” în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor deduse judecății așa cum reiese din probele administrate până la această dată și totodată există motive temeinice în raport de întreaga activitate infracțională pentru care este cercetat inculpatul în cauză dar și aceea desfășurată anterior, respectiv situația juridică a acestuia, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
Se constată astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate în cauză până la această dată nu au relevat incidența nici unui element să indice că măsura arestării preventive nu se mai impune.
Mai mult, având în vedere că cercetarea judecătorească nu a început, inculpatul nu au fost audiat, instanța de fond în mod corect a apreciat că arestul este necesar pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că nu se poate lua o măsură neprivativă de libertate care nu ar fi oportună în acest stadiu procesual.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpatul fiind arestat la data de 14.12.2013.
În raport de toate considerentele expuse, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe de menținere a arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea acestuia de libertate, fiind realizate cerințele prev. de art. 300¹ și art. 148 lit. f C.p.p. și cele prev. de art.5 paragraful I lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind condițiile legale pentru a se menține arestarea preventivă a inculpatului.
Luând în considerare cele de mai sus, văzând și disp. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr. Penală, Tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 08.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., ca nefondat, și va obliga pe recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, care se înaintează de Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de inculpatul D. M., fiul lui I. și M., născut la data de 25.04.1984 în orașul B., județul D., domiciliat în comuna Sadova, ., județul D., CNP_, în prezent aflat în Arestul IPJ D., împotriva încheierii din data de 08.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 Cpp obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, care se înaintează de Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. FloreaMirtha E. M. G. C.
Grefier,
Dănuța D.
Red.Jud.E.F.
Tehnored. D.D. 09 ianuarie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 592/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 440/2014.... → |
|---|
