Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 34503/215/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 51/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier L. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat de procuror C. N.
Pe rol, judecarea contestației formulate de contestatorul S. G. împotriva încheierii din 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, având ca obiect înlocuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul S. G., asistat de avocat ales Ș. A..
Interogat fiind de către instanță, contestatorul S. G. a învederat că își menține contestația formulată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra contestației.
Avocat Ș. A., pentru contestatorul S. G., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțate de Judecătoria C. și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai ușoară, respectiv control judiciar sau arestul la domiciliu, întrucât în opinia sa temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat pe parcursul desfășurării procesului penal, în sensul că acesta a fost trimis în judecat, a recunoscut și ales să fie judecat conform art. 3201 C.p.p, iar pentru cele două infracțiuni de furt calificat și tentativă a arătat că dorește să se stingă procesul penal prin împăcarea părților. A precizat că solicită revocarea măsurii arestului preventiv pentru a beneficia de egalitate de tratament cu ceilalți inculpați aflați în stare de libertate, precum și faptul că s-a prezentat la fiecare termen de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a încheierii contestate, întrucât temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate raportat la modalitatea de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Contestatorul C. P., având ultimul cuvânt, a arătat că achiesează la concluziile apărătorului său și solicită judecare în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
Prin încheierea din 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 14, în baza art. 242 C.p.p., s-a respins cererea inculpatului S. G., fiul lui N. și M., născut la data de 04.08.1993 în C., județul D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu cea a arestului la domiciliu, prev. de art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.p.p.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 242 alin.2 C.p.p.o măsură preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mi ușoară este eficientă pentru realizarea scopurilor prevăzut de art. 202 alin.1 C.p.p.
Potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Raportând dispozițiile legale mai sus enunțate la situația juridică a inculpatului S. G., în contextul argumentelor invocate de apărătorul acestuia în susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu una din măsurile prev. de art. 202 alin.4 lit. b sau d C.p.p., instanța a apreciat că măsura arestului preventiv a inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni de către inculpat.
În această fază a procesului penal, când cercetarea judecătorească se apropie de final,deși nu mai subzistă pericolul sustragerii inculpatului de la judecată sau pentru buna desfășurare a procesului penal, rămâne însă de actualitate pericolul săvârșirii unei alte infracțiuni de către inculpat, această temere este justificată de multitudinea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată dar și de antecedentele penale ale acestuia rezultate din fișa de cazier.
Instanța nu poate reține argumentul unui tratament juridic inegal al inculpatului raportat la situația juridică a celorlalți patru inculpați,întrucât, pe de o parte în sarcina inculpatului arestat sunt reținute mai multe infracțiuni decât în sarcina celorlalți inculpați iar pe de altă parte inculpatul este singurul care are antecedente penale, cu excepția inculpatului U. E. care de altfel s-a sustras atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești, fiind plecat în străinătate.
Pentru aceste argumente, instanța de fond a apreciat că măsura arestului preventiv a inculpatului subzistă în continuare, măsura arestului la domiciliu sau a controlului nefiind oportună, astfel, instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. G., solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai ușoară, respectiv control judiciar sau arestul la domiciliu.
Contestația este nefondată.
Potrivit art. 242 alin.2 C.p.p.o măsură preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mi ușoară este eficientă pentru realizarea scopurilor prevăzut de art. 202 alin.1 C.p.p.
Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. ( art. 202 cod procedură penală)
Potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpatului care a săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la liberarea sub control judiciar sau la luarea măsurii arestului la domiciliu, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpatului, dacă cercetarea acestuia în stare de libertate cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 C.p.p.
Din actele și lucrările dosarului rezultă suficiente probe de natură să conducă la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă.
De asemenea, se constată că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă a inculpatului se mențin în continuare, nu s-au modificat și nu au apărut temeiuri noi care să determine instanta să ajungă la concluzia că nu s-ar mai impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, din ansamblul probelor administrate până în prezent în dosarul de urmărire penală rezultă suspiciunea rezonabilă că, în noaptea de 27/28.06.2012, prin escaladarea ferestrei, inculpatul S. G. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, T. E., situată în C., ., ., de unde a sustras o geantă cu bunuri personale, după care s-a deplasat la bancomatul BRD situat la intersecția B-dului 1 Mai cu . să retragă sume de bani de pe cardul părții vătămate.
