Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 894/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 894/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 27314/215/2014/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 894
Ședința publică de la 15 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol judecarea contestației formulate de contestatorul inculpat F. M. S. împotriva încheierii din data de 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul F. M. S. asistat de apărător ales, av. S. A. care depune delegație de substituire pentru av. G. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței, inculpatul F. M. S. precizează că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Contestatorul inculpat F. M. S., prin apărător ales av. S. A., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii primei instanțe și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, având în vedere că prezenta cauză comportă discuții referitoare la încadrarea juridică a faptelor respectiv tâlhărie calificată, și față de care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, dar și cu privire la calitatea de paznic a persoanei vătămate. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut parțial fapta, dar nu și încadrarea juridică, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat, are un copil minor în întreținere, se bucură de apreciere în comunitatea în care trăiește, a lucrat în străinătate cu contract de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art. 206 Cpp, respingerea contestației și menținerea măsurii arestării preventive, considerând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă și nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri preventive cu o alta mai puțin restrictivă de libertate, fiind în continuare proporțională cu gravitatea faptelor comise, dar și cu perioada de timp de când inculpatul este arestat preventiv.
Inculpatul F. M. S., având ultimul cuvânt, solicită să nu i se mai mențină starea de arest preventiv, pentru motivele invocate de apărătorul său, precizând în plus că a fost lovit de partea vătămată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ 14, Judecătoria C. a respins cererile inculpaților de revocarea a măsurii arestării preventive, a respins cererea inculpatului P. F. D. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar; a respins cererile inculpaților Băncoiu R. N., T. C. și F. M. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, iar în baza art. 208 alin. 2, art. 207 alin. 4 rap. la art. 348 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații P. F. D., T. C., Băncoiu R. N. și F. M. S..
Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1797/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații P. F. D., T. C., Băncoiu R. N. și F. M. S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a C.p. cu apl. art. 77 lit. a, d C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 03.02.2014, cei patru inculpați și suspectul F. M. I. au pătruns în spațiul persoanei vătămate . SRL pentru a sustrage fier vechi. Inculpații au început să spargă betonul pentru a scoate fierul din el, reușind să sustragă mai multe bucăți de fier pe care le-au pus într-un sac de rafie pe care îl aveau asupra lor, dar au fost surprinși de agentul de pază B. F. și de cumnatul acestuia C. I., care le-au solicitat să părăsească incinta. Inculpații și suspectul nu s-au conformat și au început să agreseze persoana vătămată B. F. cu pumnii și picioarele, dar și cu lopețile și cazmalele pe care le aveau asupra lor, după care au părăsit incinta societății, abandonând bucățile de metal. Urmare a loviturilor aplicate de inculpați, persoana vătămată B. F. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.
Prin încheierea nr. 76/19.06.2014, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei C. a admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați pentru 30 zile.
Pentru a dispune această măsura, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că există indicii temeinice că inculpații P. F. D., Bancoiu R. N., T. C. și F. M. S. au săvârșit infracțiunea pentru care s-a propus arestarea preventivă.
Plângerea și declarațiile persoanei vătămate vătămată B. F. se coroborează cu mențiunile certificatului medico-legal nr. 200/A2/11.02.2014 emis de IML C., care atestă leziunile suferite de partea vătămată, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup de persoane, planșe fotografice, declarația martorului ocular C. I., care a confirmat că inculpații l-au lovit pe partea vătămată cu obiecte contondente peste tot corpul, declarația martorului asistent P. M. L., care a arătat că atât partea vătămată cât și martorul C. I. i-au recunoscut pe inculpați dintr-un grup de persoane ca fiind cei care l-au agresat pe B. F. la data de 03.02.2014.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că inculpații au avut pe parcursul cercetărilor penale o atitudine în general nesinceră, au recunoscut că se aflau la locul respectiv pentru a căuta fier pe care să-l valorifice ulterior, dar au negat că ar fi intrat în incinta societății comerciale respective, au precizat că B. F. este cel care l-a agresat pe F. M. S., iar ceilalți doar au încercat să-l scape pe inculpat, fără să-l lovească însă pe B. F..
Conform art. 223 alin. 2 C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 202 și 223 C.p.p., întrucât există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie este mai mare de 5 ani închisoare și există totodată probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, în practica judiciară sunt avute în vedere mai multe criterii printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele inculpatului etc.
Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, faptele pentru care inculpații sunt cercetați, prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele ridicate de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, pe timp de zi, împreună cu un minor, prin folosirea unor violențe ce au produs persoanei vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 25 zile de îngrijiri medicale, persoana inculpaților, faptul că aceștia nu are nicio sursă de venit, obținându-și mijloacele de trai din comiterea unor astfel de fapte.
