Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 12352/215/2014/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 214
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Grefier R.-I. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. R.
Pe rol, judecarea contestațiilor formulate de contestatorii - inculpați G. C. L. și M. B. împotriva încheierii de ședință din 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art. 206 CPP) și înlocuire a măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă prev. de art. 202 C.p.p.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul - inculpat G. C. L. asistat de apărător desemnat din oficiu L. C. care depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4761/2014 și contestatorul – inculpat M. B. asistat de apărător ales avocat B. M. care depune la dosar împuternicire avocațială nr.._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, contestatorii inculpați arată că își mențin contestațiile formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestațiilor declarate.
Apărătorul ales al inculpatului M. B., avocat B. M., solicită admiterea contestației formulate apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care a fost dispusă la data de 20.10.2013, temeiuri prevăzute de vechiul cod de procedură penală. Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive potrivit vechiului cod, nu se mai regăsesc în cuprinsul prevederilor art. 223 Noul C.p.p., iar raportat la acest text de lege, nu există indicii că inculpatul ar face presiuni asupra persoanelor vătămate ori că ar săvârși alte infracțiuni, existând indicii că părțile se vor împăca iar prejudiciul urmează a fi achitat.
Solicită ca instanța să țină seama de faptul că inculpatul este tânăr, are familie și solicită pentru toate motivele de mai sus, admiterea contestației și dispunerea controlului judiciar și să se impună inculpatului măsurile prev. de art. 215 C.p.p.
Apărătorul din oficiu al inculpatului G. C. L., avocat L. C., solicită admiterea contestației și judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că este anormal că fie ținut în arest preventiv 6 luni având în vedere că potrivit noilor dispoziții legale acesta ar primi minimul pedepsei prevăzut pentru infracțiunea săvârșită și anume 8 luni, rămânând de executat numai 2 luni din pedeapsă.
Arată că principiul unui proces echitabil este încălcat raportat la faptul că inculpatul ar putea achita integral prejudiciul și către cealaltă firmă, urmând să nu mai răspundă penal iar arestarea preventivă ar fi o măsură în plus.
Dacă instanța apreciază necesară luarea unei măsuri preventive, solicită ca aceasta să fie măsura controlului judiciar și arată că renunță la solicitarea de aplicare a măsurii arestului la domiciliu pentru că nu o consideră necesară.
În concluzie, solicită revocarea măsurii arestării preventive ori aplicarea măsurii controlului judiciar.
În completare, apărătorul ales al inculpatului M. B., avocat B. M., mai arată că inculpatul G. care se află în aceeași situație procesuală și cu toate acestea s-a dispus controlul judiciar, iar pentru aceste motive solicită ca instanța să țină seama de principiul egalității de tratament.
Apărătorul din oficiu al inculpatului G. C. L., avocat L. C., mai arată că la fond a invocat aspectul legat de inculpatul G., care are aceeași situație juridică cu cea a inculpatului pe care îl reprezintă iar cu privire la acesta s-a luat măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, întrucât în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri arătând că circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere și la luarea măsurii arestării preventive.
Contestatorul – inculpat M. B., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului ales și menționează că a participat doar la săvârșirea a două dintre faptele reținute în sarcina sa.
Contestatorul – inculpat G. C. L., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-au respins cererile inculpaților B. L. Ș. și M. B. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar prev. de art. 202 alin. 4 lit. b C.p.p.
De asemenea, s-a respins cererea inculpatului G. C. L. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu, prev. de art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.p.p.