În noaptea de 30/31.07.2012, prin escaladarea ferestrei, inculpatul S. G. a încercat să pătrundă fără drept în locuința părții vătămate, P. C., situată în C., ., . de a sustrage bunuri, dar, întrucât a fost observat de către partea vătămată, a părăsit în fugă locul comiterii faptelor.
În noaptea de 22/23.07.2012, inculpatul S. G. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, P. D. C., situată în C., . H, ..
În noaptea de 11/12.08.2013 în jurul orei 22.50 numiții M. Maldini, N. Dirivan-Fernando și Z. R. au asigurat paza și i-au ajutat pe inculpații S. G. și M. D. care prin escaladarea gardului împrejmuitor au pătruns în curtea locuinței părții vătămate D. V. amplasată în C., . de unde au sustras prin efracție mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu în valoare de 128.000 lei.
Tribunalul apreciază că în cauză sunt îndeplinite și se mențin condițiile prevăzute de dispozițiile art. 223 C.pr.pen., întrucât infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului sunt prevăzute limitativ de disp. alin. 2 al aceluiași articol, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale, se constată că privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a sintagmei „pericol pentru ordinea publică”, în practica judiciară s-a stabilit că acesta derivă din mai multe criterii, cum ar fi: natura și gravitatea faptei, circumstanțele în care a fost comisă, atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, necesitatea asigurării unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele legitime ale persoanei cercetate.
În acest context, instanța apreciază că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului care a mai fost anterior condamnat ceea ce denotă o periculozitate sporită a acestuia.
Relativ la durata rezonabilă a arestării preventive, Tribunalul reține că, la acest moment, perioada pe care s-a luat această măsură nu a depășit un termen rezonabil în raport de gravitatea sporită a infracțiunilor, de complexitatea cauzei, perioada petrecută până în prezent în arest de către inculpat nefiind de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive.
Așa fiind, temeiurile care au stat la baza măsurii arestări preventive a inculpatului nu s-au modificat și, totodată, nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că s-ar impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai ușoară.
Simpla împrejurare că inculpatul a învederat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile legale referitoare la judecata în cazul recunoașterii învinuirii, nu este de natură să contureze o schimbare a temeiurilor pentru care s-a dispus luarea arestării preventive a acestuia, cu ocazia deliberării, instanța urmând să dea eficiență acestor dispoziții în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale privind aplicarea procedurii simplificate. Comportamentul sincer al inculpatului va fi de asemenea apreciat de instanță la fundamentarea sentinței ce se va pronunța în cauză.
Pentru toate aceste considerente Tribunalul apreciază că starea de arest preventiv este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului prev. de art.202 Cpp, iar o altă măsură preventivă nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop.
Cu privire la susținerea apărării în sensul că se impune înlocuirea arestului preventiv pentru egalitate de tratament, având în vedere că alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate se constată că principiul egalității de tratament nu poate fi înțeles într-un sens ce l-ar deturna de la menirea sa originară, de asigurare a egalității persoanelor fără discriminări, ci trebuie interpretat în sensul că unul și același tratament trebuie aplicat persoanelor aflate în situații identice, ceea ce nu este cazul în situația tuturor inculpaților cercetați în prezenta cauza.
În consecință, Tribunalul urmează ca, în baza dispozițiilor art. 206 Cpp, să respingă contestația formulată de contestatorul S. G., împotriva încheierii din 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., ca nefondata.
În baza art. 275 alin 2 NCPP, va obliga contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul S. G., fiul lui N. și M., născut la data de 04.08.1993 în C., județul D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, împotriva încheierii din 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2014
Președinte,
A. M. M.
Grefier,
L. B.
L.B. 17 Aprilie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 410/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
