Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 4563/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 433/2014
Ședința publică de la 29 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
Grefier: C. A. G.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat de procuror C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat C. D. împotriva sentinței penale nr. 1256 din 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat, C. D., personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Scafa C. M. care depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5159/2014.
.Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul condamnat arată că își menține contestația formulată, solicitând să beneficieze de legea penală mai favorabilă, întrucât a fost judecat pe Vechiul Cod Penal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 595 din Noul Cod de Procedură Penală raportat la art. 6 din Noul Cod Penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din Noul Cod Penal.
Contestatorul condamnat C. D., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației formulate.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față ;
Constată că prin sentința penală nr. 1256/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , în temeiul art. 23 din Legea nr.255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare formulată de C. D., fiul lui A. și A., născut la data de 05.04.1990 în C., domiciliat în comuna Dumitrița, ., județul Bistrița Năsăud, CNP_, deținut în P. C..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul C. D. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. _ contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de condamnatul C. D..
În motivarea cererii, petentul contestator C. D. a arătat că se află în executarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 din OUG 195/2002 și că, urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune s-au redus, astfel încât se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Conform art. 23 alin. 8 din Legea nr. 255/2013 cauza a fost soluționată fără citarea condamnatului, fără participarea procurorului și a avocatului condamnatului.
De asemenea, condamnatului C. D. i s-a comunicat termenul de soluționare și faptul că are posibilitatea de a formula concluzii scrise cu privire la contestația formulată, fiind depusă la dosar dovada comunicării.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța a reținut că, prin sentința penală 3774/14.11.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 78/21.01.2014 a Curții de Apel C., inculpatul C. D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.86 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit. a C.p. și art. 320 ind.1C.p.
În baza acestei sentințe a fost emis MEPI 4125/22.01.2014 de către Judecătoria C..
Analizând înscrisurile dosarului, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 3774/14.11.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.78/21.01.2014 a Curții de Apel C., inculpatul C. D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.86 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a C.p. și art. 320 ind. 1C.p.
În baza acestei sentințe a fost emis MEPI 4125/22.01.2014 de către Judecătoria C..
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 2 ani și 8 luni închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă, pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a C.p. și art.320 ind.1 C.p.p.
Având în vedere dispozițiile 43 alin.1C.p. dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Așa fiind, aplicarea art. 6 C. pen. în acest caz trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi.
În consecință, în speță, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare, la care se adaugă sporul aplicabil pentru recidivă postcondamnatorie.
Potrivit noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, respectiv art. 335 alin. 1 C.p. săvârșit în recidivă postcondamnatorie prev. de art. 43 alin.1 și art.396 alin.10 C.p.p. este de 5 ani și 4 luni închisoare, prin urmare, mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul.
Pedeapsa max. prev. de NCP, pentru infracțiunea prev. de 335 alin. 1 C.p este de 5 ani, ale cărei limite se reduc cu 1/3 având în vedere incidența art.396 alin.10 C.p., rezultând 3 ani și 4 luni închisoare.
Având în vedere dispozițiile 43 alin.1C.p. dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Astfel, conform NCP, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, se adaugă pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2648/2009 a Judecătoriei C., rezultând o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa care depășește pedeapsa pe care condamnatul o execută în prezent.
În temeiul art.23 din Legea nr.255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare formulată de C. D., deținut în P. C..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul C. D. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, contestatorul C. D., solicitand aplicarea legii penale mai favorabile.
Tribunalul, fiind investit în temeiul art.23 din Legea 255/2013, cu soluționarea contestației împotriva hotărârii instanței de fond, constată că este nefondată calea de atac promovată, pentru considerentele ce succed.
Pentru a face aplicabile dispoz. art.6 Cod penal în vigoare, respectiv principiul aplicării legii mai favorabile, în cazul condamnării definitive, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii să intervină o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, respectiv maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită să fie mai mic decât pedeapsa ce se află în executare.
Ori, în speță, maximul special al pedepselor potrivit legii noi nu depășește pedepsele aplicate condamnatului, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art.6 Cod penal.
Astfel, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, prin s.p. nr.3774/2013 a Judecătoriei C., nu depășește maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art.335 alin.1 din NCP, iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p. 2648/05.11.2009 a Judecătoriei C. pentru infracțiunea de furt calificat nu depășește maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 din NCP.
Având în vedere tratamentul sancționator prevăzut de legea noua pentru recidiva (art. 43 alin.1 C.p.)., Tribunalul reține că pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare nu depășește maximul pedepsei aplicabile in condițiile recidivei postcondamnatorii potrivit Noului Cod penal.
Ca atare, neintervenind o lege penală mai favorabilă, justificat s-a respins contestația la executare privind pe condamnatul C. D., pentru argumentele mai sus invocate, motiv pentru care, în temeiul art.23 alin.5 și 6 din Legea 255/2013, se va respinge ca nefondată contestația de față.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariu apărător oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul C. D., fiul lui A. și A., născut la data de 05.04.1990 în C., domiciliat în comuna Dumitrița, ., județul Bistrița Năsăud, CNP_, deținut în P. C., împotriva sentinței penale nr. 1256/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariu apărător din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
Președinte,
A. M. M.
Grefier,
C. A. G.
Red.jud.A.M.M.
Tehnored.4 ex./M.B.
Jud fond S.C.M.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