În temeiul art. 208 și art. 207 alin. 4 C.p.p., s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpaților B. L. Ș., M. B. și G. C. L., măsură dispusă prin încheierea cu numărul 240/31.10.2013 dată în dosarul cu numărul_/215/2013 al Judecătoriei C..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul 7463/P/2013 din 19.12.2013, inculpații B. L. Ș., G. F. A., M. B. și G. C. L. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, infracțiuni prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i Cp. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp. și art. 323 alin. 1 ,2 Cp. cu aplicarea art. 33 lit. a Cp., iar inculpații M. B. și G. C. L. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, infracțiuni prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i Cp. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp., art. 37 lit. a și b Cp. și art. 323 alin. 1 ,2 Cp. cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
In fapt, în sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:
1. în noaptea de 09/10.11.2012, inculpații B. L. Ș. și M. B. s-au deplasat pe . C., or. 404 unde se afla punctul de lucru al magazinului aparținând SC CAM . și în timp ce inculpatul B. L. asigura paza, inculpatul M. B. și-a acoperit fața cu un material textil gen cagulă pentru a nu i se observa chipul într-o eventuală înregistrare video, a sărit gardul în interiorul curții și după forțarea ușii de acces în magazin cu ajutorul unui levier, a pătruns în interior de unde a sustras 30 cartușe de țigări diferite mărci, bunuri pe care le-a pus în saci, după care a dat sacii peste gard inculpatului B. L. Ș.. A doua zi inculpatul B. a vândut țigările, banii rezultați din valorificarea acestora fiind împărțiți de către cei doi inculpați, câte 3000 lei fiecare. Tot din incinta acestui magazin, inculpatul M. B. a mai sustras și suma de 110 lei. Prejudiciul total cauzat părții vătămate a fost evaluat cu suma de 9975,60 lei și nu a fost reparat.
2. In noaptea de 28/29.05.2013, cei patru inculpați, B. L. Ș., G. F. A., M. B. și G. C. L. au hotărât să spargă un chioșc aparținând ..,chioșcul fiind situat în zona Pieței Centrale din municipiul C.. Astfel, cei patru inculpați s-au întâlnit în zona chioșcului și în timp ce inculpații B. și G. asigurau paza din autoturismele cu care veniseră, pentru a-i încunoștința pe ceilalți doi inculpați G. și M.,aceștia din urmă au forțat ușa de la . torsionarea acesteia, iar din interior au sustras mai multe cartușe de țigări ,pe care le-au pus în saci și apoi au dus sacii la mașina în care se afla inculpatul G.. A doua zi inculpatul G. a valorificat țigările împărțind banii cu ceilalți inculpați, fiecare primind câte 200 lei.
3. In noaptea de 21/22.10.2013, cei patru inculpați s-au deplasat cu autoturismele inculpaților B. și G. la magazinul aparținând . situat pe . C., unde, în timp ce inculpații G. și B. asigurau paza - urmând să-i anunțe telefonic pe ceilalți doi inculpați - G. și M., aceștia din urmă, au pătruns prin efracție în magazinul societății menționate, tăind lacătele cu o foarfece tip gură de lup,iar din interiorul magazinului au sustras mai multe bunuri -carne și produse din carne,bunuri pe care le-au pus în saci. Au încărcat sacii în autoturismul marca Renault condus de inculpatul G.. Ulterior,inculpații s-au deplasat cu autoturismele în localitatea Slatina, unde au valorificat bunurile sustrase, contra sumei de 2000 lei, inculpații împărțind în mod egal banii, fiecăruia revenindu-i câte 500 lei. Tot din interiorul acestui magazin, inculpatul G. M. aai sustras și un telefon marca Nokia 100, telefon ce fost găsit asupra inculpatului în noaptea de 30/31.10.2013.
4. în noaptea de 30/31.10.2013, cei patru inculpați au hotărât să sustragă bunuri din două chioșcuri aparținând ., unul situat în cartierul Brazda lui N. în zona magazinului Simplon și altul situat în apropierea farmaciei 3 F, din centru municipiului. Astfel în jurul orelor 04,15, în timp ce inculpații B. și G. asigurau paza în autoturismele cu care veniseră, inculpații G. și M. au forțat ,prin torsionare ușa chioșcului situat în centrul municipiului în apropierea farmaciei 3 F, și în momentul în care intenționau să pătrundă în interiorul chioșcului, inculpații M. și G. au fost surprinși de către lucrătorii de poliție care supravegheau zona. Pentru imobilizarea celor patru inculpați s-au folosit focuri de armă de către lucrătorii de poliție care asigurau supravegherea operativă.
