Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 240/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 4822/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 240/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier A. S.
Ministerul Public reprezentat de procuror Părăușeanu M. din
cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul – condamnat B. A. I., împotriva sentinței penale nr. 1163/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat B. A. I., personal, aflat în stare de deținere, asistat de avocat ales B. S. A., cu împuternicire avocațială ./_ din 03.06.2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că Judecătoria Tg. J. – Biroul Executări Penale a depus la dosar sentința penală nr. 1141/04.06.2013 pronunțată în dosarul_ și sentința penală nr. 325/04.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ cu mențiunea rămasă definitive prin decizia penală nr. 9/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care în baza art. 425 indice 1alin. 7 pct. 1 C.pr.pen. a fost respinsă contestația formulată de contestatorul B. A. I. împotriva sentinței penale nr. 325/2014 din 04.02.2014 a Judecătoriei tg. J. ca nefondată, fiind obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate în sumă de 50 lei, fiind emis mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 369/20.02.2014 la P. Tg. J., pedeapsa începând la data de 25.12.2012, după care constatând că mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, contestația fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat D. M. pentru contestatorul – condamnat B. A. I. a solicitat admiterea contestației, iar conform art. 6 din noul cod penal să se dispună aplicarea legii mai favorabile, să se reducă pedeapsa de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni, să se facă aplicarea legii pe instituții separate, respectiv să se rețină starea de recidivă conform vechiului cod penal iar infracțiunea de ultraj conform noului cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, a solicitat admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 1063/23.04.2014 și rejudecând admiterea în parte a contestației la executare cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile împotriva sentinței penale nr. 1141/2013 a Judecătoriei Tg. J. definitivă prin decizia penală nr. 2340/29.11.2013 a Curții de Apel C., solicitând descontopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni în pedepsele componente.
În baza art. 6 C.pen. a solicitat reducerea celor două pedepse de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, maximul special prevăzut de art. 375 N.C.pen.
Procurorul a mai solicitat menținerea celorlalte dispoziții cu privire la recontopirea pedepsei și stabilirea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, deci rezultanta să fie menținută.
Reprezentantul Ministerului public a arătat că aceste concluzii se bazează pe Decizia nr. 1 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv considerentele acestei decizii.
În consecință, a pus concluzii de admitere a contestației, reducerea celorlalte două pedepse și menținerea rezultantei.
Contestatorul – condamnat B. A. I. a solicitat să i se aplice dispozițiile art. 6 N.C.pen., arătând că-și însușește concluziile apărătorului ales.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 1163/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ ., în baza art.595 C.pr.pen., a fost respinsă contestația privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de condamnatul B. A. I., fiul lui A. și L., născut la data de 01.05.1987, CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ..12, ., județul Gorj, în prezent deținut în P. Tg-J., fiind obligat petentul la 30 de lei cheltuielile judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petentul B. A. I. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.1141/2013 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 2340/29 Noiembrie 2013 a Curții de Apel C..
A arătat petentul, că prin sentința penală nr. 1141/2013 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 2340/29 Noiembrie 2013 a Curții de Apel C., i-a fost stabilită o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, ce a fost sporită cu 6 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, iar ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri s-au redus: pedeapsa prevăzută de art.375 N.C. pen. este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, față de închisoarea de la 1 an la 5 ani, de la art. 321 alin.1 din vechiul Cod penal.
Prin urmare, pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 din vechiul Cod penal, ar trebui redusă proporțional, la 2 ani închisoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C.pen., art. 595 C.pr.pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii, și a sentinței de condamnare, precum și fișa de evaluare întocmită de către comisie.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1141/2013 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 2340/29 noiembrie 2013 a Curții de Apel C., i-a fost stabilită o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, ce a fost sporită cu 6 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În componența pedepsei rezultante au intrat două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin.2 din vechiul C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b din vechiul Cod penal, două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, prev. și ped. de art.321 alin.1 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b din vechiul Cod penal, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de distrugere prev. și ped. de art.217 alin.1, din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b din vechiul Cod penal și o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată.
La sesizarea Comisiei de evaluare a situației juridice a condamnaților din cadrul Penitenciarului Tg-J., Judecătoria Tg-J., prin sentința penală nr.325/2014, definitivă prin decizia penală nr.9/19.02.2014 a Tribunalului Gorj, a admis contestația la executare și a constatat că infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 a fost dezincriminată și a contopit restul pedepselor, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani, la care a adăugat sporul de 6 luni, stabilind o pedeapsă rezultantă și de executat de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza acestei sentințe penale a fost emis MEPI nr.325/20.02.2014.
