Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 34503/215/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 16
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C. B.
Judecător A. M. M.
Grefier G. D. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. –
a fost reprezentat de procuror A. B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii din 23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dos.nr._ 13.
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns inculpatul S. G., personal și asistat de apărător din oficiu, avocat O. C. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și revocarea stării de arest . În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Arată că punerea inculpatului în stare de libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Totodată, solicită ca instanța să aibă în vedere și modalitatea săvârșirii infracțiunilor.
Recurentul - inculpat S. G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că se obligă să respecte obligațiile impuse de lege.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Constată că prin încheierea din 23.01.2014 s-a respins cererea inculpatului S. G., de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 136 alin. 1 lit. c C.p.p, în baza art. 300 ind. 1 C.p.p., s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului S. G., dispusă prin încheierea cu numărul 213/02.10.2013 stată în dosarul cu numărul_/215/2013 al Judecătoriei C., urmând ca cheltuielile judiciare în cuantum de 120 lei din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive sunt încă de actualitate și că o eventuală revocare a măsurii arestului preventiv sau o înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate cum ar fi aceea prevăzută de art.136 alin 1 litera b C.p.p., nu este oportună în această fază a cercetării judecătorești, printr-o astfel de înlocuire a măsurii arestului preventiv putând fi prejudiciată desfășurarea în continuare a cercetării judecătorești.
Deși inculpatul a recunoscut acuzațiile ce i se aduc, înțelegând să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind 1 C.p.p,înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate nu se impune în acest moment, având în vedere multitudinea de fapte penale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată dar și faptul că inculpatul a mai fost condamnat în perioada minorității pentru același gen de infracțiuni, ceea ce denotă o perseverență infracțională.
Totodată, instanța a constatat că raportat la gravitatea infracțiunilor ce se rețin în sarcina inculpatului, gravitate apreciată în raport de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, cuantumul ridicat al prejudiciilor cauzate părților vătămate, situația antecedentelor penale ale acestuia, măsura arestului preventiv a acestuia respectă și cerințele de proporționalitate a unei măsuri preventive, așa cum a statuat și jurisprudența internă și jurisprudența CEDO:
Pentru motivele de mai sus, instanța de fond în baza art. 300 ind.2 C.p.p. rap. la art. 160 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul S. G..
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs inculpatul Seradru G. , solicitând judecarea cauzei în stare de libertate, invocând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu maisubzistă.
Examinând recursul declarate de inculpat prin prisma motivelor invocate, cât și a celor ce pot fi invocate din oficiu potrivit art. 3856 alin. 3 și 3859 alin. 3 C.p.p., Tribunalul apreciază că este nefondat pentru următoarele argumente:
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive în timpul urmăririi penale și s-a dispus menținerea acestei măsuri, fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv.
Tribunalul reține că, potrivit art. 3002 raportat la art. 160b C.pr.pen, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestora.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând încheierea supusă recursului, tribunalul constată că în mod corect prima instanță, a făcut aplicarea disp. art. 300/2 cod procedură penală și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile arestării preventive, prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, în ceea ce-i privește pe ambii inculpați, nu au încetat.
Pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f Cod proc. penală, poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele care caracterizează persoana inculpatului, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul colectivității, generate de rezonanța faptelor comise, ce nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi.
În speță, în concret, pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul (furt calificat, violare de domiciliu, tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos), fapte care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, precum și aspectul că inculpatul a mai săvârșit anterior astfel de fapte de furt, ceea ce demonstrează o perseverență infracțională a acestuia
Prin urmare, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată prevăd pedepse cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța mai reține că, la alegerea inițială a măsurii preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 143 Cod pr.penală și art. 148 lit.f Cod pr.penală și au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de art. 150 și art. 171 C.p.p. și art. 5 pct.1 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, ansamblul temeiurilor ce au generat luarea măsurii impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În consecință, instanța va respinge recursul formulat de inculpatul S. G.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p va obliga recurentul-inculpat la plata sumei 150 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către inculpatul S. G., fiul lui N. și M., născut la data de 04.08.1993 în C., județul D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, împotriva încheierii din 23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2014.
Președinte, Judecător Judecător
M. V. C. C. B. A. M. M.
Grefier,
G. D. V.
Red.jud.M.V.
Tehno.red.G.V.
2ex/28.01.2014
CĂTRE,
Penitenciarul de Minori și Tineri C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.16 din data de 27.01.2014 s-a respins recursul declarat de inculpatul S. G., fiul lui N. și M., născut la data de 04.08.1993 în C., județul D., CNP_, împotriva încheierii din 23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13.
Decizia este definitivă.
Președinte, Grefier,
M. VladGeorgiana V.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