Pentru a nu lăsa amprente pe ușile magazinelor și chioșcurilor ce urmau să le spargă, inculpații M. si G. se foloseau de ciorapi cu care își acopereau mâinile.
Prin încheierea cu numărul 240/31.10.2013, stată în dosarul cu numărul_/215/2013 al Judecătoriei C. s-a dispus arestare preventivă a celor patru inculpați pentru 30 zile, măsura arestului preventiv fiind prelungită până la dat de 29.12.2013 inclusiv, prin încheierea cu numărul 258/22.11.2013 stată în dosarul cu numărul_/215/2013 al Judecătoriei C..
Prin încheierea din 09.04.2014, în baza art. 346 C.p.p., s-a constatat legalitatea sesizării instanței privind trimiterea în judecată a inculpaților dispunându-se începerea judecății în cauză.
Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor art. 208 și art. 207 N.C.p.p. prima instanță a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive a celor patru inculpați se mențin și că o eventuală revocare a măsurii arestului preventiv sau o înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate cum ar fi aceea a controlului judiciar,prev. de art. 202 alin.4 litera b NC.p.p așa cum au solicitat inculpații B. L., M. B. și G. C. L., nu este oportună în această fază a procesului penal, printr-o astfel de înlocuire a măsurii arestului preventiv putând fi prejudiciată desfășurarea în bune condiții a cercetării judecătorești.
De altfel, prin concluziile formulate inculpații au recunoscut doar în parte acuzațiile iar o eventuală înlocuire a măsurii arestului preventive le-ar permite acestora să comunice unul cu celălalt și să zădărnicească aflarea adevărului.
Faptul că inculpații G. și B. au achitat partea lor de prejudiciu cauzat părtii civile .-a apreciat că nu este de natură a estompa pericolul pentru ordinea publică.
Inculpații au demonstrat un grad de periculozitate ridicat, prin modalitatea în care aceștia se organizau și planificau spargerea magazinelor de unde sustrăgeau bunurile având apoi organizată și o rețea de valorificare rapidă a bunurilor sustrase.
Scopul măsurilor preventive - între care se regăsește și măsura arestării preventive-potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 1 N.C.p.p constă în asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal și împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată,ori prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța de fond a apreciat că măsura privativă de libertate a arestului este concordantă cu gravitatea faptelor săvârșite de către inculpați, gravitate ce constă în cuantumul ridicat al prejudiciilor cauzate dar și în modalitatea de organizare a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor (inculpații G. și B. asigurau paza, iar ceilalți doi inculpați pătrundeau prin efracție în incinta societăților comerciale folosindu-se și de mănuși pentru a nu lăsa amprente pe obiectele pe care le atingeau și pentru a nu fi astfel descoperiți).
O măsură preventivă de aproape 6 luni, raportată la infracțiunile săvârșite de către cei patru inculpați nu încalcă principiul proporționalității unei măsuri preventive, principiu ce a fost statuat atât de practica judiciară .
De asemenea, prima instanță a mai reținut că circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, deloc de neglijat, aceștia fiind întreținători de familii și cu copii minori în îngrijire, trebuie analizate în balanță cu interesul general ce reglementează buna desfășurare a procesului penal,în cauză cercetarea judecătorească nefiind începută.
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiat argumentul invocat de inculpați relativ la tratamentul juridice inechitabil, în raport de situația juridică a inculpatului G. F. A., față de care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, deoarece, acest din urmă inculpat este la primul contact cu legea penală,pe când inculpatul M. B. este recidivist în condițiile art. 37 lit. b. Cp., iar inculpatul B. Ș. L., deși figurează cu antecedente penale față de acesta s-a mai dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt.
