Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 627/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 627/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 3154/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.627
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul B. A., deținut în Penitenciarul Pelendava C., împotriva sentinței penale nr.842 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat B. A., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. I.-R., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.3743/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul-condamnat B. A. depune memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestației formulate.
Avocat S. I.-R., desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate, iar pe fond admiterea propunerii Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului Pelendava C..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, cu obligarea contestatorului-condamnat la plata cheltuielilor judiciare.
Contestatorul-condamnat B. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei aplicate.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr.842 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art.23 din Legea 255/2013 s-a admis contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului Pelendava C., privind pe condamnatul B. A..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 2409/09.07.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr.1805/27.09.2013 a Curții de Apel C. și repune în individualitatea lor pedepsele: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art.321 alin.1 C.p. cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.37 lit.b C.p. și pedeapsa de 6 luni închisoare în baza 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/91 cu aplic. art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.37 lit.b C.p.
În baza art.4 alin.1 C.p. s-a constatat că infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/91 a fost dezincriminată prin . Legii nr.286/2009 .
S-a constatat că pedeapsa 2 ani închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
S-a dedus perioada executată de la 06.06.2013 la zi și menține starea de detenție a condamnatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.2651 din 30.09.2013 emis de Judecătoria C. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ , Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului B. A. prin s.p. nr. 2409/09.07.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr.1805/27.09.2013 a Curții de Apel C.
S-a menționat că infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost dezincriminată.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de comisie și în copie sentința penală nr. 2409/09.07.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr.1805/27.09.2013 a Curții de Apel C., MEPI nr. 2651 din 30.09.2013 emis de Judecătoria C. .
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut:
Prin sentința penală nr. 2409/09.07.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr.1805/27.09.2013 a Curții de Apel C. a fost condamnat inculpatul B. A. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, compusă din următoarele pedepse: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art.321 alin.1 C.p. cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.37 lit.b C.p. și pedeapsa de 6 luni închisoare în baza 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/91 cu aplic. art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.37 lit.b C.p.
Instanța a reținut că, în ziua de 06.06.2013, inculpatul B. A. a purtat fără drept pe o stradă din . și un cuțit, cu ajutorul cărora a amenințat cu moartea mai multe persoane, proferând totodată cuvinte și expresii jignitoare și prin acestea s-a dedat la acte și manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat ordinea și liniștea publică.
Instanța a constatat că art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost abrogat prin Legea nr, 187/2012, iar forma actuală preluată de art. 372 NCP nu incriminează portul de armă decât în anumite condiții, respectiv la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție sau mijloace de transport în comun.
Prin urmare, în modalitatea săvârșită de condamnat, respectiv portul de armă pe stradă, fapta nu mai constituie infracțiune, fiind dezincriminată.
Având în vedere aceste considerente, instanța în baza art.23 din Legea 255/2013 a admis contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului Pelendava C., privind pe condamnatul B. A. și a descontopit sentința penală nr. 2409/09.07.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr.1805/27.09.2013 a Curții de Apel C. și repune în individualitatea lor pedepsele: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art.321 alin.1 C.p. cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.37 lit.b C.p. și pedeapsa de 6 luni închisoare în baza 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/91 cu aplic. art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.37 lit.b C.p.
În baza art.4 alin.1 C.p. instanța a constatat că infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/91 a fost dezincriminată prin . Legii nr.286/2009 .
Verificând din oficiu pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 C.p. cu apl. 37 lit. b C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., instanța a constatat că nu depășește maximul special prev. de art. 371 NCP cu apl. art. 43 alin.5 NCP, 396 alin. 10 NCPP, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
Astfel, instanța a constatat că pedeapsa 2 ani închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
Instanța a dedus perioada executată de la 06.06.2013 la zi, a menținut starea de detenție a condamnatului și a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.2651 din 30.09.2013 emis de Judecătoria C. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei soluții, condamnatul B. A. a formulat contestație, fără a o motiva în scris, solicitând, cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de control judiciar, admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate, iar pe fond, reducerea pedepsei aplicate.
Prin încheierea de ședință din data de 07 aprilie 2014, în temeiul art. 476 alin 4 Cpp, potrivit cărora "cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării" instanța a dispus suspendarea judecării cauzei privind contestația formulată de către condamnatul B. A., până la soluționarea sesizării ÎCCJ nr._ /HP/P care vizează pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept care a fost invocată, respectiv contopirea pedepselor reduse conform art. 6 alin. 1 din NCP, cauza fiind repusă pe rol la data de 23.04.2014.
Tribunalul, analizând legalitatea și, implicit, temeinicia hotărârii instanței de fond, prin raportare la pedepsele definitive, pluralitatea de infracțiuni care intră conținutul concursului, respectiv recidivei, dar și prin raportare la dispozițiile art.4 și art.6 C.p. constată:
În analizarea pedepselor ce formează concursul, dar și a limitelor de pedeapsă la care s-a raportat organul judiciar care a dispus condamnarea, trebuie să se aibă în vedere deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (decizia nr.15 din 23.06.2014, nr.14 din 16.06.2014).
Totodată, la aprecierea aplicabilității în cauză a prevederilor art.6 C.p., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus și pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, respectiv a modului de verificare a legii penale mai favorabile în cazul acestei pluralități.
Pornind de la deciziile pronunțate de către instanța supremă se apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect atât prevederile art.4 alin.1 C.p., iar cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.6 C.p., constatarea că, legea penală și procedural penală anterioară este mai favorabilă condamnatului este întemeiată.
Astfel, în cauză au fost interpretate corect dispozițiile privind starea de recidivă postexecutorie. Raportat la pedeapsa rezultantă se constată că aceasta nu depășește maximul la care se poate ajunge conform noilor dispoziții penale prevăzute de art.43 alin.5 C.p.. În contextul în care deși pentru infracțiunile care intră în conținutul concursului legiuitorul penal 2013 a modificat limitele de pedeapsă, reducându-le, faptul că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, la data săvârșirii faptelor contestatorul executându-și pedeapsa anterioară sau fiind considerată executată, conform dispozițiilor penale precizate anterior, prin aplicarea acestora s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă mai mare decât pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința de condamnare. Totodată, conform dispozițiilor art.79 alin.2 C.p., în contextul în care, conform noii legi penale, pedeapsa rezultantă se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la cauzele de agravare a pedepsei rezultă, în afara oricăror dubii, că legea penală mai favorabilă este cea din 1969.
Totodată, se constată că în cauză au fost interpretate corect și dispozițiile privind cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art.320/1 alin.7 C.p.p., avându-se în vedere că, conform deciziei nr.14 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă nu se va lua în considerare această cauză specială de reducere.
Ca atare, dispozițiile legii material penale din anul 1969 sunt mai favorabile contestatorului, fapt stabilit și de către instanța de fond.
Pentru motivele expuse, în baza art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge contestația formulată de către condamnatul B. A., împotriva sentinței penale nr.842 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.
Respinge contestația formulată de către condamnatul B. A., fiul lui A. și F., născut la data de 18.09.1966 în ., cu domiciliul în comuna Sadova, .. 428, județul D., CNP_, deținut în Penitenciarul Pelendava C., împotriva sentinței penale nr.842 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p
Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2014.
Președinte,
M. N.
Grefier,
I. M. L.
Red jud MN/ Tehnored IML
5 ex./ 07 Iulie 2014
Red jud fond SCM
| ← Dare de mită. Art.290 NCP. Sentința nr. 1355/2014. Tribunalul... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