Analizând cuprinsul dosarului de urmărire penală, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații inculpații P. F. D., T. C., Băncoiu R. N. și F. M. S. este legală și temeinică, iar la acest moment subzistă temeiurile avute în vederea la momentul luării măsurii privative de libertate.
S-a apreciat că recunoașterea parțială a faptei de către inculpați nu diminuează gradul de pericol social reținut de judecătorul de drepturi și libertăți la momentul luării măsurii, iar în raport de natura faptei, modalitatea de săvârșirea a acesteia, leziunile constatate pe corpul persoanei vătămate și numărul de zile de îngrijiri medicale, relațiile sociale nesocotite, ignorarea normelor de drept penal, instanța apreciază că pentru o bună înfăptuire a justiției, dar și pentru protejarea ordinii publice, se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Instanța de fond a mai constatat că există suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, o infracțiune complexă, ce protejează atât dreptul de proprietate, cât și dreptul la integritate fizică.
Eventualele discuții menționate de apărătorul inculpaților F. și T., cu privire la încadrarea juridică a faptei nu determină diminuarea gradului de pericol social sau absența temeiurilor ce au impus luarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește termenul rezonabil de privare de libertate, prima instanță a constatat că inculpații au fost arestați preventiv la data de 19.06.2014, însă față de gravitatea faptei, instanța apreciază că durata arestării preventive respectă limitele impuse de art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin prisma considerentelor de mai sus, instanța de fond a respins cererile inculpaților de revocarea a măsurii arestării preventive, a respins cererea inculpatului P. F. D. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, a respins cererile inculpaților Băncoiu R. N., T. C. și F. M. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
În baza art. 208 alin. 2, art. 207 alin. 4 rap. la art. 348 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații P. F. D., T. C., Băncoiu R. N. și F. M. S., prin încheierea nr. 76/19.06.2014 a Judecătoriei C.
Împotriva aceste încheieri a formulat contestație inculpatul F. M. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, în raport de circumstanțele sale personale.
Analizând legalitatea și, implicit, temeinicia încheierii instanței de fond, în raport cu prevederile procedurale care reglementează măsurile procesuale, dar și în raport cu datele și probele oferite de dosarul cauzei, se constată următoarele:
Potrivit art. 208 alin. 2 C.p.p., instanța verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, dispozițiile art. 207 alin. 3-5 C.p.p., aplicându-se în mod corespunzător
De asemenea, conform art 207 alin 4 C.pr.pen ,, Când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat" iar potrivit alin 5 al aceluiași text legal ,, Când se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză".
În mod corect judecătorul instanței de fond a apreciat că în cauză există probe din care rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat, iar fata de criteriile prev. de art. 223 alin.2 C.p.p., evaluând gravitatea faptelor, modul și a circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care provine inculpatul măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Totodată, se constată că menținerea arestării preventive este necesară și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei, raportat la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, precum si din modalitatea de săvârșire a acesteia, astfel cum au fost expuse: pe timp de zi, împreună cu un minor, prin folosirea unor violențe ce au produs persoanei vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 25 zile de îngrijiri medicale, împrejurarea că inculpatul nu are nicio sursă de venit, obținându-și mijloacele de trai din comiterea unor astfel de fapte.
Tot în mod corect prima instanță a reținut că potrivit art. 208 Cpp, la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și nu au intervenit motive care să impună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv măsura preventivă a controlului judiciar sau arestul la domiciliu.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, instanța de control judiciar constată că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpatului F. M. S., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, în speță controlul judiciar sau arestul la domiciliu
Pentru aceste motive, în baza art 425/1 alin 7 pct 1 lit b C.pr.pen rap la art 206 C.pr.pen, Tribunalul va respinge contestația formulată de inculpatul F. M. S. împotriva încheierii din 11.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art 275 alin 2 C.pr.pen inculpatul va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 C.pr.pen.
Respinge contestația formulată de inculpatul F. M. S., fiul lui M. și M., născut la data de 22.11.1977, în mun. C., jud. D., domiciliat în com. Malu M., .. 107, jud. D., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2014 a Judecătoriei C., ca nefondată.
În baza art. 275 alin 2 Cpp Obligă contestatorul - inculpat F. M. S. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.09.2014
Președinte, Grefier,
E. F. M. B.
Red. Jud. E.F./tehnored. M.B.
22 septembrie 2014/2 ex.
J.f. M. S.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1207/2014.... → |
|---|