Având în vedere aceste argumente, ce țin de atitudinea procesuală a inculpaților, de faptul că cercetarea judecătorească este la debutul său, inculpații nefiind audiați de către instanță, de situația antecedentelor penale ale inculpaților, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, dată de maniera organizată de operare a acestora și de cuantumul însemnat al prejudiciilor cauzate, instanța de fond a apreciat ca neoportună înlocuirea măsurii arestului preventiv a inculpaților B., G. și M., cu o altă măsură preventivă mai puțin severă, o astfel de măsură fiind de natură a impieta buna desfășurare a cercetării judecătorești în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza art. 208 și art. 207 alin. 4 C.p.p., instanța a constatat că, temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpații B.,G. și M. sunt încă de actualitate motiv pentru care a menținut această măsură față de cei trei inculpați ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei încheieri au declarat contestații inculpații G. C. L. și M. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsurii arestării preventive cu consecința judecării în stare de libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, perioada petrecută în arest preventiv de 6 luni fiind suficientă.
Analizând contestațiile formulate prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Astfel cum a reținut prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 202 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpaților care au săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpatului, dacă cercetarea acestuia în stare de libertate cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 C.p.p.
În considerarea acestor aspecte, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut, în mod temeinic - în raport cu situația de fapt ce rezultă din probe (maniera organizată de operare și de cuantumul însemnat al prejudiciilor cauzate) – că nu se poate conchide că luarea măsurii controlului judiciar în privința inculpaților nu ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal în raport cu pericolul concret pentru ordinea publică, ținându-se seama de gravitatea faptelor comise, dedusă nu numai din limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, dar si din modul in care inculpații au acționat, precum și persoana acestora.
Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpatului i se poate restrânge libertatea “dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia “ iar în cauză subzistă unul dintre cele patru motive acceptate de jurisprudența CEDO pentru detenția unei persoane până la judecată, și anume, comiterea de infracțiuni (hotărârea Matznetterc vs.Austria, hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. § 9).
Așa fiind, tribunalul reține că temeiurile care au stat la baza măsurii arestări preventive a inculpaților G. C. L. și M. B. nu s-au modificat și, totodată, nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că nu s-ar impune menținerea acestora în stare de arest a preventiv.
Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Din analiza materialului probator administrat până la acest moment procesual în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile de martori, procesele-verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșe foto, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesele-verbale de percheziții domiciliare și de percheziție informatică, harta privind traficul apelurilor înregistrate pe telefoanele mobile ridicate de la inculpați cu ocazia depistărilor în noaptea de 30-31.10.2013, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, condiții și cazuri expres și limitativ arătate în art. 223 C. proc. pen.
De asemenea, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și în bune condiții a activității de administrare a probelor, neintervenind astfel schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației raportat la infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, fapte care se caracterizează în concret printr-o periculozitate și rezonanță socială semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpații fiind arestați la data de 1.11.2013.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, având în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților, faptul că cercetarea judecătorească este la debutul său, inculpații nefiind audiați de către instanță, precum și situația antecedentelor penale ale inculpaților.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului și pentru a asigura prezența inculpaților în fața organelor judiciare, în mod corect prima instanță a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații G. C. L. și M. B. cu o altă măsura preventivă mai ușoară, prevăzută de art. 202 alin. 4 Cpp.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă față de inculpații G. C. L. și M. B. este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 206 NCpp tribunalul va respinge contestațiile declarate de inculpații G. C. L. și M. B. ca neîntemeiată.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP tribunalul va obliga pe contestatorii-inculpați M. B. la plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și G. C. L. la plata sumei de 170 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, culpa procesuală revenind acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 NCPP:
Respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații M. B., fiul lui T. și D., născut la data de 10.08.1982 în B., județul D., domiciliat în satul Criva de Sus (oraș Piatra O.), județul O., posesor al CI . nr._, CNP_ și G. C. L., fiul lui T. și E., născut la data de 09.01.1992 în ., domiciliat în C., șoseaua Popoveni, nr. 92, județul D., posesor al CI . nr._, CNP_, împotriva încheierii din data de 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP:
Obligă pe contestatorii-inculpați M. B. la plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și G. C. L. la plata sumei de 170 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. G. C. R. I. T.
Red. Jud. C.G.C..
Tehnored. R.I.T./29 Aprilie 2014/2 ex.
J.f. G. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 45/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 598/2014.... → |
|---|