Potrivit art. 6 alin. 1 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Instanța de fond, examinând contestația formulată de către petent potrivit deciziei nr.1/14.04.2014 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În speța dedusă judecății, aflându-ne în ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă, s-a verificat incidența dispozițiilor art.6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
Astfel, s-a constatat că petentul a fost condamnat la două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare în baza vechiului text de lege, art.180 alin.2 C.pen., reținându-se recidiva postexecutorie, iar noul text de lege incriminează aceste fapte în art.193 alin.2 C.pen., dispoziție ce prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani sau amendă, nefiind astfel întrunite cerințele art.6 din noul Cod penal.
Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de distrugere în baza vechiului text de lege, art.217 alin.1 C.pen., nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal în art.253, limitele de pedeapsă fiind de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Cu privire la infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, limitele prevăzute de noua lege au fost reduse, dispozițiile art.375 C.pen., prevăzând că aceste fapte se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni, la 2 ani sau cu amendă.
Procedând la reducerea pedepsei pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, la maximul special de 2 ani prevăzut de actualul Cod penal, ca urmare a aplicării art.6 N.C.pen. și la efectuarea operațiunii de contopire a pedepselor potrivit dispozițiilor art.38, 39 N.C.pen., pedeapsa ce s-ar stabili în sarcina condamnatului, ar fi pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-ar adăuga sporul de o treime din suma celorlalte pedepse, urmând ca la pedeapsa cea mai grea să se adauge o treime din cuantumul pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă ce s-ar compune din pedeapsa de 2 ani închisoare și sporul de 2 ani și 3 luni, în total 4 ani și 3 luni închisoare.
În consecință, pedeapsa la care s-ar putea ajunge ca urmare a aplicării dispozițiilor noii legi, ar fi mai mare decât pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în a cărei executare se află persoana privată de libertate, ce a fost stabilită potrivit vechii legi, fără a mai analiza și tratamentul sancționator al recidivei, prevăzut de noua lege.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C.pr.pen., a fost respinsă contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de petentul B. A. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul B. A. I., criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând reducerea pedepsei în urma aplicării legii penale mai favorabile.
Tribunalul analizând contestația formulată, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. urmează să o respingă ca nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, în mod corect judecătorul fondului pornind de la cele reținute în dispozițiile art. 6 alin. 1 C.pr.pen. a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat B. A., motivând că aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii pedepsei închisorii pentru infracțiunea de ultraj contra bunurilor moravuri ar genera după actualul Cod penal o rezultantă mai mare decât pedeapsa pe care o execută în prezent.
Tribunalul are în vedere în analiza contestației formulate și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale cu referire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal care a statuat în mod definitiv și general obligatoriu că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se crează pe cale judiciară o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, statuând că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, nu prin preluarea unor instituții din legea veche și altor instituții din legea nouă (actualul Cod penal).
În acest sens, judecătorul fondului a expus pro și contra argumentele pentru care contestația nu poate fi admisibilă, aplicând dispoziții din legea penală veche și legea penală nouă s-ar crea o lex terția care încalcă cele menționate în Decizia nr. 265/06.05._ a Curții Constituționale.
În condițiile în care ar fi redusă pedeapsa pentru infracțiunea de ultraj contra bunurilor moravuri la 2 ani închisoare cum este prevăzută în actualul Cod penal pentru art. 375 C.pen. s-ar avea în vedere noile reglementări ale concursului de infracțiuni prev. de art. 39 alin. 2 C.pen. și recidivei prev. de art. 41 C.pen. astfel că pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât rezultanta de 3 ani și 6 luni stabilită prin sentința penală 1141/2013 a Judecătoriei Tg. J. definitivă prin decizia penală nr. 2340/29.11.2013 a Curții de Apel C..
Văzând și dispozițiile 275 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. A. I., fiul lui A. și L., născut la data de 01.05.1987, CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ..12, ., județul Gorj, în prezent deținut în P. Tg-J., împotriva sentinței penale nr. 1163/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 Iunie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Grefier,
G. C. A. S.
Red. Gh.C.
Tehnored.A.S.
J.fond. L. P.-B.
2 ex/13 Iunie 2014
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Sentința... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
